Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: Brooklyn (2015)

Filmografiile Simonei: Brooklyn (2015)

Februarie 2016

Brooklyn este un film emoţionant despre oameni obișnuiţi. Povestea tinerei irlandeze care emigrează în anii `50 într-o Americă mult mai prosperă decât ţara natală ar putea fi povestea a milioane de oameni. Și pentru acest motiv, filmul este unul care va sensibiliza toţi acei spectatori care s-au aflat măcar pentru o vreme departe de casă. Îi va sensibiliza pe toţi aceia care au cunoscut dorul de cei dragi, efortul de adaptare într-o lume nouă, diferită ca mentalitate, cu provocări care le-au testat limitele și i-au forţat fie să se remodeleze pentru a triumfa, fie să accepte că zidurile sunt insurmontabile și trebuie să se întoarcă acasă, dacă au unde. 
 Forţa filmului stă tocmai în această putere de evocare a unor situaţii similare de viaţă, în povestea spusă într-un mod neobișnuit de simplu, în alegerea unor actori care vibrează și mai ales a unei actriţe în rol principal a cărei expresivitate trece dincolo de marele ecran. Uneori, în timpul filmului, senzaţia pe care Saoirse Ronan (în rolul lui Eilis Lacey) ţi-o dă e că e suficient să privească pentru a-ţi transmite o lume întreagă. Poate tocmai pentru această naturaleţe, pentru această sensibilitate cu care interpretează acest rol a fost nominalizată atât la Oscar pentru Cel mai bun rol principal feminin, dar și la Globurile de Aur, Premiile BAFTA, câștigând până în prezent premiile Societăţii criticilor din Boston, cele ale Societăţii criticilor din Detroit, New York și Nevada, pe cele britanice ale Filmului independent sau pe cele ale Festivalului internaţional de film din Palm Springs, Santa Barbara sau pe cele ale Cercului criticilor din San Francisco. Pe Saoirse Ronan o văzusem anterior, dar fulgurant și fără impactul unui nume mare pe care să-l așez în sertarele memoriei, în Atonement (2007) unde reţinuse atenţia mult mai charismatica și fluida Keira Knightley ori în rolul adolescentei din The Lovely Bones (2009).
Eilis nu e neapărat o frumuseţe la început de film și portretizează perfect rolul fetei comune care trăiește o viaţă monotonă în sud-estul Irlandei, în măruntul Enniscorthy. Localitatea, trebuie să spunem într-o paranteză, nu este aleasă întâmplător. Este locul de naștere al lui Colm Tóibín, autorul romanului transpus ulterior de către John Crowley în această peliculă cinematografică. Este numele unei localităţi pe care James Joyce o menţionează în al său teribil Ulysse și prilejul pentru scriitorul Nick Hornby de a-și exersa încă o dată talentul de scenarist (și-i reușește fiind nominalizat pentru a doua oară la Oscar pentru cel mai bun scenariu după An education din 2009). Eilis pleacă în America având sprijinul surorii sale, Rose, și al unui preot. De la începutul filmului, sentimentul de culpabilitate pe care Eilis îl simte vizavi de sora rămasă în urmă pentru a-și îngriji mama este subtil trasat. Conflictul sufletesc mijește aici și se amplifică în Lumea nouă, căpătând valenţe maladive. Când, în sfârșit, viaţa tinerei pare a se așeza domol între malurile unui râu cuminte (reușește să urmeze cursuri de seral de contabilitate, își găsește un iubit cu care are planuri de căsătorie), de acasă sosește vestea morţii subite a surorii sale. Întoarsă acasă pentru a-i alina suferinţa mamei, Eilis descoperă o Irlandă care-i oferă șanse anterior refuzate: o slujbă frumoasă, un curtenitor posibil iubit, o mamă care dorește s-o păstreze lângă sine și care-i accentuează sentimentul de culpabilizare. Pentru o vreme, identitatea ei se fragmentează plutind pe un metaforic Atlantic între o lume nouă în care s-a redescoperit și e gata să-și întemeieze propria familie și orășelul natal în care oamenii o privesc acum cu respect și-i oferă toate lucrurile refuzate anterior. Pasărea însă a învăţat să zboare și cuibul matern are toate șansele să rămână gol. Filmul spune povestea unei dileme sufletești, în ale cărei iţe încurcate se amestecă și iubirea care în afară de tema familiei este o altă temă importantă. 
Tony (interpretat de Emory Cohen), italianul despre care alege să nu-i spună mamei (parţial din pricina naţionalităţii sale – irlandezii și italienii nu se prea simpatizau și parţial pentru că nu știe cum să comunice cu adevărat cu aceasta) joacă un rol fermecător, al unui instalator ingenuu, familist, cald. Scenele în care-i zărim pe stradă plimbându-se de mână (el mai scund decât ea), de multe ori în tăcere, este o exemplificare perfectă a ideii de oameni obișnuiţi. Filmul renunţă la efecte speciale, la idealizări, la scene voit lacrimogene și tocmai de aceea este un film deosebit. Personajele sunt oameni comuni pe care i-am putea identifica printre cei care trăiesc pe strada noastră de pildă, dar, desigur, învăluiţi în parfumul prăfos al anilor `50 în care este plasat filmul. Nici Jim Farell, pretendentul de care pare a se îndrăgosti la întoarcerea în Irlanda, nu este decât o partidă bună, un bărbat educat pe care-l place în timp, nu abrupt ca-n filmele hollywoodiene.
 Există două scene filmate la bordul vaporului. Ambele pe drumul spre America, cu plecare din Cobh, lucru care mi-a trezit melancolice reverii legate de o vizită personală a acelor locuri în 2009. Cobh este portul din care în 1912 pleca spre Lumea Nouă faimosul Titanic. Călătoria lui Eilis (nu știu dacă numele are voite trimiteri la Ellis Island, simbol al imigraţiei americane), este însă o călătorie încununată de succes. Cu toate acestea, scena iniţială în care primește sfaturi de la o călătoare cu experienţă și cea finală în care – la rândul ei – dă sfaturi unei fete șterse care are toate șansele să devină o luminoasă Eilis o aruncă pe protagonistă într-un intenţionat anonimat. Este ca și cum lupa unui narator s-ar fi apropiat pentru o clipă cu interes de colecţionar asupra unei comunităţi de vieţuitoare mărunte al căror tumult se pierde apoi în marea vieţii.

Autor: Simona Ardelean