Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Basmul – caleaşca fermecată a copilăriei

Basmul – caleaşca fermecată a copilăriei

Decembrie 2015

Maria V. Croitoru este o autoare cunoscută, perseverentă cu sine şi cu propriile mijloace de exprimare. Cărţile sale anterioare, printre ele Povestirile Caterinei şi Petrecerea vampirilor, conturează, astfel, un orizont literar inspirat de lumea satului, a matricei populare, în care tradiţia, ritualul, legătura cu spaţiul originar, apoi fabulosul, fantasticul şi mitologicul, uneori îmbinat cu elemente de urban, sunt elemente fundamentale. Etnolog şi pedagog, deopotrivă, Maria V. Croitoru este tributară, fericit, tributară, acestui spaţiu şi timp imemorial. De aici îşi extrage seva scrierilor sale, aşa cum face şi-n CĂRTICICA CU POVEŞTI, un volum de opt poveşti care au tot arsenalul clasic al genului. Este o carte care parcă, îmbibată fiind cu aceste „unelte” miraculoase întru crearea de emoţie şi tâlc, de model de viaţă şi de îndemn la fapte bune, vine ca un Don Quijotte solitar şi neînfricat să dea piept cu eroii genului de tip modern, gen altoit cu personaje tehnicizate, posesori de arme super-sofisticate, cu adversari atomici, catastrofici, apocaliptici, inimaginabili la scara copilăriei şi a ingenuului ei... Maria V. Croitoru ne propune o lume a basmului de esenţă tradiţională, cu eroi legendari, Făt Frumos, Verde Împărat, fata Împăratului, Vrăjitoarea, Calul fermecat, apoi cu buruieni de leac, lupte cu sabia făurită de meşteri iscusiţi, cu nunţi care ţin trei zile şi trei nopţi, cu fete frumoase ca nimeni pe pământ, cu moşnegi înţelepţi, şi cu păduri dese, pline de capcane, pe care Făt Frumos le trece cu mult curaj şi isteţime... Este o lume fermecată de-a dreptul, farmecul iniţial, nepervertit de cibernetică, de laser şi de super-viteze, mai mari decât cea clasică, a „vântului şi a gândului”! CĂRTICICA CU POVEŞTI ne propune reîntoarcerea la izvoarele mitului, la sursa iniţială a mirajului venit din natura-mamă – izvoare, fructe, ierburi, pădurea, muntele, calul, jarul şi sabia, dar şi la valorile fundamentale ale omului: dreptatea şi recunoaşterea faptelor deosebite, pentru care răsplata – fie ea şi o împărăţie! – nu este niciodată îndeajuns, apoi, lupta dreaptă, cinstită, cu malefica Vrăjitoare, împotriva căreia şi pasărea cerului, şi copacul falnic, şi pietrele muntelui se raliază viteazului fecior de împărat spre a repune lumea pe osia ei, spre a readuce bucuria şi fericirea în sat, în împărăţie, printre oameni.

Maria V. Croitoru se lasă în voia basmului şi a tramei lui clasice povestind „cu sufletul la gură”, de unde un ritm alert al acţiunii, care aminteşte, pe alocuri, de decupajul cinematografic: „Flăcăul îi mulţumi şi se întoarse la palat. Pe drum, se tot gândi cum va putea să facă ce i-a zis moşul. Auzind că fetei îi plac lucrurile scumpe, se hotărî să încerce să o amăgească. Astfel, îi ceru pietrei să-i facă o pereche de pantofi din aur, o rochie bătută-n diamante şi o colivie cu doi porumbei. Luă lucrurile şi se aşeză în apropierea uşii pe care ieşea fata împăratului să meargă la plimbare. Când ieşi fata din castel, îl zări. Se uită la el şi-l întrebă cine este, iar el îi răspunse:

 - Ia, uite, sunt un negustor.

 Ea îl privi cu luare-aminte şi băgă de seamă că este un flăcău frumos.

 - Câţi bani vrei pe lucrurile acestea?

 - Lucrurile acestea nu sunt pe bani! Cine le vrea are de făcut trei lucruri.

 Îi spuse fetei ce trebuie să facă dacă vrea cele trei obiecte”. (Piatra fermecată)

Regulile ancestrale ale basmului sunt respectate întru-totul, nimic nu abate gândul şi suflul firului poveştilor de la cadrul atât de cunoscut îndeobşte, dar care cucereşte la fel de egal ca la începutul începuturilor. Aici este, de altfel, cheia marilor povestitori, aici este „secretul” epic: să povesteşti fără să plictiseşti, să spui lucruri despre aceleaşi mereu subiecte – vitejia, eroismul, cinstea, omenia, ospeţia, dragostea sinceră, pură şi năvalnică, despre înfrângerea răului şi despre frăţia dintre om şi animal – cal, porumbel, codobatură, câine – dintre om şi plantă – floare care se şi arată ca fiind cea „căutată” – ori copac, care adăposteşte, grijuliu, patern, feciorul de împărat spre a-şi împlini misiunea în folosul celor dragi, să le împărtăşeşti şi să captezi atenţia, să captivezi şi să împrăștii mesajul căldurii sufletului omenesc, fie el copil, tânăr, adult ori de încărunţite frunţi.

CĂRTICICA CU POVEŞTI se înscrie în rândul redescoperirii basmului românesc fără a apela la artificii „de ultimă oră” spre a capta atenţia, a suscita interesul ori a stimula vânzările, nu, poveştile Mariei V. Croitoru mizează pe condiţia umanului, pe valorile imprescriptibile ale omului, Binele, Adevărul, Dreptatea, şi cele adiacente acestora, mari virtuţi ale firii, Cinstea, Omenia, Curajul, Frăţietatea. Cu astfel de ingrediente, plus farmecul depănării faptelor şi vorbelor eroilor – marca „Înşir-te, mărgărite!” – CĂRTICICA... poate deveni o CARTE a exemplului de cum trebuie să ne reamintim că avem nevoie de miraj, de candoare şi de exemple neprefăcute spre a răzbate prin lumea plină de „vrăjitoare”, de „mere otrăvite”, de „balauri” şi „căpcăuni” sub alte înfăţişări, şi deprinşi cu alte greu de înţeles năravuri. Basmul are această virtute neasemuită, venind pe linia marilor mituri, acestea, foste fapte deosebite ale unor eroi imemoriali, anume aceea de a te lăsa să te plăsmuieşti după chipul şi asemănarea celor mai buni, mai viteji, mai drepţi şi mai fără-de-moarte, modele perene, extrase din dorinţa omului de autodepăşire, şi de mântuire, până la urmă. 

Basmele Mariei V. Croitoru păstrează canoanele etosului românesc, onomastica este neaoşă, locurile poartă nume derivate din caracteristicile lor pregnante – Piatra Căscată, Împărăţia Florilor, Piatra Lată, Muntele Albastru etc. – la fel, personajele, au nume preluate din natura cea mai apropiată – Stânjenel, Negruţ, Vulturel. O comuniune departe de a fi narcisiacă, departe de a sugera imitaţia, din contră, este expresia sinceră a rezonanţei om-natură, excelenţa elementelor naturii fiind invocată spre a spori „puterile”, spre a face alianţă – şi codrul, şi muntele, şi râul, şi murgul – spre a reface echilibrul şi a reinstaura Binele Universal, ultragiat de atâtea forţe contrare, iar Omul să se regăsească în postura sa de Împărat a-tot-şi-a-toate, dar frate cu fiecare dintre aceşti aliaţi din regnuri diferite, dar cu care găseşte cale de comunicare pornind de la motivaţia comună, aceea a înfrângerii Răului.

CĂRTICICA CU POVEŞTI este o contribuţie clasică la înţelegerea modernă a spaţiului transcendental al miturilor copilăriei din spaţiul românesc, dar cu rezonanţe în oricare alt spaţiu şi timp, de oriunde şi dintotdeauna, basmul reconfirmându-şi şi prin paginile ei dreptul de a fi caleaşca fermecată a copilăriei.

Autor: Dan Şalapa