Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme pentru „Caiete Silvane”: Vasile Dâncu

Poeme pentru „Caiete Silvane”: Vasile Dâncu

Noiembrie 2015

Cristofor Columb

 

Ia-mă cu tine, Cristofor Columb,

străbunii mei

au fost legaţi de glie

şi nicio mare nu i-a legănat.

Opincile lor

aveau înfăţişare de caravelă,

dar navigau 

numai prin lutul ogoarelor.

 

Eu sunt ascultător, te-oi urma

pe multe paralele şi meridiane.

Nu vei fi silit

să-mi legi piciorul de corabie.

 

Pentru tot ce voi face

pun numai o condiţie:

să-i tăinuim domnului Cortez

pământurile noi

ce le-om descoperi.

 

 

Baladă

 

A zis ciobanul în ultima lui toamnă:

îmi voi duce oile

pe celălalt tărâm

să pască nevăzuta iarbă

ce creşte deasupra şi dedesubtul vostru

ori poate niciunde.

Vă las fluierul,

să aninaţi luceferii de cetini

şi zorii să-i chemaţi de după creste.

 

 

Cântec pentru dealuri

 

Uriaşe, nemişcătoare valuri

ale oceanului meu,

peste voi visam

să zbor în lumea cea plină de minuni –

spre albe cetăţi cu antice coloane.

A fost că n-am zburat,

aveam rădăcini mult prea adânci

şi-n cântecele mele vuia numai pădurea.

 

O, nemuritoare dealuri transilvane!

Tata

 

Tata a rezistat

la optzeci şi trei de rotaţii pe orbită

navigând,

ţinându-şi în mâini sapa,

pe astronava numită Pământ.

Trecuse prin două 

conflagraţii mondiale

ca artilerist

şi săpător de tranşee.

Spunea că a văzut

oameni pulverizaţi de obuze

şi executaţi cu mitraliera.

Zicea că nu-i în lume

mai mare fericire

decât pacea şi liniştea grădinii. 

 

 

La poarta cetăţii

 

La noi vin

cu versurile

ca avionul

spre insula niponă.

Nu aduc bomba,

ci mireasma ierbii

lovită

de al coaselor tăiş.

Demult tot vineri 

în burgul bătrân

inteligenţa satului

cu capul în traistă.

 

 

Mina de aur

 

Orice copilărie-i o mină de aur,

din abatajele ei îndepărtate

toţi poeţii extrag câte un cântec.

Fără excepţie

îi mituiesc pe paznici

să-i lase să fure şi să ducă acasă

câte o raniţă plină de iluzii.

De mult, de mult

aceleaşi roci se taie,

 

de la început pe aceleaşi porţi se intră,

nicicând filonul

nu-i epuizat.

Deşi lângă ziduri

Încă mai aşteaptă

grupurile acelor ce, din clasa întâi,

li s-a furat din ghiozdane

lingoul preţios

numit copilărie...

 

 

Croaziera

 

Se intră-n viaţă

pe poarta de flori

şi la început de drum

primim în dar

o mândră corabie

plină de speranţe.

E marea liniştită,

e cerul senin,

nu-s ţărmi în lume

să nu-i putem atinge.

După ce trecut-am

prin porturile toate

şi croaziera se-apropie de capăt

vedem cum

din câte busole ne-au fost date

aproape niciuna nu ne arată nordul.

 

 

Cântec didactic

 

Aici e colegiul

unde-am învăţat

cu ce fel de arme

să-nvingem în viaţă.

Dascăli punctuali

ne-au spus câte-o fărâmă

din tot ce cuprins-a

iscusinţa minţii.

Şi verbe de limbi moarte

ne-au pus să conjugăm

în caz că s-ar întoarce

grecii sau romanii.

Au uitat probabil

Să ne spună

c-ajunşi în arenă

vom cădea sub lănci

biruiţi de aceia

care demult știau

ce nu există scris

în nici un manual...

 

 

(Din volumul 75 de poeme, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015.)

Autor: Vasile Dâncu