Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



O carte pentru interesele copiilor de acum

O carte pentru interesele copiilor de acum

Februarie 2016

Continuând povestea începută în volumul „Petrecerea vampirilor” (Editura Inspirescu, Satu Mare, 2014), volumul „Salvarea piramidienelor” (Editura Singur, Târgovişte, 2015) semnat de Maria V. Croitoru se încadrează în literatura de aventuri pentru copii, aplicându-se, evident, pe aşteptările şi cerinţele contemporane.
Aventurile copiilor ce sunt eroii celor două cărţi pot fi asemuite oarecum aventurilor imaginate de Constantin Chiriţă, cu multă vreme în urmă, în „Cireşarii”. Dacă „Cireşarii” au făcut deliciul generaţiilor de copii între 1956-1970, Maria V. Croitoru aduce în prim-plan interesele copiilor de acum, provocându-i să părăsească televizorul ce le livrează non-stop desene animate cu OZN-uri şi super-eroi în favoarea unor evenimente trăite pe propria piele.
Ritmul alert în care este scrisă cartea şi dialogurile dese şi antrenante au un impact benefic asupra copiilor obişnuiţi de mici cu viteza halucinantă a lumii de azi. De asemenea, şi cadrul natural ales ca spaţiu de desfăşurare a acţiunii este unul excepţional de bine ales, dând atât impresia de mister, cât şi senzaţia de libertate în aer liber. Puşi în faţa unor situaţii neprevăzute, copiii sunt obligaţi să ia decizii rapide, să se adapteze, să-şi folosească imaginaţia pentru a ieşi din diverse încurcături.
„Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm”, spunea George Bernard Shaw. Copiii aleşi ca personaje principale de Maria V. Croitoru nu uită în nicio împrejurare că sunt copii, deseori folosindu-se de asta ca de un atu:
„Traseul era marcat și ei se bucurau că nu se vor rătăci. Pe la zece se hotărâră să facă un popas pentru un sandviș, cum zise Alin, și să se mai odihnească.
 Mihu n-avea astâmpăr. Se mișca de acolo până acolo, intra și ieșea în tufișurile din marginea potecii. Nu zăbovi mult timp, că veni grăbit:
- Haideți să vedeți ceva!
Ceilalți îl urmară.
- Ce să vedem? - întrebă Radu. Nu se vede nimic neobișnuit în afară de niște tufe de aluni și niște pietroaie.
- Ei, tocmai aceasta-i curiozitatea! Ia uitați-vă la piatra asta! Ce ziceți?
O lespede de piatră de grosimea unei jumătăți de palmă era așezată în spatele unei tufe de alun, ca și cum ar închide o intrare în munte.
- O dăm la o parte și vedem ce-i? - întrebă Radu.
- Daaa! - strigară ceilalți trei în cor.
Spre mirarea lor, lespedea nu era așa de grea cum își închipuiseră. Partea care era afară părea de piatră, dar, de fapt, copiii își dădură seama că nu era piatră.
- Parcă-i făcută de mână de om. Dar din ce-i făcută? O traseră într-o parte și mare le fu mirarea când observară că partea care era înspre interior parcă era din cristal.
- Oare ce-i acolo? - întrebă Alin.
Toți cinci se înghesuiră să se uite la intrarea aceea ciudată.”
Citatul de mai sus exemplifică ideal curiozitatea proprie copilăriei, însă pe tot parcursul cărţii întâlnim astfel de exemple ce dau savoare naraţiunii; merită menţionat aici şi momentul în care copiii returnează la un post de poliţie, florile de mină furate de la un muzeu de către Ovalieni (extratereştri prezentaţi ca parte negativă). Această optică demnă de gândirea matură a oamenilor mari evidenţiază puternica educaţie inoculată la o vârstă timpurie, atunci când astfel de întâmplări devin de neuitat.
„Salvarea piramidienelor” se înscrie, negreşit, în linia cărţilor pentru copii ce ar trebui recomandată acestora de toţi părinţii receptivi la modernitatea societăţii actuale.

Autor: Ioan Adrian Mironov