Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Mihail Soare

Mihail Soare

Noiembrie 2015

Fericirile mele

 

Fericirile mele poartă botniţe

din sârme din care se mai fac uneori colivii

şi când mă pierd se caţără-n clopotniţe

căutându-mi urmele printre vii

dar sunt uituce, dragele de ele

m-au devorat mai demult odată cu timpul

vecinul meu neguţător de stele

pe atunci numai unul era anotimpul

îl botezasem ca să nu-l uit, uitare

şi-l cerşeam arhanghelilor biruiţi de zbor

cu dureri se hrăneau şi cu sare

din lacrimi de fericire adunate-ntr-un nor

la o primă vedere par câini

vă înşală ca o rugăciune şoptită lumina

deformându-le nefireştile mâini

cu care împart, generoasele, vina

mai apoi de priviţi şi cu gândul

printre colţii lor sclipuind cum n-aţi crede

mi-aţi zări abundent sângerândul

personaj ce cuminte-mi succede

e-un biet înger mai naiv ca iubirea

l-am crescut de copil printre ierburi uscate

să înveţe cu ele pierirea

doar un joc de arşice-mbunate.

 

 

Ei rămân tot nebunii cu erori joviale

 

Sunt prea multe spitale pentru cărnuri şi oase

Mult prea mulţi protopopi arvunesc parastase

Încă de când ne naştem procopsiţi de ursite

Nişte prostituate în desfrâu năclăite

Pentru suflete şchioape construitu-s-au doar

Reci aziluri în care folosind caviar

Muls pe-amurg din baloane cu fasoane de peşti

Medicii tot pictează pe plafoane caleşti

De atele nici vorbă, nu au lemn, iar din gânduri

Cât ar fi de uscate nu prea pot face scânduri

Şi nici ghipsul albastru colorat cu cerneală

Ca să pară mai altfel - de prisos poleială

Nu repară nicicum acest fel de cusururi

Îl înmoaie cu lacrimi acontate de-a pururi

Pacienţi, cete-cete, şi le curge-n canale

Ei rămân tot nebunii cu erori joviale

Internaţi din orgoliu, iubitori de lucarne

Însă nu de ospicii, care vor să se-ntoarne

Tot aici, şi-altădată, invocând neînţelesul

Din reţetele false ce combat tignafesul…

Hârjoana mea cu sfinţii

 

Mă hârjonesc cu sfinţii prin altare

Ei îmi înţeapă roata bicicletei,

Eu le smulg albe penele egretei

Şi le îndes uimiri prin buzunare

Când ne-alergăm dând înconjur flaşnetei

Rămân pereţii goi în vremea asta

Visându-l pe Chagall cum îi pictează

Cu-nchipuite zboruri la amiază

De îngeri care au lăsat canasta

Să fie-n fresce iar agenţi de pază

Ne ceartă popii-n limba lor străveche

Afurisindu-ne: „fir-aţi ai sorţii”

Noi le-amintim că îi aşteaptă morţii

Întregii lumi, culcaţi pe o ureche

Nădăjduind să le ajungă orţii

Sunt zile când mai fac pe clopotarul

Urcat în turlă printre ploi de broaşte

Şi de peşti roşii travestiţi în moaşte

De-apostoli fraieri ce-au băut paharul

Plin de otravă în ajun de Paşte

De înviat n-a înviat niciunul

Cum li se tot promite - o minciună

Chiar dacă-mi cântă noaptea din gurdună

Chemându-mă să răsucim tutunul

În foi de biblii prezicând ranchiună.

 

 

Cum niciodată nu murim destul

 

Cum niciodată nu murim destul

şi cum n-am fost de dragoste sătul

am înţeles că şi surghiunul pare

dacă-l priveşti de-a-ndoase, o eroare

dar de-l priveşti aşa cum se priveşte

aduce-a moarte, dar ce-i moartea? – peşte

tăcere-adică, umedă, solzoasă

iar uneori se-mbracă în mireasă

zadarnic, o trădează crunt duhoarea

e-o piaţă de moluşte-n care zarea

s-a descompus şi ea lăsând lumina

nudă-n misterele ce-au supt la vina

de-a arăta precum întreaga lume

fără vreun chichirez, fără postume

de-atâtea adevăruri travestite

gătite-n fustanelele pepite

se-ndoaie scenele ce le-ntrupez

în leşul viu pe care-l vernisez

întruna cu esenţe de înalturi

şi vă vorbesc mereu cu-aceleaşi şpalturi

pline de litere nemaiştiute

de alţii pân’ la mine, cam limbute

zornăitoare-n clici de carnavaluri

ce fac din naufragii idealuri…

 

(Din volumul Sfântul Cutare Poetul, Editura Betta, Bucureşti, 2015.)

Autor: Mihail Soare