Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Lucian Gruia

Lucian  Gruia

August 2015

Ţara fantomelor

 

Din cei trei răscolitori de tomberoane care trec zilnic pe la blocul nostru,

de pe strada Apusului din Bucureşti,

unul lipseşte.

Ce s-a întâmplat cu el? 

S-a spânzurat, i-a fugit nevasta cu altul.

Nu, el nu a murit atunci, m-am gândit, 

a murit mult mai devreme, când

a fost nevoit prima dată să răscolească prin gunoaie.

 

Din cele trei târfe din parcarea tirurilor, pe autostradă,

una lipseşte.

Ce s-a întâmplat cu ea? 

A murit bătută de un client nebun.

Nu a murit atunci, m-am gândit,

a murit mult mai devreme, 

când s-a prostituat întâia oară.

 

Din cei trei muncitori care locuiesc pe scara blocului meu,

unul a devenit şomer şi după o vreme s-a aruncat de la etajul patru.

El nu a murit atunci, ci mult mai devreme,

când şi-a pierdut locul de muncă.

 

Din cei trei ţărani bătrâni, vecinii soacrei mele din satul Buştenari,

niciunul nu poate să-şi mai lucreze pământul,

unul a plecat în pădure şi s-a aruncat în puţul unei sonde vechi,

el nu a murit atunci,

a murit mult mai devreme, 

când nu-i ajungea pensia să plătească aratul şi insecticidele.

 

Dar îmbuibaţii ăştia de patroni, politicieni, bancheri

îmbogăţiţi peste noapte,

care se bucură de viaţă

şi ne calcă în picioare, 

sunt cu adevărat vii?

Inconştientul lor nu e mort în adâncuri?

 

Oare nu suntem morţi cu toţii?

Am devenit un popor de fantome,

dar ne-a rămas o singură consolare:

vom fi primii la Înviere!

 

 

Vis cu parlamentari

 

Visam că Parlamentul României era un arbore cosmic care susţinea ţara, iar parlamentarii, fructele sale, pe care tot aşteptam să se coacă.

Au trecut mai multe legislaturi şi nu s-a întâmplat nimic semnificativ, dar niciun parlamentar nu a fost schimbat.

Nu s-au copt încă! – mi-au spus preşedinţii camerelor deputaţilor şi senatorilor.

Am început să îmbătrânesc, dar situaţia a rămas aceeaşi.

Cum să văd dacă fructele s-au copt? Să scutur pomul, nu am destulă forţă.

Ar trebui să-l tamponez cu Loganul meu, dar e prea slab.

Am început să economisesc bani pentru a-mi cumpăra o maşină mai puternică.

După câţiva ani m-am lăsat păgubaş. Din pensie nu voi reuşi niciodată. 

Am cumpărat atunci, la licitaţie, de la un şantier de construcţii, o basculantă mare, veche, buşită, aflată totuşi în stare de funcţionare.

Va fi bine! Îmi frecam mâinile cu încredere.

De ziua mea de naştere, îmbrăcat elegant m-am urcat la volan, am făcut două ture largi, cu basculanta, înconjurând pomul, zâmbindu-mi în barbă.

Dragi cititori, citiţi mai departe că nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Aşadar, m-am îndepărtat cât am putut de arborele parlamentar şi am accelerat în linie dreaptă. Când am ajuns la 70 km/oră şi eram la 10 m de copac, fiind clar că-l voi izbi, am sărit din cabină. 

Au căzut toate fructele. Erau putrede! 

 

 

 Stilistică

 

 Puternicilor zilei

 

Sinceritatea alunecă pe invective,

Făţărnicia încalecă buna credinţă,

Puterea urcă treaptă cu treaptă,

Scara spinărilor resemnate,

Antonimele devin omonime.

Din vârful piramidei fatale 

Ce uşor îmbrăţişezi lumea resemnată

(La bază se trăieşte o viaţă abreviată).

Zilele trec fericite:

Epopei, ode, cantate

Dar moartea vine fără stilistică.

Autor: Lucian Gruia