Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Serbare culturală la Ulmeni

Serbare culturală la Ulmeni

August 2015

Răsunet din Țara de sub Codru

 

La sfârșit de iunie 2015, în ajun de „Ziua Învățătorului” – care, de ce oare?! a rămas o amintire după 1989 - am participat la Ulmeni-Sălaj, județul Maramureș, la sărbătorirea unor mari personalități care s-au impus prin credința și munca lor de luminători – prin carte și exemplu – a populației satelor. Mai mult ca în alte zone ale României, aici „sub Codru”, școala și biserica, prin slujitorii lor – preoți și dascăli – au dus muncă de apostolat, viață de martiri.

Participanții la eveniment s-au îndreptat la sosire spre biserica veche, unde Sfânta Liturghie a fost oficiată de trei preoți și corul comunității, sub conducerea prof. Georgeta Cedică Robu. 

După Sfânta Liturghie, participanții – localnici – mulți veniți din Baia Mare, satele din jur, Cehu Silvaniei, Jibou, Cluj-Napoca, Zalău ș.a. s-au îndreptat spre sala festivă a Liceului Teoretic „George Pop de Băsești”, unde au avut loc festivitățile. De fapt, „Bătrânul nației”, cum l-a numit Nicolae Iorga pe cel care a prezidat Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, este Patronul acestui liceu, despre care unul dintre participanți Dan Lăzăreanu a spus: „Mă mândresc că în țară la mine există un asemenea liceu”; „aici am avut printre cei mai minunați dascăli de pe pământ”.

S-au spus cuvinte de aleasă prețuire la adresa profesoarei Aurora Pușcaș, directoarea liceului, a rolului său în coordonarea lucrărilor de construcție a noii clădiri a liceului, adevărată catedrală a educației școlare din localitate și nu numai… Totodată, directoarea liceului este apreciată în cercurile profesorale pentru preocupările consecvente pe tărâmul cercetărilor în domeniul sintaxei limbii române.

La rândul său, profesoara Georgeta Cedică Robu, chiar pensionară fiind, nu și-a întrerupt activitatea corală, preocupările în vederea îmbunătățirii calitative a educației moral-creștine a tineretului, în mod deosebit.

Marea familie a lui George Pop de Băsești cuprinde toată zona Codrului, iar când corul condus de doamna Cedică Robu a cântat: Românașului îi place…, Bate vânt peste Carpați, La moartea lui Ștefan cel Mare…, „Când țara noastră românească…”, nu o dată, cei din sală, i s-au alăturat, ca în final să termine tot împreună: „Vrem lângă Dumnezeu să fim mereu!”

Profesorul Octavian Butuza din Baia Mare, are știința și talentul de a fi participant la asemenea evenimente și nu ca prezentator, el face parte dintre „actori” și spune atunci când urmează vreun solist de muzică populară: „Mereu ne întoarcem la izvor spre frumusețe, în timpurile fără bătrânețe ale cântecului românesc”. Sau câți din dascălii noștri de astăzi mai încropesc câte un cor? Sau, câți asemenea doamnei Cedică își deschid sufletul și scriu o carte? Ce face doamna profesoară altceva, dacă nu continuarea muncii de la clasă, deschizându-și sufletul față de cei pe care i-a servit o viață întreagă!

Domnul Mihail Robu, fiul profesorului Mihail Robu a citit câteva poeme din creația poetică a tatălui său cuprins în cartea „Restituiri” ce urma să fie lansată în fața celor prezenți, împreună cu volumul „Povestiri din amintiri. Scurte povestiri autobiografice” – autor Georgeta Cedică Robu.

Imnul închinat lui George Pop de Băsești, prezentat de corul comunității din Ulmeni în deschiderea serbării de la Liceu a fost pentru noi o premieră și ne-a amintit de ceea ce am citit în cărți despre marile serbări ale ASTREI de odinioară. Evenimentul din 28 iunie 2015 de la Ulmeni, îl putem înscrie fără nicio reținere ca o continuare mult dorită a lor.

 

Cărți apărute la Ulmeni

 

■ Mihail Robu, „Restituiri”, Editura Enesis, Baia Mare, 1914, 219 pagini.

În cuvântul său explicativ Georgeta Cedică Robu arată că: „Ne-am propus să publicăm câteva din poeziile descoperite ulterior publicării primului volum de poezie (Mihail Robu, „Reflexii amare”, Editura Transilvania, 2013) și rămase astfel nepublicate, precum și să dăm publicului câteva din prelegerile, conferințele, însemnările, eseurile, autobiografiile, o revistă-program și biografia tatălui autorului pentru a vedea și înțelege starea economică, socială și culturală, dar și morală a țării și poporului, mai ales între cele două războaie mondiale, dar și după 1944, precum și a măsurilor propuse pentru înlăturarea neajunsurilor ce se manifestau în acele perioade, stări ce se manifestă și astăzi și măsuri ce-și dovedesc valabilitatea și în zilele noastre, și tocmai de aceea am dorit să le publicăm”. 

Manuscrisele folosite ca document bibliografic au apărut la Tipografia „Luceafărul” din Zalău (1935). De asemenea, unele dintre poeziile publicate sunt luate din manuscrisele ce se află la Arhivele Statului – Filiala Zalău în Fondul „Mihail Robu”.

Doamna profesoară Cedică a făcut în primul volum „Reflexii amare” o evocare biografică a unchiului său, mulțumind familiei acestuia, verișorilor săi Mihai Jr., Petre, Mircea și verișoarei Maria Vulpescu pentru permanentul ajutor dat, oferindu-i manuscrise și alte materiale documentare.

Profesoara Aurora Pușcaș, președinta Fundației „Sfântul Anton de Padua”, strănepoata autorului, dl Iulian Oros președintele Asociației Culturale „Bodava”, sub egida căreia apare volumul, sprijină mereu asemenea realizări și merită laudele ce le-au fost aduse.

 

■ Georgeta Cedică Robu „Povestiri din Amintiri – scurte povestiri autobiografice”, Editura Eurotip, Baia Mare, 2015 – 410 pagini.

Doamna profesoară ni se confesează: „M-au năpădit amintirile și atunci am început să scriu. În carte apar oamenii în mijlocul cărora am trăit – familia mea, marea familie a neamului nostru care cuprinde toată zona de sub Codru, marea familie a elevilor pe care i-am avut în clasă de-a lungul a peste 40 de ani de dăscălie, apar dascălii – colegi, apare profesoara Aurora Pușcaș – ajutorul meu de zi și noapte, omul minunat care este ea, dar mai ales apar tata și mama, surorile, cumnații și nepoții, apare soțul meu, profesorul Emilian Cedică; împreună cu el îmi petrec viața, iată, de zeci de ani. Și cum să-i uit pe cei din Corul Bisericii, oamenii minunați de la care am învățat și eu câte ceva”. „Educația te face puternic, învățați mereu”, ne spunea tatăl nostru, învățătorul Vasile Robu. Și mai spunea el oamenilor: „Nimic fără Dumnezeu!” Drept răsplată a suferit mult împreună cu familia – mama și ea învățătoare, fratele Octavian și cele patru surori – Pia, Tanța, Geta și Doina.

În Cuvântul înainte, profesoara Aurora Pușcaș din Ulmeni scrie: „Supunându-se voii lui Dumnezeu, singurul căruia crede că trebuie să-I dea socoteală, autoarea își deschide sufletul în fața cititorului și reconstituie, pe baza amintirilor, lumea în care s-a născut, a crescut, a copilărit, s-a bucurat de o familie minunată – mama, tata, fratele și surorile, a învățat și s-a format după crezul de viață al tatălui său, Vasile Robu, „de a fi în slujba oamenilor, a țării, a prosperității ei…” Sunt evocate fapte și întâmplări din anii de apostolat, de dăscălie, perioadă în care, indiferent la ce școală a predat, a fost în sufletul copiilor, părinților, colegilor și al comunității. Toți au îndrăgit-o și au prețuit-o.

Vă invităm la lectură și veți avea parte de intense trăiri sufletești. 

Autor: Ioan Lupa Crișan