Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme de Gheorghe Vidican

Poeme de Gheorghe Vidican

Februarie 2016

Între mine şi mine*

între mine şi mine un alt mine care poate declanşa
războiul
are mâna obosită de atingerea morţii
se clatină frumuseţea în paharul cu vin
un imens pustiu al întâmplării
furişează în fotografia de grup a soldatului un alt
soldat
un amestec de curiozitate
prin gară soarta trece şoptind tăcerii
nimicul e plin de urmele urii
se duc soldaţii să aprindă lumina în tranşee
întunericul se furişează în pământ
în timpul sărutului vin veşti de pe front
ţi-ai pierdut urma în siberia
lasă renii să o pască
foamea a oprit frica în respiraţia lor
între mine şi mine îndoiala din celălalt mine
ochi ai prafului de puşcă în blândeţea soldatului
murmurul aspru al frigului poate înşela mirosul
câinelui de vânătoare
urma întoarsă în nări e o capcană
ademeneşte pasărea phoenix
în loc de inimă praful de puşcă are măsele
muşcă sărutul venit la reconciliere
despre început şi sfârşit vorbesc bătrânii satului
ei înţeleg dorinţa de mărire a învingătorului
se umple spaţiul gol prin suprapunerea dorinţelor
vidul afectează mirosul câinelui
între mine şi mine un lătrat de câine
prin gară soarta trece şoptind tăcerii că nimicul
a învins


Uneori

uneori sus se roagă nimicul pentru vieţile noastre
ne întoarcem acasă oaspeţi
ruginit la streaşina casei
zborul porumbeilor
devine superstiţie
moartea e un înger
îşi face loc în rana mea
umbra ta aprinde luna
electroşocuri în zâmbetul tău
carbonizează lumina răbdarea cerşetorului
există o dragoste în care nimicul devine dragoste
uşa se pierde în scârţâitul privirii
urma mea
deget
face un semn chinuit să mă aşez
un scrâşnet
raţiunea mea primeşte ordin să tacă
regretele trec şoaptă cu şoaptă în patul vecinului
mă gândesc că mâinile au umeri
îmi aşez cămaşa pe îmbrăţişarea ta
intri în mine
îmi trezeşti liniştea
oboseala vine din viitor
mă dor genunchii gândindu-mă la tine
frumuseţea nepricepuţilor să facă dragoste vine
din dragostea ta
trupul tău în stropii de ploaie
face muşuroaie
acoperă privirea
trupul pleacă prin frig
tăcerea ta mucegăieşte pe buze
înfloreşte mâna îngerului


Un kalaşnikov pasărea

un kalaşnikov pasărea îşi poartă zborul prin gamela
soldatului
praful de puşcă purtat pe aripi ajută cenuşa să
înflorească aerul
îndeapropae îngerul
tăciune în ochiul şarpelui
poartă lanţurile bărbatului
urmele şarpelui crestate pe spate
ochii păsării fumegă luminile ca un scârţâit de clanţă
ţevile puştii împart divinitatea cu soldatul
răpitorii păsării desprind de mâini zborul
asemuie tunelul de sub canalul mânecii
în haită urmăresc zalele lanţurilor
dezertorii din bărbaţii singuratici
soldatul îşi agaţă de gât mirosul prafului de puşcă
un kalaşnikov pasăre zboară prin lătratul câinilor
adormit de lumină
plămânul aerului
ţeavă a puştii
oxigenează pasărea phoenix
ţine mâna la gură
să nu se audă zborul
pe acoperişuri îmbrăcată în blană de pisică
pasărea
învaţă cenuşa să nască şoareci
iubitori de trădare
înfăşurată pe aripă naşterea muşcă de nas frigul
până la resfirarea cenuşii în vieţuitoare
dispreţ prin ţevile puştii
scurge moartea pe streaşina serii
un kalaşnikov pasărea îşi poartă zborul prin gamela 
soldatului

* Din volumul „Urma lui Ulysses”, Editura Junimea, Iaşi, 2016.

Autor: Gheorghe Vidican