Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Un nou roman pentru coafeze

Un nou roman pentru coafeze

Noiembrie 2015

Dracul și mumia, Stelian Tănase

 

Semnat Stelian Tănase, romanul Dracul și mumia, lansat în spațiul intim al librăriei bucureștene Cărturești, vineri, 23 octombrie 2015, a fost, din multe puncte de vedere, un eveniment insolit. De la fundalul sonor „excentric” – „Internaționala” interpretată în limba rusă – la portretul lui Lenin, așezat, ostentativ, pe un scaun, semn al participării extraordinare a liderului comunist sau la prezentarea primului număr al ziarului „ ИCKPA”, totul a contribuit la crearea atmosferei regăsite în roman, dovadă clară nu doar a unei regizări atente a evenimentului, ci și a înțelegerii importanței detaliului. Că e vorba despre un „defect profesional” al omului de televiziune Stelian Tănase sau că e vorba despre respectul pentru auditoriu nici nu mai contează, atât timp cât evenimentul a reușit să aducă în fața publicului cei mai avizați cititori ai operei autorului: Gabriela Adameșteanu, Carmen Mușat și Andreea Răsuceanu.

Triada feminină a conturat, prin intervențiile pertinente, trei perspective asupra operei lui Stelian Tănase. Interesantă a fost complementaritatea intervențiilor, explicabilă prin apartenența la generații literare diferite și, implicit, prin eterogenitatea experiențelor culturale a celor trei autoare. 

Cu o vitalitate reverberantă, uimitoare la cei 73 de ani împliniți în acest an, Gabriela Adameșteanu a avut o intervenție consistentă, fixând coordonatele operei lui Stelian Tănase în contextul cultural incomod și deloc productiv al perioadei comuniste, căci, în ciuda recomandărilor și a „asumării răspunderii ideologice” de către Gabriela Adameșteanu, cărțile lui Stelian Tănase nu puteau ajunge la cititori. Retrospectiva a iscat o polemică amicală pe tema circuitului cărților în natură, a intervențiilor cenzurii de la „Cartea Românească” ai cărei membri au considerat cărțile „sordide”, după cum a precizat autorul.

Debutul întârziat a reprezentat un evident dezavantaj pentru Stelian Tănase care ar fi avut, a afirmat Gabriela Adameșteanu, o altă imagine, o altă poziționare în lumea literară actuală, în care imaginea de scriitor n-a fost omologată de criticii care fac canonul. Conturând un adevărat portret de scriitor, prozatoarea a subliniat parcursul public singular al autorului și calitatea personajelor construite, care concurează eroii lui Nedelciu, Cărtărescu sau Gh. Crăciun. Autor „sofisticat”, care știe interbelicul din arhive, care îi apreciază pe Gogol și Bulgakov și-l citează pe Dostoievski, Stelian Tănase a păstrat, ca o bizară constantă în romanele sale, un personaj care apare chiar în titlul romanului lansat: diavolul. Cu tramă de roman polițist și final ambiguu, reiterând personaje și mitologii ale Războiului rece, Dracul și mumia nu face decât să imprime cititorului o neliniște, formulată interogativ de autoarea romanului Provizorat: „Stafia comunismului mai există și azi?”

Un discurs fascinant prin elocință și prin evidenta fascinație pe care opera lui Stelian Tănase o exercită asupra ei a avut reprezentanta noii generații de critici literari, Andreea Răsuceanu. Intervenția a evidențiat cele două trăsături ale prozei: „verva ideatică și stilistică, ce contaminează ritmul prozei”, respectiv „experimentalismul”, identificate după lectura integrală a operei. De altfel, fixând coordonatele portretului scriitorului, senior editorul de la Editura Humanitas a remarcat similitudini între discursul prozatorului și cel al analistului politic: mobilitatea și curiozitatea intelectuală, rafinamentul, subtilitatea, cultul senzaționalului, al mahalagescului, inserarea firească a informației documentate. „Literatura lui – afirma criticul – e un târg al Oborului, pitoresc, viu, alert, viața însăși”. Cu toate acestea, autorul nu e un autoscopic, nu e orientat spre sine, dar nici atrofiat sentimental, sufletește, ceea ce, pentru economia operei, e un câștig, alături de umorul când negru, când inocent. 

Construindu-și „captatio benevolentiae” pe o afirmație de-a lui Stelian Tănase care a intrigat lumea criticii literare, și anume că scrie pentru coafeze, Carmen Mușat a evaluat romanele autorului deopotrivă cu ochiul criticului și cu ochiul iubitorului de literatură. Interesul pentru istoria care schimbă viețile oamenilor, radiografierea colorată a dramelor colective, stilul lapidar, jocul registrelor sunt mărcile cărții Dracul și mumia, roman al condiției umane și sociale a omului din secolul XX. Îngemănarea realității și a ficțiunii, a citatului real sau inventat, ritmul extrem de alert al narațiunii i-au creat lui Carmen Mușat senzația de carusel de târg și au determinat-o să afirme că volumul lui Stelian Tănase este „un roman de neratat”.

Despre geneza cărții a vorbit autorul care a menționat că, deși început în 1990, la Washington, după o vizită efectuată la Moscova, în timpul căreia a vizitat mausoleul lui Lenin, romanul n-a fost finalizat decât 17 ani mai târziu, timp în care l-a „târât după el”. Neobișnuita formulă narativă pe care o propune pare să fi fost declanșată de neobișnuita reacție a celui care a recunoscut că, deși citise mai mult decât orice alt român despre bolșevism, despre Lenin, ajuns în fața mausoleului, a refuzat să intre. Nici destinul cărții n-a fost unul obișnuit, căci editarea din 2007, cu sprijinul celor de la „Adevărul”, a fost un eșec și din punct de vedere calitativ, și din punctul de vedere al difuzării.

Romanul e, întâi de toate, rezultatul unui pariu al autorului cu sine. Obsesia toposului bucureștean, familiar, e reprimată aici, cartea fiind nu doar un roman atipic, ci un roman împotriva propriului val, împotriva formulei regăsite în celelalte romane. „Comedie neagră, pastișă a lumii”, carte în care și-a propus să vadă dacă are geniu comic, provocând râsul în fiecare pagină, distrugând spațiul și timpul, Dracul și mumia e o carte „ciudată”, în care personajele sunt mari personalități europene, ale căror întâlniri ficționale sunt adevărate „borne kilometrice”. De aici, reacția manifestă a autorului care a recunoscut, în finalul evenimentului, că se bucură că a îndrăznit s-o scrie. 

Dacă timpul va face din Stelian Tănase ceea ce el afirma că își dorește a fi, „un scriitor al periferiilor, al subculturii”, e greu de anticipat. Certitudinea pe care au avut-o, cred, participanții la eveniment a fost că se află în fața unui scriitor viu, cu o versatilitate generată de ritmul de viață alert și de experiențele de viață eterogene, atent la tot și la toate cele văzute, nevăzute sau posibile.

Autor: Carmen Ardelean