Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Din nou Crăciun

Din nou Crăciun

Decembrie 2015

Accentul cade pe „din nou”. Deci avem din nou Crăciun şi pur şi simplu ne este lehamite. Iarăşi o luăm de la capăt cu mâncarea, cu băutura – cine are aşa ceva – cu urările de sănătate, de fericire, de viaţă lungă... Iarăşi şi iarăşi... iarăşi predici în biserici una mai triumfalistă decât alta, una mai glorioasă decât alta, una mai... inutilă decât alta. Şi eu sunt inutil scriind aşa ceva. În timpul legendar de care ne desparte un sfert de veac, Crăciunul avea o cu totul altă semnificaţie. Oamenii care se duceau la locul de muncă şi după aceea cu emoţie, cu bucurie, cu teamă se întorceau acasă pentru a fi împreună de marea sărbătoare, fără a fi credincioşi, trăiau ceva netrăit cu nişte zile înainte. Acum lucrurile s-au schimbat şi fiindcă avem liber la această sărbătoare tratăm totul într-un regim consumist, convenţional, lipsiţi de orice gentileţe faţă de ce se află mai presus de noi. Dar nu asta e problema. Crăciunul e dincolo de noi şi nu se sinchiseşte de forfota noastră, de declaraţiile noastre, de crainicii TV care nu mai prididesc cu urările de la mulţi ani şi toate celelalte. Crăciunul este ceva discret şi imperceptibil. Crăciunul este începutul gingaş care se naşte într-un cosmos nesimţitor. Crăciunul este lângă noi, aşa cum o gâză ne bâzâie pe la nas şi noi, brutali, ne ştergem faţa strivind miracolul. Crăciunul acum continuă să fie precum o biserică pustie pe care doar îngerii o vizitează. Nu are nicio legătură cu oamenii care ameţiţi aleargă spre ţintele lor obscure. Acesta este Crăciunul. Absenţă într-o comunitate a aplaudacilor. Batem din palme, preoţii îmbracă vestminte de gală, şireturile de la încălţămintea lor sunt viitoarele funii cu care vor fi spânzuraţi cei eretici, nesimţirea e uriaşă aşa cum şi cazanele în care fierb sarmalele sunt mari ca minţile goale în care de la un perete la altul sunt izbite mingile de cauciuc ale ignoranţei. Ce să spun eu, un netrebnic, despre Crăciun? Dacă tu, editor, care vrei să mă publici eşti de acord cu ce scriu, atunci îţi dau binecuvântarea mea. Dacă nu, atunci şterge-te la fund cu cuvintele mele! Sunt un om sărac, obosit şi supărat, mi-e silă de cuvintele mari şi de aşa-zisa atmosferă de sărbătoare falsă cu care se fardează popii şi enoriaşii. Crăciunul e numai al meu, e numai al tău, e numai al lui. Teroriştii neagă tot şi împurpurează negaţia. Un strop de blasfemie este absolut necesar pentru a ne trezi din euforia penibilă care face dintr-o mare sărbătoare un bâlci. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

 

Autor: Dan Stanca