Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Frazeologie regională: avem proaște, dar n-avem proști

Frazeologie regională: avem proaște, dar n-avem proști

Februarie 2016

La nivelul lexicului, limbajul podgorenilor din sudul Ardealului se particularizează − dincolo de prezența cuvintelor împrumutate din vorbirea sașilor, cuvinte ce denumesc soiurile de struguri (rulender, naiburg), obiecte ale vinificației (corfă, laiter) sau munci (a ștecui, a fărbăli ) − prin încărcătura metaforică pe care o primesc unele cuvinte de origine latină. Astfel, mugurii viței-de-vie se numesc ochi; când aceștia îngheață, via orbește. Aceiași muguri sunt numiți uneori căpușe. Această metaforă din viața pastorală a intrat cu ușurință în graiul podgorenilor din Răhău, Cut, Câlnic, Gârbova, fiindcă hotarul acestor localități nu este departe de Mărginimea Sibiului ai cărei păstori căutau și apreciau dulceața „poamei” din beciurile satelor înșirate pe „drumul țării”. Rădăcinile de suprafață ale plantei se numesc mustăți, iar coarda întinsă de la un par la altul se numește punte. Când, primăvara, gospodarul leagă doi pari, unul în capătul celuilalt, pentru a-i prelungi, zice că-i însoară.
Deși toate lucrările sunt importante, cea mai grea rămâne stropitul culturii cu soluții toxice în scopul distrugerii dăunătorilor. Până la apariția substanțelor sistemice, zeama bordeleză (numită regional farbă, după germ. Farbe„ culoare”) era soluția cu care bărbații stropeau, săptămânal, via. Această sintagmă, zeamă bordeleză denumește o „suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru, întrebuințată ca fungicid” și reprezintă o traducere a fr. bouillie bordelaise. Din numele propriu Bordeaux provine și adjectivul invariabil bordo „de culoare roșu închis”, aluzie la culoarea renumitelor vinuri roșii ale regiunii Aquitaine. Aparatul portabil folosit pentru stropire are denumiri felurite; alături de comunul stropitoare se mai folosesc cu acest sens pompă și proașcă. Ultimul termen intrat în această serie sinonimică este vermorel, ce trimite la numele inventatorului care a realizat și comercializat acest aparat: Victor Vermorel (1853-1927).
Expresia din titlu, deși are o circulație regională, merită atenție, fiindcă se apropie de jocurile de cuvinte ce dovedesc simțul lingvistic al vorbitorului de rând, care-și observă propriul grai. Jocul de cuvinte pornește de la apropierea sonoră dintre cele două substantive aflate la numărul plural (proaște/proști). Sub aparența glumeață a „zicerii” se ascunde, de fapt, năduful unei femei care își vede recolta compromisă, fiindcă bărbații plecați, de nevoie, la oraș („proștii”) nu mai pot lua proaștele în spate pentru a stropi via atunci când o cere vremea. La rândul lor, cei rămași acasă, simțindu-se suprasolicitați, au mărit prețul muncii, replicând: „S-au scumpit proștii”. 
Din întâlnirea a două cuvinte cu sonorități cvasiidentice (rom. cald și germ. kalt) s-a născut cald nemțesc „frig”, un alt joc de cuvinte pe care l-a explicat și ilustrat Stelian Dumistrăcel în dicționarul său de Expresii românești, Iași, Institutul European, 1997, p. 154.
Acolo unde „fărâmițarea” lingvistică este pronunțată, fiecare dialect are propriul dicționar. În frazeologia dialectală , în toponimia unei regiuni, în onomastica unei provincii se păstrează ecouri ale realităților ce alcătuiesc așa-numita „picola storia”.

Autor: Gheorghe Moga