Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Interviuri neconvenţionale – răspunde scriitorul Cezar Pârlog

Interviuri neconvenţionale  – răspunde scriitorul Cezar Pârlog

Ianuarie 2016

Ştefan Doru Dăncuş: Cum vă simţiţi ca mare scriitor? 
Cezar Pârlog: Primul meu gest, involuntar, ar fi să mă uit în jur, să descopăr persoana căreia vă adresați întrebarea. Și asta o spun fără vreun pic de glumă; aș îndrăzni să recunosc că acest calificativ cu siguranță nu mi se potrivește, sau, cu voia dvs., și cu eventual vînt bun la pupa, cu certitudine, nu acum. Ca să fiu onest, eu nu mă consider și nu mă autointitulez pe niciunde nici măcar „scriitor”, corectîndu-i imediat pe cei gata să facă imprudența (foarte plăcută pentru mine, aproape că recunosc) de a mă califica astfel.
Ştefan Doru Dăncuş: Câţi bani câştigaţi din scris? 
Cezar Pârlog: Sincer, chiar că nu știu din ce unghi să abordez răspunsul la această întrebare. Dacă aș spune că nu ei îmi sînt motivația, ci plăcerea de a elucubra, rîzînd de unul singur de tăvălugul care se pornește începînd de la un fir de praf – atît cît îmi oferă inspirația ori un fapt cotidian mărunt – ajungînd destul de greu la textul publicat, asemeni cu interesantul proces al producerii unei perle, aș pica în ridicol, deși asta-i realitatea. De asemenea, mă bucură cînd cineva apreciază un text ori chiar cartea – prima, cea mai slabă din cele care-i vor urma; îmi place cum sună și vreau să devină o realitate. Nu în ultimul rînd, am descoperit că este oarecum interesantă lumea literaților, la care încă doar cam bat la ușă. Adevărul este că, în afara a două premii importante, pe partea financiară, nu am cîștigat nimic, niciodată. Peste tot, și în prezent public săptămînal în „Adevărul”, „Puterea” şi „24FUN”, ca să nu mai vorbesc și despre celelalte colaborări, activitatea mea este pro-bono. Am încercat, ce-i drept, zilele trecute să obțin ceva. Răspunsul a fost cam în genul: „În momentul ăsta este imposibil de discutat o remunerare a articolelor”. Punct. Deci, doar premiile la concursuri; însă și aici doar două au fost excepțiile. În rest, am primit numai cărți ori reviste. Sau doar o diplomă. Frumoasă, ce-i drept. 
Ştefan Doru Dăncuş: Care este diferenţa dintre un scriitor din America şi unul din România? 
Cezar Pârlog: N-am fost în America și nici pe aici în prea multe țări. Nu neapărat din patriotism. Așa că probabil nu sînt eu chiar cel mai potrivit pentru a răspunde. Încerc totuși: cea mai mare diferență este cea de limbă - româna versus una de circulație internațională; cu toate avantajele care decurg din asta. Poate că și prezența unei lumi literare mai bine așezate: impresari, aproape implicit, tiraje pe măsură; iar fenomenul literar este unul mai sănătos, cred eu.
Ştefan Doru Dăncuş: Cine va învinge: internetul sau cartea tipărită? 
Cezar Pârlog: Din punctul meu de vedere, țin cu dinții de cartea tipărită. Acolo subliniez, îndoi cîte un colț de pagină, o las deschisă pe o noptieră, seara, sau într-o piramidă cu baza nesigură, pe birou. Așa-s eu, mai ciudat. Nici abonamente la ziare și reviste nu aleg să îmi fac, ca să nu mă privez de plăcerea de a le cumpăra de la un chioșc. Însă mi-e teamă că nu va fi doar așa cum vreau eu. Dar cine mai știe?! Poate că așa cum, în ciuda vieții cu al ei ritm mai grăbit, proza scurtă, concisă, unde nici un cuvînt nu e în plus și care se poate citi și între trei stații de metrou, nu a cunoscut la noi nici un reviriment, nici măcar după Nobelul lui Munro, poate – accentuînd sper eu, alt paradox – nici cartea tipărită să nu dispară. În fond, se scrie de 2000 de ani; și totuși se mai scrie, cu mîna și diferite unelte.
Ştefan Doru Dăncuş: Cum vă legitimaţi ca scriitor în faţa lui Dumnezeu? 
Cezar Pârlog: Am să vă dezamăgesc, dar eu merg pe mîna lui Darwin. Și, oricum, nu consider că este nevoie de o instanță superioară și de pedepsele venite pe lumea cealaltă ca să faci fapte bune, să fii corect, să-ți înțelegi și ajuți aproapele. Cînd există principii, nu este nevoie de teama unei pedepse.
Ştefan Doru Dăncuş: Continuaţi acest început: VREAU SĂ SPUN CĂ...
Cezar Pârlog: ...îmi place să scriu, să-mi notez pe stradă sau pe oriunde aiurea un gînd în carnețelul din buzunarul de la spate al pantalonilor, sau, rar, cînd acesta lipsește, în memoria telefonului, să îl scriu cît mai repede în calculator, cît să nu uit ideea prea puțin deslușită din cuneiformele grabei ori ale poziției nepotrivite, cînd am notat-o; apoi, odată scrisă, să mă apuc de treabă, să adaug cîte ceva și, precum drojdia, care să umfle gogoașa pe care o scriu, să rîd de unul singur de prostiile și de asocierile ce îmi trec prin cap. Se zice – și este vorba despre cîteva nume cu expertiză în domeniu – că sînt un bun textualist și, chiar dacă nu transmit neapărat cine știe ce, o fac într-un mod fain, de joacă a cuvintelor. Plăcută e și căldura cu care un necunoscut îți apreciază scrierile pe Facebook sau pe aiurea, uneori se mai îndrăgostesc fete sau doamne, vin de la sute de km doar pentru o plimbare și o poveste despre scris, ba chiar au apărut proze scurte despre prima mea apariție editorială, ba mai mult, o carte despre autorul ei. Oare ce bucurie mai mare îmi poate da scrisul, decît să citesc aprecieri de genul: „Ce le mai scornești tu, ce-mi place! Ai un stil foarte vizual de a scrie. Mulțumesc”?
 

Autor: Ștefan Doru Dăncuș