Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Revista Familia, la 150 de ani de la înființare

Revista Familia, la 150 de ani de la înființare

August 2015

Identitatea, importanța, specificul revistei Familia nu pot fi descrise și înțelese decât prin cunoașterea celor cinci serii ale revistei.

Apărută la Pesta (Budapesta), în anul 1865 – cu un număr de probă în luna mai – sub entuziasta conducere a cărturarului Iosif Vulcan, ea a devenit hrana spirituală a cititorilor transilvăneni, timp de 41 de ani, până în 1906, după ce redacția fusese mutată la Oradea, în 1880.

A doua serie a revistei a apărut între anii 1926-1929, condusă de M.G. Samarineanu, „un macedonean de treabă”, cum a fost caracterizat, seria a treia – în intervalul 1936-1940, a patra – între 1941-1944 (cu aceeași conducere redacțională), iar cu ocazia centenarului din 1965 a fost lansată actuala serie, a V-a, sub conducerea poetului Alexandru Andrițoiu. (v. Nae Antonescu, Reviste din Transilvania, Biblioteca Revistei FAMILIA, Oradea, 2001).

În redacția seriei a V-a au activat scriitori importanți, precum Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Nicolae Balotă, Gheorghe Grigurcu, Dumitru Chirilă, alții au deținut rubrici permanente: Ștefan Aug. Doinaș, Ana Blandiana, Mircea Zaciu, Norman Manea ș.a.

Indiferent de serie, în paginile Familiei au fost prezenți cei mai importanți scriitori români, revista fiind considerată una dintre cele mai valoroase publicații culturale românești.

Prima serie a revistei Familia, cea de sub conducerea lui Iosif Vulcan, este un caz unic în analele publicisticii românești, prin longevitatea ei de patru decenii. La renumele său a contribuit în mod esențial și faptul că, în numărul 6 al revistei, apărut la 25 februarie/9 martie 1866, a debutat Mihai Eminescu, cu poezia De-aș avea… În februarie 1866, Iosif Vulcan a primit, de la Cernăuți, o scrisoare împreună cu mai multe poezii, semnate de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei a ales dintre ele poezia „De-aș avea”, pe care a publicat-o însoțită de o notă redacțională: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut.” Iosif Vulcan este și „nașul literar” al celui mai important poet român, schimbându-i numele din Eminovici în Eminescu. Familia va publica multe alte poeme ale lui Eminescu (O călărire în zori, La Heliade, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Junii corupți), dedicându-i poetului, la moartea acestuia, un întreg număr – cel din 7 iulie 1889. 

Seria primă are statutul unei publicații-magazin, cu abordări variate: literatură originală și în traducere, folclor, problemele limbii, educație, politică (în formă autocenzurată), biografii, ilustrații, semnalări de apariții editoriale, informații privind instituții și asociații mai ales cultural educative, chestiuni mondene sau civile etc.

Din paginile revistei reiese felul de viață al oamenilor secolului al XIX-lea, cu mentalitățile, tradițiile, specificul local, după cum sunt oglindite și evenimente de interes european. Redacția păstrează un echilibru între național și european. În acest sens, Corneliu Crăciun, în lucrarea sa Imaginea Europei în revista FAMILIA (1865-1906), Ed. Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2005, preciza: „Fără să vorbească vreodată despre europenitatea întreprinderilor sale, revista Familia a acționat în acest spirit: a prezentat Europa ca un spațiu al progresului tehnic, economic, științific, cultural, a ilustrat posibilitățile de cooperare intracontinentală, a relevat valorile fiecărei națiuni ca premise ale unui destin comun; totodată, i-a dezvăluit imperfecțiunile și contrastele.” Și: „Cercetătorii în domeniul imaginarului social și al mentalului colectiv vor găsi în paginile revistei suficient material pentru orice problematică circumscrisă vieții secolului al XIX-lea: sensibilitatea, violența, moartea, factorii coagulanți ai societății, lectura, pasiunea călătoriei și a cunoașterii, imaginea celuilalt, familia etc.”

O concluzie ce se impune: „Importanța acestei publicații în spațiul cultural transilvănean este covârșitoare, revista continuând tradiția iluminiștilor și romanticilor ardeleni în direcția răspândirii culturii în popor, a educării sentimentelor naționale ale acestuia, în încurajarea noilor talente să se exprime și să se dezvolte, în considerarea limbii poporului ca izvor de limbă literară.” (v. Iuliana Păcurar, Familia (1865-1906) – perspectivă monografică, Ed. Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2014).

Dincolo de aceste aspecte de ordin general, parcurgerea numerelor Familiei, de la origini până azi, oferă, celui ce-și propune așa ceva, prilejul unei călătorii impresionante prin lumea literelor românești, o lume cu un relief variat, de la vârfuri ale scrisului românesc până la nume obscure, de la autori consacrați, la debutanți ce vor confirma sau vor pieri în uitare, trasee prin tematici de o uluitoare varietate, prin stiluri și modalități ce reflectă schimbări de paradigmă sau confirmări canonice, prin evenimente sau simple situații efemere.

Destinul acestei publicații poartă în filigran ideea de continuitate și, chiar dacă, strict calendaristic, Familia a înregistrat întreruperi datorate dificultăților materiale de editare, condiția sa ideală, ca să folosim o sintagmă maioresciană, a determinat reapariția publicației în diferite perioade, ca semn al unei puternice voințe de continuitate.

La cei 150 de ani ai săi, Familia continuă să fie una dintre publicațiile culturale de referință în peisajul revuistic românesc, un loc de întâlniri admirabile sub semnul spiritului creator al acestor vremuri deschise celor mai solicitante provocări ale umanismului.  

Din cartea „Familia 150”, coordonatori Florin Ardelean și Ioan Laza, Editura Universității din Oradea, 2015, pp. 7-10.

 

(La mulți ani și din acest colț de pagină venerabilei reviste orădene! D.S.)

Autor: Ioan Moldovan