Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Al doilea blestem (fragment)*

Al doilea blestem (fragment)*

August 2015

Ajuns acasă, Lascăr şi-a schimbat hainele ude şi s-a aşezat pentru o clipă în pat. Nu avea linişte din cauza câinelui rămas în casă. Furtuna s-a dezlănţuit mult mai aprig. S-a aşezat la masă, dar nu reuşea să înghită nimic. Şi-a luat o pelerină pe el, lanterna şi toporul şi a pornit din nou spre locul care nu-i dădea linişte de câteva zile.    

Tunetele şi trăznetele vlăguiau cerul, încât şi-a stins lanterna. Aflat la jumătatea drumului vedea cum cerul îşi descarcă toată furia peste pământ. I se părea că vârfurile copacilor se aprind când fulgerele se opresc. De sub capişonul pelerinei nu a reuşit să vadă, cum sus, platoul era luminat. Ajuns la câţiva metri de locul drept al platoului, a zărit lumina, care concura cu cea a fulgerelor. Ardea casa bătrânei. Pentru o clipă, s-a oprit, apoi a înaintat în grabă să vadă dacă acel câine este înăuntru. „Măcar să-l lovesc acum”, îşi spuse alergând spre casă. Nu a reuşit să se apropie de aceasta, din cauza flăcărilor. A privit ultimele zvâcniri ale focului, cu inima topită de fericire: „Oare ea unde e să vadă dacă merită să sacrifici pe cineva pe altarul indolenţei personale”, îşi spuse în timp ce se depărta, deoarece nu se auzea niciun câine în apropiere. A stat la marginea pădurii, până când flăcările s-au stins. Casa bătrânei devenise teren bun de arat. Tunetele se auzeau tot mai rar, iar când vreunul răzbătea până la el, avea impresia că se bat cerbii în coarne printre nori. „Mâine e duminică, pelerina mă apără de ploaie, aşa că mai pot să rămân. Mi-aş dori să apară şi ea, până nu se sting ultimii cărbuni, sau...”, îşi spuse, privind aburii care se ridicau la contactul ploii cu jarul. S-a ridicat de pe frunzele pe care se aşezase şi a coborât spre casă.

– Lascăr, te caută pădurarul. E în birou cu primarul, îi spuse secretara după ce-l găsi în curte. Acesta intră în biroul primarului unde se afla și şeful de post.

– Ai o problemă Lascăre. A murit bătrâna. Au găsit-o în pădure lângă un copac. Parcă ar avea o lovitură la cap, dar are şi părul ars şi domnu’ şef de post crede că a lovit-o vreun trăznet când a fost furtună.

– Dacă trăznetul a venit de sus, ceea ce se poate. Îi privi cu subînţeles pe cei din jur şi ieşi din curtea primarului.

Era singura ei rudă şi trebuia să se ocupe de înmormântare. Deoarece cimitirul satului nu era şi pentru ea, a îngropat-o în cimitirul numit de săteni „La Margine”, loc în care se vedeau doar câteva movile fără cruci. 

Cu un an în urmă, bătrâna primise dezlegare pentru al doilea blestem. 

 

* Ultimul capitol (XXIII) din romanul Al doilea blestem (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2015).

Autor: Ioan Pop