Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



O sărbătoare între coperți

O sărbătoare între coperți

August 2015

„Monografia satului Var” continuă şi dezvoltă o lucrare mai veche a învăţătorului Alexandru Radovici, dedicată, şcolii primare de stat din localitate. Autorii, Viorica Daróczi şi Mihai Iosif Daróczi, împreună cu Iosif Daróczi (coordonator), s-au apucat „cu multă dăruire şi costuri materiale” să realizeze o mărturie tipărită, destinată aniversării a 545 de ani de la prima atestare documentară (1469) a fostei comune de pe Valea Someşului, azi componentă a oraşului Jibou. Prezentarea vizuală a volumului a fost asigurată de Adela-Elena Daróczi (coperta şi ilustraţiile grafice interioare), Andrei-Claudiu Daróczi (fotografii) şi Cristian Gabriel Daróczi (grafice şi tabele).

Cartea, apărută în 2014 la Editura „Şcoala Noastră” din Zalău, debutează cu un „Argument”, continuat cu date geografice şi istorice. Numele aşezării provine din ungurescul „Őrmező”, adică „punct păzit aflat pe o porţiune netedă de teren”, sinonim cu „vama” de azi, deoarece în vechime râul Almaş constituia graniţa dintre Ţara Silvaniei şi Ardeal. Partea rezervată evoluţiei demografice şi dinamicii sociale cuprinde şi prezentarea numelor de familie cele mai întâlnite, considerente toponimice, statistici numerice şi grafice. Informaţii valoroase sunt adunate în capitolul „Viaţa economică”. În Var, pe lângă agricultură şi exploatarea lemnului, mulţi localnici se ocupă cu meşteşugul tradiţional al împletitului din nuiele. Ca să-şi suplimenteze resursele, sătenii prind peşte în râurile Someş şi Almaş, iar în dumbrăvile de deasupra satului adună ciuperci (cu precădere hribe), plante medicinale şi fructe de pădure. Infrastructura modernă (şosea naţională, cale ferată, reţele de apă potabilă, gaz metan, telefonie fixă şi mobilă), locaţiile existente şi forţa de muncă ieftină constituie un factor de atragere a investitorilor. 

Turismul local este susţinut atât de unităţile de alimentaţie publică de la cele două ieşiri din localitate, cât şi de posibilitatea de a vizita bisericuţa-monument aflată în amonte pe valea ce începe în dreptul cantonului feroviar de la halta C.F.R. Mai multe cruci şi troiţe ridicate de săteni se alătură basoreliefurilor Golgota şi Sfântul Mormânt din incinta Depozitelor de Stat, sculptat în stâncă la începutul secolului al XIX-lea la porunca baronesei Bornemissza Mária, născută în familia Mezőkövesdi Huszár. Cu puţine resurse, s-ar putea amenaja şi un ştrand pe malul Someşului, un minunat loc de camping şi de plajă.

Capitolul „Elemente de cultură materială şi spirituală” descrie alcătuirea gospodăriilor, portul, graiul, folclorul, ocupaţiile şi meşteşugurile tradiţionale, viaţa religioasă. Consultarea arhivelor din Zalău, cu sprijinul cercetătorilor Daniel Săbăceag şi Dan Vlasim, a permis alcătuirea unei liste cu preoţii parohi greco-catolici şi ortodocşi care au slujit mai întâi în biserica de lemn cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, iar apoi în biserica de zid ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae. În sat se află şi două lăcaşuri de închinare ale credincioşilor de confesiune baptistă, respectiv penticostală.

În vechime, multă vreme, singura şcoală a fost cea de duminică, unde învăţător era însuşi părintele şi păstorul turmei, uneori nici el ştiutor de carte. Abia în vremea împărătesei Maria Tereza şi după aceea, situaţia a început să fie reglementată din punct de vedere legislativ. Cartea ne oferă lista tuturor învăţătorilor cu începere din 1860, evoluţia numărului şi structurii efectivelor de elevi, componenţa generaţiilor de după ultima conflagraţie mondială. Dintre ei, s-au ridicat profesori universitari, precum Augustin Prodan sau Iosif Boda; ofiţeri ai forţelor de ordine, precum colonelul Valentin Sână; filologi precum poetul Marcel Lucaciu, Rodica Moga, Zaharia Prodan, Domniţa Greblă-Andreica; profesorul de fizică Viorel Lungu, în prezent inspector şcolar; farmacista Livia Radovici, nepoata fostului dascăl, căsătorită Fati; inginera Viorica Lungu, căsătorită Daróczi sau învăţătoarea Eugenia Moldovan. Din lunga listă intitulată „Pregătirea şcolară a foştilor absolvenţi. Absolvenţii şcolii care au urmat studii superioare”, i-am amintit mai sus doar pe cei care şi-au împărtăşit impresiile în capitolul „Amintiri despre anii de şcoală”.

„Cuvântul de încheiere” conchide demersul autorilor într-o autoprezentare finală explicită:

„Universul pe care ni-l descrie lucrarea reprezintă un tot, cu valorile lui intrinsece, fiind un document al trecerii timpului. Ea are caracterul unei veritabile enciclopedii spirituale a lumii rurale, a satului analizat, a lumii ţărăneşti în general, cu tradiţiile, obiceiurile, întâmplările cotidiene ori excepţionale, cu personalităţile şi oamenii satului. Ea se constituie într-un veritabil tezaur de informaţii, datini, amintiri, activităţi şi practici rurale”.

Autor: Györfi-Deák György