Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Moștenirea renașterii târzii în Lompirt

Moștenirea renașterii târzii în Lompirt

Decembrie 2015

Amvonul bisericii reformate

 

Renașterea transilvăneană este împărțită în două perioade. Prima perioadă, între anii 1541-1613, are un caracter mai sumbru și prezintă influențe ale renașterii târzii din Toscana. A doua perioadă este cuprinsă între anii 1613-1690, are un caracter senin și un decor floral abundent. A avut influențe dinspre Veneția, însă prin maeștri locali a fost adaptată spiritului maghiar1. 

În secolul al XVIII-lea renașterea a trăit o înflorire târzie, caracterizată de preluarea elementelor, mai ales ale celor florale, din perioada anterioară. Aceasta s-a răspândit în zonele maghiare și în arta lor populară, unde a și persistat. Astfel, se poate vorbi despre influențe considerabile chiar și în barocul târziu2. 

În această renaștere târzie a activat Sípos Dávid despre care Rettegi György a afirmat că a trăit în Chidea și a fost în același timp un priceput tâmplar, zidar dar și pietrar3. Din lucrarea lui de pietrar fac parte amvoanele localizate în: Băbuțiu (1741), Zimbor (1742), Ciumăfaia (1745), Tioltiur (1747), Dragu (după 1750), Dej (1752), Mănăstireni (1752), Hodod (1754), Tonciu (1758), Turea, Cubleșul Someșean, Apa (1759), Orașul Nou (1759), Sângeorgiu de Pădure(1760)4. Pe amvoanele din Bonțida, Băbuțiu, Zimbor, Hodod și Nadișul Hododului, este prezent un motiv special, acel al capului de dragon. 

Tot de la Rettegi György se știe că din păcate, Sípos Dávid nu a lăsat discipoli5, dar numeroase amvoane create după decesul lui, încă prezintă caractere și elemente comune cu stilul. Unul dintre aceste amvoane este cel din Lompirt care urmează a fi studiat în aceste rânduri.

Comunitatea reformată din Lompirt (Sălaj) s-a format doar în anul 1739. În anul 1777 s-a ridicat biserica pe terenul primit de Gencsi István și soția acestuia Pechi Klára. Tavanul este casetat și a fost considerat unul dintre cele mai frumoase din această zonă. Are în total 172 de casete dintre care numeroase prezintă decor figurativ6.

Nu se cunoaște persoana care a realizat acest amvon, însă dintr-o inscripție de pe o casetă află că acesta a fost tratat cromatic de Budai Sámuel și fratele lui András în 17787. 

Muradin Katalin în lucrarea sa, a interpretat într-un mod greșit inscripția amintită. Ea a susținut că din aceasta reiese persoana pietrarului8, dar eu doresc să precizez că nu este posibil acest fapt. Inscripția precizează clar că meșterul tâmplar care a realizat decorul doar a pictat amvonul. 

 

Amvonul a fost realizat în anul 1777. Acesta a fost cioplit și sculptat integral în piatră și are forma unui potir. Astfel el poate fi grupat într-o bază și o parte superioară. Baza se poate împărți, la rândul ei, în două registre orizontale, fiecare dintre ele având bandouri decorate cu motiv de floare. Legătura dintre aceste două nivele de bandouri suprapuse este realizată de un șir de decorație vegetală.

Nivelul superior prezintă un șir de bandouri dreptunghiulare amplasate vertical. Se pot distinge cinci bandouri, decorate cu motive vegetale mai complexe, iar primul cu o stemă și inscripție sculptată în mezzo relief.

Primul bandou din vest spre est prezintă în partea superioară înscris anul 1777, data realizării acestui amvon. Tot în partea superioară este plasată o stemă încoronată, care în interior conține următoarea inscripție: „De Dumnezeu să îți fie frică, iar pe rege să-l onorezi”9, sub care este un verset mai lung din psalmi.

Al doilea și al treilea bandou prezintă un decor vegetal cu vrejuri în forma literei S. În partea de jos, la ambele, apare motivul capătului de dragon, însă cel din bandoul al doilea are capul mai detaliat lucrat, are o dimensiune mai mare și privește spre est, în timp ce capătul de dragon din bandoul al treilea este mai redus la dimensiune, are forme mai fine, este redat mai dinamic și privește înspre jos.

Ultimul bandou prezintă un decor vegetal cu vrejuri care se termină într-un cap zoomorf care la o analiză mai atentă pare a fi un cap de barză, care în simbolistica creștină se referă la natura umană și divină a lui Iisus și în același timp este și simbol al primăverii care duce cu gândul la reîntoarcerea lui Iisus10. Acest simbol este întâlnit și la amvonul bisericii reformate din Zimbor.

Stilul acestui pietrar necunoscut este asemănător cu cel al lui Sípos Dávid, deși vrejurile prezintă mai puține frunze, astfel fiind simplificate, totuși se poate observa o clară înrudire. În ceea ce privește forma acestui decor, prezintă o înrudire cu amvonul din Zimbor, chiar dacă nu este cea mai apropiată localitate de Lompirt. În plus, și folosirea motivului de cap de barză ar fi o dovadă a faptului că pietrarul a cunoscut amvonul din Zimbor.

Deși din punct de vedere geografic se află la o distanță mult mai apropiată de Hodod sau Nadișul Hododului, acestea, atât în stil, cât și în motive, prezintă deosebiri. Deoarece în cazul Hododului apar acele elemente barochizante în formă de laută11. În cazul Nadișului Hododului apar vrejurile redate într-o mișcare mult mai dinamică și mai liberă, fiind redate unul peste celălalt, terminația vrejurilor prezintă o spiralare mult mai puternică. În ceea ce privește capătul de dragon, acesta este alungit și din gură îi ies vrejuri.

Amvonul din Zimbor însă, prezintă puncte comune atât stilistic cât și în cazul motivelor. Stilul înrudit reiese prin dinamica vrejurilor mai astâmpărat, prin modul în care se îmbrățișează vrejurile și se suprapun. Motivele comune sunt frunzele de acant care însă în Lompirt sunt mai pompoase. Barza, un alt motiv comun, se mai regăsește doar în amvonul din Zimbor. Capul de dragon este un alt element important comun care prezintă asemănare stilistică dar este mult mai detaliat redat decât în Lompirt.

În concluzie, aș dori să prezint motivul asemănării acestor două amvoane, înrudire care se datorează, cu siguranță, faptului că maestrul amvonului din Lompirt a cunoscut amvonul din Zimbor. Consider că este posibil chiar să fi lucrat împreună cu Sípos la realizarea acestuia.

 

 

 

1 Balogh Jolán, Az erdélyi Renaissance, Erdélyi Tudományos Intézet, Kolozsvár, 1943, p. 12.

2 Ibidem, pp. 12-13.

3 Miklósi Sikes Csaba, „Sípos Dávid kidei kőfaragó”, Református szemle, an 1989, nr. 3, p. 283.

4 Sebestyen Gheorghe, Arhitectura Renaşterii în Transilvania, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1963, pp. 117-118.

5 Miklósi Sikes Csaba, op. cit., p. 283.

6 Horváth József, „Szilágylompért”, Szilágysági magyarok, Kriterion, București, 1999, pp. 509-511. 

7 Ibidem, p. 511. 

8 Muradin Katalin, Faragott kőszószékek Erdélyben, Magyar Egyháztörténeti Enciklopédia Munkaközösség (METEM): Polis, Budapest - Cluj-Napoca, 1994, p. 158.

9 Az Istent féljed a királyt tiszteld.

10 Coord. Jutta Seibert, op. cit., Golya.

11 Szász Károly, „Négy Sipos Dávid-szoszék Nagybánya tartomanyban”, Művészettörténeti értesitő, an. 1962, nr. 1, p. 94.

Autor: VARGA István Attila