Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



În loc de colind (Jertfa laudei)*

În loc de colind (Jertfa laudei)*

Decembrie 2015

Aceste cuvinte se aud în exprimarea liturgică Mila Păcii, jertfa Laudei. 

Momentul acestei cân­­tări este în intervalul dintre rugăciunea punerii înainte, aducerii şi marea rugă­ciune euharistică. Mai exact, stra­na-starea cântă astfel ime­diat după ce diaconul, închi­pu­indu-l pe Arhanghelul Mihail înainte de crearea omului, pe când se prăbuşea Lucifer căzând din cer ca un fulger cu ceata care-l urma, zice cu putere: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta jertfă în pace a o aduce”. 

Desigur că în realitatea succesiunilor au trecut eoni de la porunca Arhanghelului şi până s-a făcut auzită Mila Păcii, jertfa Laudei. În liturghia creştină sunt însă pre­zente toate posibilităţile cosmice şi universale de la înte­meierea lumii. 

Înţelegem deci că într-un moment sacru Jertfa Laudei se dezvăluie pe versantul de aducere-înainte a creaţiei: Ţie îţi aducem... Toate lucrurile Tale, Doamne cu înţelepciune le-ai zidit! ... Toate lucrurile Domnului să laude pe Domnul! 

Laudele toate suie spre vârful de pace pentru a ajunge în Pace. Ridicarea mâinilor, cântări de slăvire, pomeniri, cereri, binecuvântări şi chiar darurile încă ne­preschimbate – pâinea şi vinul – sunt atrase în sus de clătinarea sfântului Aer deasupra lor. 

Toate se armonizează în corpul viu al rugăciunii de aducere înaintea lui Dumnezeu. 

Jertfa anunţată întâi de Arhanghel ca fiind Sfântă (Să luăm aminte, Sfânta jertfă...), se preschimbă în jertfa Laudei care transcende doctrina, căci este afirmată după ce se mărturiseşte Crezul de către întreaga Biserică. 

În marea rugăciune euharistică pe care preotul o spune în taină, deşi laudele încă se regăsesc distinct – cântări, binecuvântări, mulţumiri – ele sunt într-o comu­niune atât de întrepătrunsă încât alcătuiesc împreună doar mur­mu­rele neauzite ale Uneia singure, suprema Laudă. 

Auzul omenesc nu se mai poate urca decât numai prin propovăduirea evangheliştilor şi prorocia lui Isaia, deci numai mijlocit şi nu nemijlocit la Cântarea de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind. Adevărata şi marea Laudă este de negrăit, de neauzit, de necuprins, de neajuns... 

Vortexul vibratoriu al rugăciunii este susţinut de feri­citele puteri care la rândul lor sunt mişcate de aspiraţia cerească a sfintei slujbe. 

Laudele toate îşi găsesc odihna în Lauda Ultimă care este însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. 

Şi atunci, în înseşi mâinile Domnului Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Însuşi Dumnezeu se săvârşeşte frân­gerea Laudei căci... Însuşi pe Sine S-a dat... mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi frângând…

Jertfa Laudei. Jertfa Cuvântului. Tăcerea lui Dumnezeu.

 

* Din volumul Însemnări la apusul soarelui, în curs de apariţie la Editura „Rosmarin”.

Autor: Roxana Cristian