Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Cîţi Iftode putea fi Iftode

Cîţi Iftode putea fi Iftode

Aprilie 2016

Circumstanțierea intrinsecă a evenimentelor și fenomenelor care învăluiau exteriorul aparenţei lui Iftode determinase o anume înţelegere stoică a istoriei din partea acestuia. Chiar dacă stoicismul nu era o caracteristică a manifestărilor lui, Iftode, considerîndu-se un răbdător şi aşteptător al ocaziilor, avea aura oarecum sacerdotală a unui oficiant de mistere.
Mintea lui, copleşită de numărul mare al cugetelor care aşteptau la coadă, nu putea decît să-i recomande răbdare şi aşteptare, trupul făcînd o recomandare contrară, asociată berii. Berea, la rîndul său, avea o alură asemănătoare cu a lui Iftode, aşteptînd, răbdătoare, dezvoltările ulterioare ale propriei destinaţii. Între aceste două răbdări aşteptătoare, lui Iftode nu-i rămase decît să strecoare antebraţele pe sub poalele pufoaicei, să aşeze palmele în dreptul şalelor şi să se ridice, cum probabil se ridicase şi Lazăr, din poziţia de şezînd pe scăunel cu spatele în încovoiere simiană, în poziţia de şezînd pe scăunel cu spatele în poziţie verticală sapienţială. O astfel de mişcare produse o serie de mici pocnet-trosnituri, pe măsură ce vertebrele corpului lui Iftode se repoziţionau în alte poziţii. Pocnet-trosniturile, prea fragede ca să emită pretenţii sonore în afara pufoaicei, fură însoţite de un sunet profund, din fundamentalul cutiei toracice a bărbatului care ocupa scăunelul.
Într-o concomitenţă pe care Iftode nu şi-o putea explica, cele de mai sus fură însoţite de un cuget care învinse lupta evoluţionistă cu cel dintîi. El, bărbat cu identitate și acte încă de la vîrsta de 18 ani încercase de chiar mai multe ori diferite modalităţi prin care gîndurile proprii să fie puse la colţ şi să permită evoluţia unui alt sine. De fiecare dată, Iftode se făcea cuc şi altă pasăre, ingurgitînd cantităţi cumpătate din mai multe băuturi cu diferite temperaturi alcoolice. Uneori, Iftode era obiectul şi subiectul unor astfel de abordări din pură întîmplare, el şi băuturile împărţind o aceeaşi vecinătate spaţială. Alteori, Iftode aborda bărbăteşte şi dezinvolt întîmplările cu băutură, punîndu-şi singur, pe rînd, diferite băuturi în acelaşi pahar pînă cînd acesta, paharul, uita de cîte ori este golit.
Nici chiar muierea nu putea să spună că-l văzuse, vreodată, beat pe Iftode. Nici el nu putea spune acelaşi lucru, cum nici alţii nu puteau face astfel de constatări sau afirmaţii. De cîte ori ajungea Iftode în stări de conştiinţă modificată, percepţia tuturor celor din afară era că Iftode e obosit. Chiar şi el, obosit peste măsură, spunea despre celălalt Iftode că e obosit. Nici el nu putea să explice cum putea să ţină doi Iftode în acelaşi loc, după ce ingurgita cantităţi mici şi multe din mai multe băuturi. Tot ceea ce putea explica, oricui reuşea să înţeleagă bălmăjelile cleioase pe care le emitea bucal şi aproape non-verbal, era o descriere a unui Iftode care vorbea despre alt Iftode. Unul din ei, fără să se ştie care, povestea că celălalt a băut şi că s-a refugiat într-o jumătate a capului în timp ce el, povestitorul, rămînea adăpostit în cealaltă jumătate. Doar cel care povestea putea descrie ce se întîmplă celuilalt, fiindcă acela era prea ocupat să încurce realităţile între ele.
Ei bine, Iftode nu putea înţelege de ce tinerii din ziua de azi, a stării de pensionar pe care o trăia, îşi făceau singuri injecţii în mînă, aşa cum îi vedea în părculeţul de dincolo de aleea spre care avea vedere celălalt balcon. Poate că, cugeta Iftode, aceşti tineri nu se mai mulţumeau cu doar doi dintre ei în acelaşi cap şi căutau mai mulţi sau chiar niciunul. Iftode nu reuşise vreodată să depăşească doi Iftode în acelaşi cap şi nici să aibă niciun Iftode în cap. Acest cuget făcea casă bună cu altul, care încerca să afle cîţi oameni poate fi un om sau, mult mai egoist, cîţi Iftode putea fi Iftode.

(Fragment din Descărcătorul roz, care a obţinut locul I la Concursul anual de debut al Editurii Caiete Silvane a CCAJS, secţiunea Proză.)

Autor: Ionică Pîrvu