Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Învăţătura lui Śrī Rāmana Mahārshi* (II)

Învăţătura lui  Śrī Rāmana Mahārshi* (II)

August 2015

14. – Discipolul (D.): Recomandaţi europenilor o metodă particulară?

Maestrul (M.): Totul depinde de condiţionarea mentală a individului. Într-adevăr, nu poate exista aici vreo regulă strictă şi absolută.

D.: Care sunt metodele preliminare în yoga?

M.: Aceste metode nu sunt decât mijloace pentru a ajunge la yoga, aceasta nefiind, la rândul ei, decât un mijloc de a asigura realizarea Sinelui, ţinta supremă a tuturor metodelor.

D.: Este munca un obstacol pentru realizarea Sinelui?

M.: Nu. Pentru o fiinţă realizată, singur Sinele constituie realitatea. Acţiunile nu sunt decât fenomene fără influenţă asupra Sinelui. Chiar când exercită o activitate oarecare, fiinţa realizată nu încearcă sentimentul că ea este autoarea acelei activităţi. Acţiunile sale îi scapă în mod involuntar, observând cu serenitate derularea lor fără să simtă niciun ataşament faţă de ele. Această activitate nu are de altfel niciun scop. Chiar cel angajat pe calea înţelepciunii (jnāna), poate urma această cale şi, acelaşi timp, să muncească. Pentru debutanţi e puţin mai greu, cel puţin la început, dar cu puţin antrenament, această metodă devine uşoară şi eficace, munca nemaipărându-i-se un obstacol pentru meditaţie.

D.: Este brahmacarya (castitatea) o condiţie indispensabilă pentru realizarea Sinelui? 

M.: Brahmacarya vrea să spună „a trăi în sânul lui Brahman”. Această stare nu are nicio legătură cu castitatea, aşa cum e înţeleasă în mod obişnuit. Un adevărat brahmacārin, aşadar cel ce trăieşte în Brahman, descoperă în Brahman beatitudinea. Brahman este identic cu Sinele. De ce, prin urmare, să caute în alte surse beatitudinea? În realitate, sursa tuturor nenorocirilor este ieşirea din Sine.

D.: Este castitatea o condiţie sine qua non în yoga?

M.: Aşa este. Castitatea favorizează cu siguranţă realizarea, ca şi multe alte metode.

D.: Celibatul nu este deci indispensabil? Un om căsătorit poate realiza Sinele? 

M.: Fără nicio îndoială. E o chestiune de aptitudine mentală. Căsătorit sau celibatar, un om poate realiza Sinele, de vreme ce acesta există aici şi acum. Dacă nu ar fi aşa şi nu s-ar putea atinge Sinele decât în alt moment, cu preţul anumitor eforturi, dacă aceasta ar fi o stare nouă, ceva ce ar trebui dobândit, omul nu şi-ar mai da osteneala să-l caute. Căci ceea ce nu este natural, nu poate fi permanent. Sinele este aici şi acum, şi el este unic.

D.: Dumnezeu fiind imanent în toate lucrurile, nimeni nu ar trebui privat de viaţă. Nu este nedreaptă societatea când condamnă la moarte un criminal? Are Statul acest drept? Ţările creştine încep să creadă că asta e o eroare.

M.: Puterea ce l-a împins pe criminal să comită crima este la fel cu aceea care i-a administrat pedeapsa. Că e vorba de societate sau de Stat, ambele nu sunt decât un instrument în mâinile acestei puteri. Din nou faceţi referire doar la suprimarea unei singure persoane. Ce să mai spunem atunci de milioanele de vieţi ce dispar pe parcursul unui război?

D.: Aşa e. Distrugerea oricărei vieţi este un rău. Însă în acest caz, cum se justifică războiul? 

M.: Pentru un om realizat, cel care rămâne mereu în Sine, distrugerea unei singure vieţi, a mai multora sau a tuturor vieţilor din lumea aceasta sau din cele trei lumi, nu prezintă nicio diferenţă. Chiar dacă e chemat să le distrugă pe toate, niciun păcat nu va putea păta acest suflet pur. „Cel eliberat de simţul ego-ului, al cărui intelect nu este condiţionat, acela, chiar dacă ar distruge toate lumile, nu ucide şi nu este înlănţuit de consecinţele actelor sale” (Bhagavad-Gītā, XVIII, 17).

D.: Acţiunile noastre prezente exercită vreo influenţă asupra vieţilor noastre viitoare?

M.: Aţi fost născut? De ce să vă gândiţi la alte naşteri? De fapt, nu există nici naştere nici moarte. Lăsaţi-i deci pe cei ce cred că s-au născut să se gândească la moarte şi la paliativele ei.

D.: Cât timp i-a luat lui Mahārşi pentru a realiza Sinele?

M.: Puneţi această întrebare deoarece percepeţi un nume şi o formă. Nu e vorba aici decât de percepţii fizice ce provin din identificarea ego-ului cu trupul. Percepţiile devin mai subtile, când are loc identificarea ego-ului cu corpul subtil, precum în starea de vis. Însă în starea de somn profund, nu mai există nicio percepţie. Se poate spune din acest motiv că ego-ul a dispărut? Pentru a-şi aminti că a dormit, trebuie ca ego-ul să fi avut această experienţă şi să fi existat pe parcursul ei. Cine este cel ce a dormit? În timp ce dormiţi, nu puteţi spune că dormiţi. O spuneţi acum, după ce v-aţi trezit. Ego-ul, aşadar, este acelaşi pe parcursul celor trei stări, de veghe, de vis şi de somn fără vise. Descoperiţi realitatea dindărătul acestor trei stări. În această nouă stare, nu mai subzistă decât faptul de a fi, quidditatea pură. Nu mai există al tău, al meu sau al lui. Nu mai există prezent, trecut şi viitor. Quidditatea este dincolo de timp şi spaţiu, dincolo de orice expresie. Este o stare ce e mereu aici. 

La fel ca bananierul, ale cărui rădăcini produc noi mlădiţe înainte de a-şi da fructele şi a muri, şi ca aceste mlădiţe care, o dată transplantate, reîncep acelaşi ciclu, tot aşa şi maestrul originar şi primordial, Dakşināmūrti, cel ce a risipit îndoielile discipolilor săi, Rşi, prin tăcerea sa, a lăsat în urmă-i lăstari care continuă să se multiplice. Guru este un lăstar al acestui Dakşināmūrti. Întrebarea dvs. nu se mai pune atunci când Sinele este realizat.

D.: Are Mahārşi puterea de a intra în nirvikalpa samādhi?

M.: Dacă ochii rămân închişi, e nirvikalpa; dacă ochii sunt larg deschişi, e savikalpa. E o stare de diferenţiere, deşi de repaos absolut. Starea eternă, mereu prezentă, e sahaja sau starea naturală. 

 

15. – Evans-Wentz: Există yogini ce posedă puteri oculte. Ce gândeşte Mahārşi despre ei? 

M.: Puterile acestor yogini sunt cunoscute fie din auzite, fie prin demonstraţie. Asta dovedeşte că ei nu există decât în domeniul mentalului.

D.: Brunton menţionează existenţa în Madras a unui yogin capabil să intre de la distanţă în comuniune cu maestrul său aflat în Himalaya.

M.: Nu e mai neobişnuit acest lucru decât telepatia, pe care toată lumea o cunoaşte. Telepatia nu poate exista fără auditor, nici televiziune fără spectator. Ce diferenţă este între a comunica de departe sau de aproape? Sigur auditorul are importanţă. Fără auditor, nu poate fi audiţie, iar fără spectator, nu există vizionare.

D.: Îmi cereţi, în acest caz, să iau în considerare subiectul şi nu obiectul. 

M.: Subiectul şi obiectul nu apar decât atunci când mentalul se pune în mişcare. Mentalul îi înglobează pe ambii, cum înglobează şi puterile oculte.

D.: E adevărat că lumina (jyotis) este vizibilă pe vârful colinei Arunāchala?

M.: Da.

D.: E adevărat că locurile sacre, precum Kailāsa, Benares etc., produc efecte psihice asupra vizitatorilor?

M.: Da.

D.: Există vreun folos spiritual în a muri la Benares?

M.: Da, sensul morţii la Benares devine clar dacă se înţelege ce sunt adevăratul Benares şi adevărata moarte.

D.: Vreţi că spuneţi că şi unul şi alta sunt în Sine?

M.: Da.

D.: Există repartizaţi în corp, adică în microcosmos, şapte centri, şi centri corespondenţi în macrocosmos, în Univers?

M.: Da. Ceea ce există în lume, există în corp, iar ceea ce există în corp, există şi în lume.

D.: Caracterul sacru al Benares-ului e o chestiune de credinţă sau ceva exterior, real?

M.: Amândouă.

D.: Unii sunt atraşi de un anume loc de pelerinaj, alţii de altele. Alegerea le este dictată de temperament?

M.: Da. Să remarcaţi faptul că toţi cei ce s-au reunit astăzi, aici, s-au născut în locuri diferite şi unii trăiesc chiar în străinătate. Ce forţă i-a atras până aici? Dacă veţi înţelege cum acţionează această forţă în dvs., veţi înţelege şi cum acţionează în ceilalţi.

 

16. – Grant Duff: Unde poate fi situat sediul memoriei şi al uitării?

M.: În mental (citta). 

 

17. – Evans-Wentz: E necesară solitudinea pentru un jnānin?

M.: Solitudinea nu este decât o atitudine mentală. Un om poate foarte bine să se afle în mijlocul mulţimii şi să-şi păstreze serenitatea. În acest caz, el se găseşte efectiv în starea de solitudine. Dimpotrivă, un alt om poate să rămână singur în adâncul unei păduri liniştite şi să nu fie în stare să-şi controleze mentalul. Acesta nu se află într-o stare de solitudine. Solitudinea este deci o funcţiune mentală. Un om legat de dorinţele sale nu va atinge niciodată starea de solitudine, oriunde ar merge. Din contră, un om detaşat de orice dorinţă se află mereu în starea de solitudine.

D.: Poate un om să-şi facă munca sa şi, simultan, să rămână detaşat şi să se menţină într-o stare de solitudine?

M.: Da. Munca făcută cu dorinţa de a obţine un rezultat este un obstacol, pe când cea executată cu detaşare nu-l afectează pe autorul ei. Acesta din urmă, orice activitate ar exercita, rămâne în starea de solitudine.

D.: Se spune că sunt în Tibet mulţi sfinţi ce trăiesc într-o stare de completă solitudine şi care, totuşi, aduc servicii imense restului lumii. Cum e posibil acest lucru?

M.: Da, e posibil. Realizarea Sinelui este ajutorul cel mai preţios ce i se poate da umanităţii. De aceea se spune că sfinţii sunt binefăcători, deşi rămân retraşi în pădurile lor. Însă nu trebuie uitat că solitudinea nu există doar în păduri. Ea poate fi găsită şi în oraşe, în vâltoarea preocupărilor vieţii cotidiene. 

D.: Nu e deci necesar ca sfinţii să trăiască printre oameni pentru a le fi folositori din punct de vedere spiritual?

M.: Singur Sinele constituie realitatea. Lumea şi restul nu sunt realitatea. O „fiinţă realizată” nu consideră că lumea este diferită de ea însăşi.

D.: În consecinţă, realizarea sfinţilor contribuie automat la elevarea spirituală a umanităţii, fără ca aceasta să-şi dea seama? Nu e aşa?

M.: Aşa e. Ajutorul spiritual este imperceptibil, însă nu e mai puţin existent din acest motiv. Un sfânt veritabil ajută întreaga omenire, fără ştirea acesteia. 

D.: Nu ar ajuta-o mai bine dacă s-ar afla în mijlocul celorlalţi?

M.: Nu există „ceilalţi” cu care să poată intra în legătură. Nu există decât Sinele, singura şi unica realitate.

D.: Dar dacă ar exista, de pildă, o sută de oameni „realizaţi”, nu ar avea lumea întreagă mai multe avantaje spirituale?

M.: Folosind expresia „realizat”, exprimaţi Nelimitatul, Sinele, însă când îi adăugaţi cuvântul „om”, îi reduceţi importanţa. Nu există decât un Sine, Unic şi Infinit.

D.: Da, înţeleg! Srī Krişna spunea în Bhagavad-Gītā că trebuie să se acţioneze fără ataşare de fructul faptelor şi că o asemenea activitate e preferabilă inactivităţii. Poate fi susţinută această atitudine a Karmei-Yoga? 

M.: Cuvintele înţelepţilor sunt adaptate la temperamentul celor ce le ascultă.

 

Traducere de Daniel Hoblea

 

* Prima parte a apărut în numărul 125/2015 al revistei „Caiete Silvane”. Textul a fost tradus din volumul L’enseignement de Ramana Maharshi (Albin Michel, Paris, 1972); despre Śrī Rāmana Mahārshi, vezi, de pildă, Jacques Brosse, Maeştrii spirituali, trad. de Liana Repeţeanu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1992 – n.tr.