Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme de Ştefan Doru Dăncuş

Poeme de Ştefan Doru Dăncuş

Decembrie 2015

 

Domnii sunt plecaţi*

 

Lacrimile-mi curg şiroaie

Peste ce-i în mine sfânt

Umerii mi se îndoaie 

De la viaţă la mormânt

 

Ploaie cade sau arşiţă

Bat la uşi dar nu deschid

Oamenii cuprinşi de frica

Celui mult prea istovit.

 

Se ascund dar zidu-i rece                                                                          

Între ziduri tremură

Au uitat să-I facă cruce

Celui ce iertare dă

 

Şi perdele-au pus pe geamuri

Ca şi cum acasă nu-s

Strâng la piept hârtii ciudate 

Şi rămâne-n drum Isus.

 

 

Adresa trupului meu

 

Adresa la care eu stau

O caut ca-n ziua dintâi

Sunt unii ce sigur o au

Eu am doar poteci – căpătâi

 

O, Doamne, mai dă-mi nişte paşi

S-ajung o adresă a mea

Iar paşii în urmă rămaşi

Să-i fac încă-o dată aş vrea

 

Adu-mi următorul în faţă

Să-l calc dinainte-napoi

Iar când mă trezesc dimineaţă

Distruge-mi adresa cu ploi

 

Ia harta arterelor mele

Ia harta straniei poteci

Cu firele ierbii acele

Cunună-mi fiinţa când pleci

 

Mă-ndrept către firul de iarbă

M-aşteaptă – acela mi-e drag

În gol omenirea să fiarbă

Un pas mai lipseşte şi-l fac

 

Acum, domnii mei, am adresă

Sunt firul de iarbă distrus

Pe care – se spune în presă

A pus talpa goală Isus.

 

 

A doua stea

 

Nu mai rămâne-n lume decât steaua

Care vă poate duce către Rai

Imperii de cenuşă care ard

Şi lacrimile mamelor ce cad

 

Orbiţi de strălucirea stelei bune

Ca nişte felinare fără gaz

Mai pâlpâiţi pe la răscruci de lume

Între un viitor incert şi azi

 

Păşiţi pe solul ars al minţii voastre

Şi nu-nţelegeţi când aţi fost trădaţi

Căci nu-ndrăzniţi să mergeţi după steaua

Care vă cheamă iarăşi s-o urmaţi

 

Nu ştiţi – ca magii Răsăritului

Cu darul sufletului să plecaţi

Spre ieslea caldă-a începutului

Şi-n taina unei nopţi să vă rugaţi

 

Iar steaua se tot duce, se tot duce

N-o vede nimeni dintr-o lume mare

Şi înălţaţi din nou încă o cruce

Pentru a doua şansă de salvare.

 

 

Munţii m-au rugat

 

Care lup nebun şi-ascuns

M-a-ntrebat cine sunt eu

M-a oprit în drum spre Cluj

În vremea lui Dumnezeu?

 

Ce dorea o fiară iar

De la trupul lui Dăncuş?

Nu mă lasă nici măcar

Să ajung până la Cluj

 

Am trecut de lup sfios

Cu trei paşi în sac aduşi

Munţii m-au rugat sfios

Să continui către Cluj

 

I-am luat şi pe cei duşi

Din momentul carpatin

Am ajuns pe seară-n Cluj

Fără să îi spun că vin

 

 

* Din volumul Avans şi lichidare, Editura „Singur”, Târgovişte, 2015.