Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Valentin Meseșan

Valentin Meseșan

Februarie 2016

Popă haiducit , cum îl numea Nicolae Fulga, Valentin Meseşan s-a născut la 14 august 1949, în comuna Hida, judeţul Sălaj. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, secţia română-franceză, promoţia 1972. A fost profesor la Hida, Surduc, Şcoala Nornală „Gheorghe Şincai” şi Grupul Şcolar „Voievodul Gelu” din Zalău. În perioada 1978-1991 a deţinut funcţia de secretar şef al Facultăţii de Medicină (Cluj-Napoca).
A debutat cu versuri în revista „Tribuna”; în 1993 a obţinut Premiul Editurii „Duminica” la Festivalul Naţional de Poezie „Lucian Blaga” (Sebeş). În anul 1997 a debutat editorial cu volumul de versuri Anotimpurile iubirii (Fundaţia Culturală Forum), iar postum i-a apărut volumul Arhiva cu tăceri (Editura Silvania, Zalău, 2002).
Vreme de un deceniu (1992-2002), „Contele” (aşa îl alintau prietenii) a fost însăşi inima Cenaclului literar judeţean „Silvania”. A plecat Dincolo, îmbrăţişând „clipa albă”, într-o zi de vineri, 15 februarie 2002.
Antologia Poeme (Editura „Caiete Silvane”, 2016) include cele două volume amintite, constituind integrala poetică a regretatului Valentin Meseşan.
 Marcel Lucaciu

 

Temeiuri

Sunt os voinicit de lună,
cai hoţiţi în mine sună,
ehei, cum s‑aprinde jungherul,
o să‑l arunc în inima lunii!

Sunt muiat în ochi de ciută,
talpa‑mi ce atinge sărută,
o, cum sângerat‑a lacrima
acum îngheţată la porţile tale.

Sunt speranţă albastră de cer
şi rugul pe care mă pier,
o, rămase zbuciumate semne de‑ntrebare,
cum mă vor ucide cuvintele!


Cântec pentru ochiul stâng

Vine vremea vremuită
şi mi‑e buza risipită,
de cuvânt tămăduită
şi mi‑e ochiul mort de‑o stea
şi mi‑e inima căţea
şi zăpezile mi‑s grele,
gândul‑şarpe intră‑n ele,
clipa‑vierme‑mi roade trupul
şi‑mi destăinuie sărutul
care m‑a iscat spre fruct,
din sfârşit fără‑nceput,
ars din ţărnă şi din cer,
viu precum un foc stingher,
os de lună‑nsângerată,
cu ţipăt înjunghiată
şi cu moarte sărutată.

Pentru poeţi coroane de spini

În târgul literar,
falşi poeţi negociază cuvinte,
verbele le‑au cumpărat surugii,
metaforele au ajuns în sacii soioşi
ai zdrenţarilor,
la o tarabă a iluziilor pierdute,
poeţi pletoşi, serafici,
încearcă să vândă cuvântul „frumos”
(cu toate culorile lui)
şi cuvântul „iubire”
(cu toate nopţile lui
cu inimi însângerate, cu tot)
nimeni nu cumpără!
cuvântul „dragoste”
s‑a vândut pe valută,
la o altă tarabă
se vând pentru poeţi coroane de spini.


***

printre lucruri
fiinţa mea mirată
se năruie
ca un soldat
miruit de glonţ...