Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: Samba (2014)

Filmografiile Simonei: Samba (2014)

Decembrie 2015

Cred că am obiceiul dobândit de a cerne calitativ filmele pe care le voi viziona. Cernerea are câteva principii foarte clare: regizorul, actorii trebuie să se înscrie în vastele reţele cinematografice preferenţiale pe care le-am ţesut în timp. Noutatea nu mă sperie, ci mă intrigă, însă câteva tăbliţe de orientare mă fac să respir ușurată, știind că am toate șansele să mă bucur de parcurs.

De data aceasta, alegerea a pornit din curiozitatea de a vedea cum se îmbină jocul actoricesc al lui Omar Sy pe care-l văzusem înduioșător și comic dincolo de aparenţa de duritate defensivă în Intouchables (2011) semnat de aceiași regizori ca și în cazul acestui film, Olivier Nakache și Eric Toledano, cu cel al lui Tahar Rahim, supranumit Al Pacino al francezilor și cu cel al fascinantei fragile și senzuale în egală măsură, Charlotte Gainsbourg. Pe Charlotte, spectatorii de generaţie nouă o cunosc din Nymphomaniac I și II (2013) sau din Melancholia (2011) lui Lars von Trier, filme controversate, dar cu un puternic impact vizual și emoţional.

Cinematografia franceză merită o atenţie deosebită pentru că a fost întotdeauna mult mai curajoasă și mai verosimilă, deși aparent elitistă, decât cinematografia de masă hollywoodiană atunci când se raportează la societate. Iar în zilele acestea, Franţa este în atenţia întregii lumi tocmai pentru că societatea franceză a fost ţinta unor atacuri teroriste. Așa că alegerea filmului a fost dictată și de curiozitatea de a înţelege, la nivel artistic, evident, în ce constau diferenţele sociale sau măcar cum sunt ele reprezentate la nivel cinematografic. Trebuie să precizez că filmul a apărut la finele lui 2014, începutul lui 2015 și nu oglindește așadar tensiunea curentă, însă tocmai această așezare cronologică prealabilă evenimentelor de la Paris, mi s-a părut interesantă.

Înainte de a vă vorbi despre filmul propriu-zis trebuie să mai punctez două lucruri despre cei doi protagoniști, Omar Sy și Tahar Rahim. În primul rând, o mărturisire pe care o făcea Omar Sy, cu un tată senegalez și o mamă din Mauritania, referitoare la faptul că sunt două Franţe care coabitează și că deși știa de existenţa celeilalte nu a văzut-o practic niciodată până în momentul în care a început să lucreze ca actor și a ieșit din suburbiile muncitorești. În mod similar, Thar Rahim, cel mai mic dintre cei 10 fraţi crescuţi într-o suburbie din Belfort de o mamă algeriană, câștigător a două premii César pentru cea mai bună tânără speranţă și pentru cel mai bun actor, declara pentru ziarul The Guardian într-un interviu acordat în martie 2014, că nu a acceptat niciodată să joace roluri de teroriști, adică să se prindă într-o stereotipie, în stigmatizarea minorităţilor cu care cinematografia franceză încă are o problemă: „Nu sunt aici să port un drapel și să spun că reprezint asta sau cealaltă [...] Nu sunt un actor arab. Nu sunt un actor de origine algeriană. Sunt pur și simplu actor”. Cu toate acestea, problema identităţii sociale se regăsește în filmele sale, ca de pildă în filmul despre care voi scrie astăzi sau filmul Copiii noștri (2012), o dramă despre un marocan și partenera sa belgiană prinși în hăţișul diferenţelor culturale. Ceea ce desprind totuși e că tensiunea și atât de ușoara alunecare pe panta extremismului apare și pe acest fond al eșecului practic cu care se confruntă ideea de integrare într-o societate în care se trăiește enclavic.

Una dintre imaginile emblematice ale filmului Samba este această imagine de mai sus cu cei doi protagoniști văzuţi din profil, ca două feţe de monedă pe un fundal turistic cu turnul Eiffel. Aflaţi în aceeași situaţie disperată, a lipsei documentelor legale, Samba Cissé (Omar Sy) și Wilson/Walid (Tahar Rahim) se împrietenesc și se ajută reciproc atunci când vine vorba de slujbe mizere care îi ajută să supravieţuiască.

De fapt, povestea începe cu imigrantul Samba, un senegalez care ar face orice să câștige dreptul de a lucra legal în Franţa pentru a-și susţine familia de acasă și Alice (Charlotte Gainsbourg), o voluntară care conduce o companie de top, dar care încearcă să se regăsească după ce suferise un burn-out (criză de epuizare severă). Destinele lor se împletesc într-un mod neașteptat atunci când Alice, depresivă și insomniacă, eșuează în încercarea de a păstra distanţa faţă de omul pe care-l consiliază în procesul de acordare a vizelor și începe să-l vadă ca pe un om cald, sensibil și amuzant care are nevoie de ajutor. Relaţia dintre ei nu e o relaţie care se construiește romanţat, ci împiedicat, bâjbâit, perfect descris de unul din cântecele de pe coloana sonoră, To know you is to love you al lui Stevie Wonder. Din punctul meu de vedere, deși ușor idealist în privinţa celor doi, povestea se construiește în jurul ideii de speranţă și de oază de liniște pe care fiecare dintre cei doi o reprezintă pentru celălalt. Secondat de Walid, un arab care preferă să se pretindă portughez nu doar pentru a seduce fetele, ci și pentru a găsi mai ușor un loc de muncă, Samba este portretizat cu lumini și umbre. Nu este un erou per se. Are remușcări, face prostii, se teme de înălţime (deși una din slujbele pe care Walid i-o găsește este cea de alpinist utilitar), dar este capabil de lucruri minunate, de sacrificiu și de iubire. Walid/Wilson este cel mai simpatic personaj cu putinţă, dansează grozav și pare că ia toate lucrurile în răspăr. De aceea,  filmul este amuzant, dar și melancolic, reușind să alterneze dinamic, ca într-un ritm de samba stările extreme prin care trece spectatorul. De aceea, vă recomand din tot sufletul să-l vizionaţi.

Autor: Simona Ardelean