Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Cărți cu dedicație

Cărți cu dedicație

Decembrie 2015

■ Ioan-Pavel Azap, „7 capodopere ale filmului românesc”, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2015. 

În opinia autorului, de la începuturi până în decembrie 1989, capodoperele sunt, în ordinea numerelor de pe tricou(-l apariției în cinematografele care pe vremurile acelea existau): „Independența României”, „O noapte furtunoasă”, „La Moara cu noroc”, „Pădurea spânzuraților”, „Reconstituirea”, „Nunta de piatră & Duhul aurului” și „Moromeții”. De (în) acord sau nu cu I.-P. Azap, această carte de buzunar (chiar așa, se mai poartă cărți în buzunare?), esențială, scrisă bine, cu sursele la vedere, dintr-un patriotism asumat vertical și credibil, e un ghid salutar (și) pentru cei care mai cred în așa-zisa forță a cinematografiei naționale. Sigur, pentru destui un prim pas ar fi să (re)vadă filmele antologate de Azap. N.B.: Unul din filmele menționate, „O noapte furtunoasă”, a fost difuzat și de noi, prezentat chiar de criticul clujean, în cadrul unui festival județean de teatru pentru elevi. Fără succes (evident)! Ceea ce poate însemna și că, tovarăși, avem de lucru! Chiar așa: știu elevii noștri de astăzi alte filme decât cele care se proiectează prin mall-uri? M-aș mira. (Subiect deschis polemicilor. Și despre necesitatea unei propagande „bune” pentru operele de artă românești.)

■ T. Tihan, „Lecturi și climate spirituale”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015. O carte elegantă, discretă, probabil ca și autorul ei. O carte de „critică de actualitate”. 

Teodor Tihan: „Dificultăți de ordin literar întâmpină, cum e și firesc, oricare cronicar. Parafrazându-l pe Blaga, voi spune că, pentru mine, «o boală învinsă îmi pare orice carte». Mai greu îmi vine să vorbesc despre dificultățile «extraliterare», tocmai pentru că ele nu țin de propria-mi conștiință, și, ca atare, îmi par a fi uneori, insurmontabile. Critica e un risc asumat. Libertatea criticului se sprijină pe o desăvârșită moralitate. Remarca (...) lui E. Lovinescu era fără echivoc: «Critica nu suportă complezență și tranzacțiune; ea e independentă sau nu e deloc»” (pp. 285-286). Cine mai are curajul astăzi măcar să afirme așa ceva?

■ Vasile George Dâncu, „Universul Mama”, Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2015. 

O carte impresionantă, emo-ționantă, directă (uneori poate prea directă, strict în chestiuni ce țin de limbaj), fără ocolișuri. De mult nu am citit o carte de poezie adevărată, înțelegând prin asta, printre multe altele, că nu trebuie să o citești însoțit de dicționare și tratate despre poezie și nici că pentru a plânge, de pildă, citind-o, nu trebuie să-ți dai cu un ciocan (critic) peste degete. Și nici nu trebuie să aștepți cronici savante, în care să ți se explice ce-a vrut să spună poetul. Sunt curios de destinul literar al acestei frumoase și triste cărți. În opinia mea, „Universul Mama” e în top 5 al volumelor de poezie apărute anul acesta pe la noi prin bătăturile editoriale. Și ca să nu-i supăr pe domnii de mai sus, precizez: din cele pe care le-am citit eu.

 

Am primit, am scris și vom scrie: 

■ Cornel Cotuțiu, „Ce rămâne”, roman, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015; Traian Tr. Velea,  „Iubi-te-voi, Doamne!”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2015, carte prefațată de colegul nostru Viorel Mureșan (vezi cronica din numărul din mai a.c. al revistei noastre); Mihai Măniuțiu, „Vertij”, Editura Charmides, Bistrița, 2014 (numărul de față conține o cronică semnată de V. Mureșan despre această carte).

Autor: Daniel Săuca