Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme pentru „Caiete Silvane”: Mihai Măniuțiu

Poeme pentru „Caiete Silvane”: Mihai Măniuțiu

Decembrie 2015

În drum spre Las Vegas 

 

am pornit spre las vegas, în mașină se înghesuiau tot mai mulți vecini și cunoscuți de-ai mei din cluj, din orăștie, din bucurești, miroseau greu a cojoace pârlite, deși erau goi ‒ și asta, la un moment dat, mi-a displăcut, însă nu era cazul să mă răstesc la niște morți; nu, nu eram supărat, dar de ce se înghesuiau în halul ăsta pe bancheta din spate, duhnind, când mergeam, la o adică, să ne distrăm? 

șoferul a frânat brusc și ne-am trezit numai noi doi în automobil. și s-a făcut atât de frig că am deschis portiera și am ieșit. deșertul strănuta, vreau să spun că în aer stăruia ceva ca un strănut pe care nu-l puteai auzi, iar de pe dunele zgrunțuroase de nisip se ridicau pale de praf negru-amărui. 

și-acolo, în copacii de fum, printre coroanele sărace ale arborilor Joshua, se legănau vecinii sau cunoscuții mei (pe unii abia dacă mi-i mai aminteam). stăteau posomorâți și ziceau: vecine, pe-aici, noaptea, e tare frig. n-ai adus cu tine și un strop de frig de-al nostru, de-acasă, cu abur de vin, cu iz de mahorcă? în locul ăsta unde ne-am nimerit, frigul e ca un stâlp, și noi stăm stâlpnici în vârful, dar și în mijlocul lui. în vârf te mai smucești, te mai dezmorțești oarecum. în mijloc însă nu-i chip să te miști ori să te smulgi. 

 

 

În parcul Sequoia 

 

și-acolo – ce să vezi? din creangă în creangă, ion mureșan, îl știți, poetul, cu ochelarii aburiți și roșu la față, dar cumva mai sportiv, mai robust, în tristețea lui autumnală. 

mă, îi zic, eu am mai văzut, de când sunt în s.u.a., pe unii și pe alții legănându-se în copaci, da’ ăia erau duși, tu ești viu. ce dracu cauți în arborele ăsta și de ce te salți ca un maimuțoi de pe o creangă pe alta? 

uite care-i treaba, răspunde el, nu supărat, dar înroșindu-se și mai tare la chip, oi fi eu într-un pom, dacă așa zici, și țopăi de pe o creangă pe alta de sequoia. dar eu te văd pe tine pe o singură cracă, așa te văd, așa stai, ciucit, vai de capul tău, și problema e că, de fapt, creanga asta nu se leagă de nimic, nu e în jurul ei nici un pom, e o cracă fără pom. așa te văd și nu te văd deloc bine prin ochelarii mei sângerii, autumnali, aburiți. vezi că stai pe o creangă rahitică de sequoia și nu e nici urmă de sequoia în jurul tău.

Autor: Mihai Măniuțiu