Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de iarnă domoală

Malaxorul de iarnă domoală

Ianuarie 2016

■ Maria V. Croitoru, Salvarea piramidelor, Editura Singur, Târgovişte, 2015. 

După cum mărturiseşte autoarea, în Cuvânt către cititor, acţiunea acestei cărţi o continuă pe cea din Petrecerea vampirilor (Editura Inspirescu, Satu Mare, 2014), cu aceiaşi patru protagonişti, „cărora li se adaugă al cincilea, Cristi”. „Aş dori, iubite cititorule, ca eroii acestei cărţi să pătrundă în viaţa voastră şi să v-o influenţeze, aşa cum mi-au influenţat-o mie eroii cărţilor copilăriei mele: Tom Sawyer, Huckleberry Finn, Nică al lui Ştefan a Petrei, Cosette, Gavroche, Anne Frank, Lizuca, Alioşa Peşcov, Copiii Căpitanului Grant, Dick Sand, Oliver Twist şi mulţi alţii. Dacă se va întâmpla aşa, vă mărturisesc sincer, voi fi o scriitoare fericită”...    

■ Gazeta învăţătorilor, Anul VI, Nr. 11, iulie-decembrie 2015. 
Revistă pentru educaţie şi cultură pedagogică editată la Zalău, care apare sub egida Asociaţiei Învăţătorilor Sălăjeni. Din Cuprinsul acestui număr: „Priorităţi vs direcţii de acţiune în învăţământul primar actual” (editorial) – Teodor Sărăcuţ-Comănescu; „Pregătirea şi susţinerea socio-emoţională a copilului pentru şcoală” – Corina-Ioana Crăciunaş; „Proiectarea curriculară actuală în învăţământul primar” – Stela-Mirela Kandert; „Valorificarea metodelor interactive în orele de matematică” – Mirela Moisi; Adriana-Maria Bonţe – „Utilitatea jocului didactic în învăţământul primar”...
■ Dramaturgului Flavius Lucăcel ia apărut, la sfârşitul anului trecut, un volum de teatru în limba maghiară, Ne packázz az angyalokkal (Nu te pune cu îngerii), sub egida Asociaţiei Culturale „Holnap” din Oradea, în colaborare cu revista culturală „Várad” din acelaşi oraş. 

Volumul cuprinde două piese, una inedită, Nu te pune cu îngerii, tradusă în maghiară de Szántai János, şi Trecătoarea pisicii, tradusă de Molnár Judit, ilustraţia copertei I aparţinându-i lui Matei Lázló.  A mai publicat volumele de teatru: Trilogia Spaţiului Închis (Editura Eikon, 2006), Marţianul Telemah – piesa anului la Clubul Dramaturgilor Bucureşti (Editura Eikon, 2008), Ceai de Fluturi/Butterfly Tea (Editura Limes, 2009, premiu al U.S.R., filiala Cluj-Napoca) Tutungeria/Tobacconist’s (Editura Limes, 2010), Trecătoarea Pisicii/The Cat’s Gore (Editura Limes, 2011) Vecinii, Memoria Holocaustului (Editura EDU, 2012), Ospiciul Local (Editura Caiete Silvane, 2013).

■ Convorbiri Literare, Nr. 12 (240), decembrie 2015. 
Câteva titluri din Sumarul venerabilei reviste ieşene: „Drumul către desfiinţarea omului” – Cassian Maria Spiridon; „Contrariul iubirii nu e ura” – Gheorghe Grigurcu; „Despre prostie” – Basarab Nicolescu; „Isihastul anonim” – Vasile Andru; „Parola neagră a poeziei lui Aurel Pantea” – Ioan Holban; „Don Leopardi şi Don Eminescu” – Dan Mănucă; „Terapia prin cuvinte” – Ioan Lascu; „Nicolae Tzone. Un neoavangardist cu aplomb” – Daniel Corbu; „Vintilă Horia – profesorul” – Mihaela Albu; „Exerciţiile spirituale şi filosofia” – Bogdan Mihai Mandache; „Partea nevăzută a bisericii” – Marius Vasileanu...

■ Poezia, Nr. 4 (74), 2015. 
Tema acestui număr – Poezie şi soft... „Lirica poate fi limbajul de programare interior prin care omul îşi exprimă intimitatea naturii sale, una care nu poate fi cuprinsă de nici un soft, fie el şi superinteligent. Roboţii nu au sentimente şi nici emoţii, deşi sînt atîţia programatori care cred şi se străduiesc să realizeze sisteme de operare care să genereze umanizarea acestora, sărăcind, în fond, natura umană. Or, poezia este cea mai generoasă sursă de îmbogăţire a naturii umane” (Cassian Maria Spiridon – din „Lirica şi limbajul de programare”, p. 7).

■ Familia, Nr. 51 (151), Nr. 11-12 (560-561), noiembrie-decembrie 2015. 

Din editorialul lui Ioan Moldovan, directorul revistei orădene: „Pe coperta acestui număr dublu – tradiţia o cere – mai apare cifra 150, şi apoi gata. Un prieten, un critic strălucit, mi-a sugerat o idee ca, începând cu numărul 1 al anului 2016 şi pentru numerele acelui an, să punem pe coperta revistei 151, pentru anul următor să punem 152 ş.a.m.d. Apoi, cei ce vor urma la cârmă să înşire mai departe cifrele vârstei «Familiei», spre aducere-aminte, un fel de «Warning!», un fel de «Hic sunt leones», poate singurii lei care ar mai fi rămas buni pentru a-i vâna Ghilgameşii viitorului (...). Fie ca «Familia» să aleagă o numărătoare neterminată”... Fie!

■ Discobolul, Nr. 214-215-216, oct.-nov.-dec. 2015. 
Din Sumar: Cornel Nistea – „Viorel Mureşan – Poştaşul rural, o antologie de autor”; Aurel Pantea – „Plîngeri pentru Euridice”; Ion Buzaşi – „Limba veche şi-nţeleaptă”; Mircea Popa – „Ioan Moldovan şi «timpurile primordiale» ale omului recent”; Igor Ursenco – „Lucian Blaga în conştiinţa lirică basarabeană”... Şi multă, multă poezie... 

(D.H.)


■ Carte de căpătâi

Început de iarnă 2015. La revenirea de la spitalul clujean, în cutia poștală din holul blocului mă aștepta un plic voluminos. Fusesem avertizat prin intermediul unui e-mail asupra conținutului acestuia, o carte „destul de mare”, menționa misiva. Expeditor: Autorul însuși, directorul revistei Cafeneaua literară, alias cunoscutul poet și eseist Virgil Diaconu, de a cărui onestă prietenie mă simt onorat. 
Recent apărut la Editura FEED BACK din Iași, tomul cuprinde o primă parte a preocupărilor autorului vizând postmodernismul poetic, în general, al celui românesc, în special. Este vorba de un foarte amplu și original studiu de factură eseistică: „Deși despre literatura postmodernă (postmodernistă) s-a scris enorm și în neînchipuit de multe feluri, multe dintre ele discordante și contradictorii, voi încerca totuși să dezleg ghemul încâlcit al acestei literaturi – mai precis al poeziei – și să propun un înțeles cât se poate de general”. Citatul aparține autorului care, în prefața pe cât de concentrată, pe atât de exhaustivă, pregătește cititorul interesat în perceperea conținutului. Din acest prim segment al opului aflăm care este structura sa. Dacă primele o sută de pagini sunt cuprinse de flamele opiniilor într-un discurs de natură comparatistă, următoarele circa două sute cuprind o antologie de răspunsuri la Ancheta provocată de redacția revistei mai sus amintite, în perioada iulie 2012 – august 2015, privind felul cum este percepută și pricepută arta postmodernistă, mai cu seamă, poezia, de către „un număr nu tocmai neglijabil de scriitori (66)”, între care și doi sălăjeni (Daniel Săuca și Viorel Tăutan). Fiecare dintre cele două segmente ale cărții este încheiată cu rezumate în limba engleză.
Pentru că a fost dorită și este o carte de căpătâi recomandabilă majorității celor care produc, sau cred că produc, literatură, vom reveni cu o prezentare mai detaliată în următorul număr al revistei noastre.

■ Paul STREPOL este pseudonimul literar al inginerului electronist Aurel Pop. 

Absolvent al Liceului Teoretic „Ion Agârbiceanu” din Jibou, promoția 1970, căreia îi aparțin numeroase alte personalități locale, județene și naționale, precum: prof. dr. Teodor Ardelean, director al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, medicii Vasile Pășcuț și Letiția Dîrjan (căs. Stejerean), pictorița Dorina Scridonesi, membră a UAPR, farmacistul Ioan Bujor, radiologul Lazăr Ghidali, economistul Ioan Șulean, prof. Ioan Tarba, ing. Valer Tămaș ș.a. 
Marcat de o totală deficiență de auz, dobândită în copilărie, Aurel, alias Paul Strepol, a învins prejudecăți și reacții malițioase, devenind un foarte bun specialist IT, om de afaceri și scriitor. Prima carte, Mușuroiul de speranțe, a fost publicată la Editura Porto Franco din Galați, 1991, iar a doua, obiectul prezentării de față, la Editura Placebo din Brăila, orașul de domiciliu actual al autorului. 
Sufletul nostru este o carte de proză memorialistică, în siajul nu doar stilistic al celei dintâi. Este vorba de consemnarea atitudinii responsabile, a reacțiilor unui intelectual în fața șocurilor implacabile, pe alocuri, ale socialului. Un amestec de trăsături stilistice (publicistic, memorialistic și beletristic) susține candid argumentul autorului redactat imediat sub caseta editorială: „Această carte este destinată publicului cititor din România, care nu suferă de complexe de pudoare sau complexe de inferioritate...” Eșafodajul compozițional este la rându-i susținut de motto-ul alcătuit din patru citate care merită să fie reproduse aici: „Tot ce faci în viață, trebuie să faci bine” (Gurinder Maharaj), „A-ți aminti, înseamnă a iubi” (Maharaj Charan Singh), „Scopul scuză mijloacele” (Nicollo Machiavelli) și „Dacă vrei să scrii bine, scrie în limbajul obișnuit al oamenilor, însă gândeșste asemenea unui om înțelept” (Aristotel). Memorialistul Paul Strepol ilustrează fidel, în paginile cărții sale, sugestiile de mai sus, personajele întâmplărilor narate fiind extrase din realitatea percepută, pe alocuri metempsihotic, de personajul principal-martor-narator Aurel Pop. (Vom reveni.)

(V.T.)

Autor: Redacția