Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de februarie

Malaxorul de februarie

Februarie 2016

■ Cristian Borz, Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu, ediţia a doua, revizuită şi adăugită, volum apărut în colecţia „Monografii” a Editurii Caiete Silvane a Centrului de Cultură și Artă al Judeţului Sălaj, Zalău, 2016. 

Lansarea a avut loc la Biserica Greco-Catolică din Bădăcin în 7 februarie a.c., în cadrul manifestărilor dedicate memoriei marelui om politic Iuliu Maniu... „O nouă ediţie a Monografiei satului Bădăcin şi a familiei Maniu se impunea nu doar din pricina epuizării primei ediţii, ci şi din alte considerente. Realizarea relativ rapidă a proiectului, ritmul iniţial, dorinţa de a duce la capăt proiectul într-un timp cât mai scurt au impus o mai atentă revizuire. Totodată, numărul ridicat de noi lucrări de specialitate apărute, noi documente scoase la lumină din arhiva CNSAS, fotografii din colecţii personale, la acestea adăugându-se dorinţa firească de a mai completa, de a aduce la zi, de a aranja după alte criterii conţinutul şi informaţiile, au creat noi perspective. Înfăptuirea unei noi ediţii s-a impus, în consecinţă, ca necesară, ca un act firesc. (…) Sper ca noua ediţie, revăzută şi adăugită, însoţită de aceste precizări şi lămuriri, va fi de folos tuturor celor interesaţi de istoria locală a satului Bădăcin, precum şi de cea a familiei, care l-a dat României pe unul dintre cei mai mari oameni de stat, Iuliu Maniu” (Pr. Cristian Borz).

■ Marian Horvat, Vasile Vodă (povestire), Editura Avalon, Cluj-Napoca, 2015. 

Din Prefaţa lui Ovidiu Pecican: „Romantic în toată puterea cuvântului se dovedeşte, încă de la debutul nu tocmai îndepărtat, Marian Horvat, un prozator de vocaţie născut şi crescut în podişul transilvan. După ce a dus la bun sfârşit o poveste de aventuri ambientată în Orientul secolului al XII-lea, printre cruciaţi şi adversarii lor răsăriteni (Codrul Ducelui, 2012), studentul la istorie a atacat cu îndrăzneală partitura temei finis Hungarie, evocând într-un roman încă neterminat – dar din care a publicat în spaţiul virtual câte ceva – împrejurările dispariţiei de pe harta începuturilor epocii moderne a Regatului Maghiar. De aceea, prezenta povestire, deşi marchează apariţia celei de a doua cărţi a autorului, este, în fapt, cea de a treia scrisă (…)”; „(…) sunt sigur că proza lui Marian Horvat îşi va găsi cititorii fără ezitări şi necăzând în eroare. Prin ea, un talent genuine de mare vitalitate îşi caută locul în literele româneşti actuale”. 
■ Scriptor, nr. 1-2 (13-14)/ ianuarie - februarie 2016. 

Din sumarul revistei ieşene: Ştefan Afloroaei – Imagine, lume virtuală şi metafizică; Ioan Savitescu – Viaţa şi opera Sanctităţii Sale, Ioan Paul al II-lea; Constantin Cubleşan – Poezia sapienţială; Anastasia Dumitru – Despre calea regală a Culturii; Alexandru Zub – Un precursor al modernizării, Carol Mihalic de Hodocin; Traian Diaconescu – Mihai Eminescu – noi doi avem acelaşi dascăl; Mihaela Grădinaru – George Vulturescu: sacralitatea firului de praf; Eugen Uricaru – Moineşti; Grigore Ilisei – Călătorie în ţinuturile edenice; Constantin Coroiu – Esenin în limba lui Eminescu; Liviu Ioan Stoiciu – Din anul revoluţiei. De uz strict personal (V); Aurel Dumitraşcu – Epistole inedite; Leo Butnaru – Jurnal despre jurnal (Fragmente dintr-o călătorie prin Italia)…

■ Argeş, nr. 1 (403), ianuarie 2016. 

Din cuprins: Gheorghe Grigurcu – Lecţia străzii; Nicolae Oprea – Atelierul „Echinoxului”; Liviu Ioan Stoiciu – Mama natură a pus la cale o invazie a Orientului Islamic asupra Occidentului „necredincios”; Constantin Trandafir – Realitatea imediată, grotescă şi parodică; Florin Nicolescu – Adânc pe adânc cheamă; Horia Bădescu – Despre neliniştile noastre, cu dragoste; Paul Aretzu – Un jurnal eseistic; Ştefan Dimitriu – Condamnare cu executare; Mihai Barbu – Călătoria prin viaţă a Împăratului Petre din Fundeni...

■ Alina Marieta Ion, Cu faţa la stradă, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015, în colecţia Poezia 9, publicată în colaborare cu Asociaţia Culturală Direcţia 9 şi coordonată de Adrian Suciu. 

E vorba de volumul de debut al autoarei, din care cităm poemul ce-i dă titlul, Cu faţa la stradă: „În suflet este o poartă deschisă/ ce dă în strada mare./ Las-o aşa!/ Să intre de pe drum/ străinul obosit şi pribeag/ cu necunoscutul lui cu tot./ Mai sus este o fereastră, cu două ochiuri./ Las-o şi pe ea deschisă/ să se plimbe aerul în voia sa/ şi să se bucure de neoprire./ Şi mai aşa…/ este un om ştiut şi neştiut,/ ce stă pe banca lui şi se uită/ la un suflet călător/ care a ieşit el singur la plimbare”. 

(D.H.)
■ Semnalăm și noi volumul „Dimineață cu soare apune” (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2015) al scriitoarei Minerva Chira.

„În operele de ficţiune, dar nu numai, oamenii scriu, în general, despre faptele minţii şi ale spiritului. Dimineaţă cu soare apune îmbină existenţa materială cu cea spirituală, transformând scrisul Minervei Chira într-o spovedanie. Aici, actul scrierii devine cale de acces către adevărul fiinţei. În evocarea copilăriei, cuvintele par să posede calităţi mistice. O lume care apune se metamorfozează în cuvânt. Un portret al mamei, în primele pagini, se conturează dintr-o ţesătură de gesturi magice, rituri, ritualuri şi relaţii tainice cu divinitatea. O soră şi un frate, morţi de mici, înaintea naşterii ei, o apropie pe autoare de un complex cu puternică valoare psihică, determinant la Vincent van Gogh sau la Mircea Ivănescu, care au trăit toată viaţa cu sentimentul că nu sunt decât o faţă a medaliei, rămasă în lumină, pe când cealaltă e îngropată. Cadenţa este a poeziei sacre în versete: «Când mă ducea la biserică îmi arăta coroana surorii mele pusă între coroanele agăţate în peretele opus altarului. Întorceam capul mereu să o văd şi atunci clătina degetul arătător ca un semn de mirare. Numai ea îmi povestea de sora mea, pentru tata fiind nume tabu.[ …] Dacă ea ar fi trăit, eu nu eram» (p. 15)”.
(Viorel Mureşan, Scrisul ca o spovedanie, în Familia, octombrie 2015)

■ Editura „Şcoala Ardeleană” a adus în faţa cititorilor clujeni proaspătul roman al Hannei Bota, „Când în fiecare zi e joi”. Romanul distopic, aşa cum ne previne autoarea, conţine într-un demers aproape jurnalistic, fragmente din suferinţele copiilor şi tinerilor cu insuficienţă renală, transplantaţi sau dializaţi, reuniţi la Cluj în „Gaşcă”, relatate, alături de propriile zbateri, de personajul principal Daria în jurnalul ei.
 Este povestea reală a primului copil căruia i s-a transplantat la noi un rinichi, relatată de tânăra ce nu a mai apucat să vadă cartea terminată. 

Hanna Bota a fugit de tentaţia literaturizării, preferând formula unui jurnal, dar care poartă amprenta scriitoricească a autoarei. 
Este o carte care te urmăreşte mult după ce ai citit-o, căci realitatea oglindită acolo e frustă, de la amănunte intime din chinul de fiecare zi, la traficul cotidian din spitalele româneşti, cu medici corupţi, dar şi cu medici inimoşi, cu bătălii nesfârşite pentru o clipă de fericire şi de normalitate.
Anii în care a lucrat în spital cu bolnavii dializaţi nu au lăsat-o indiferentă pe Hanna Bota şi ea ne propune un ciob nu afumat, ci unul stropit cu sângele fiecărui pacient trădat de propriul trup, prin care să privim înspre lumea lor şi apoi înspre lumea noastră.
(A.M.)

Autor: Redacția