Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



In memoriam Alexandru V. Matei (1950-2010)

In memoriam Alexandru V. Matei (1950-2010)

Iulie 2015

Alexandru V. Matei s-a născut în data de 23 noiembrie 1950, în Chinteni, judeţul Cluj, fiind primul dintre cei trei copii ai lui Vasile şi Virginia Mateiu. A absolvit cursurile şcolii generale din Zalău, promoţia 1965, respectiv Liceul Teoretic Zalău, în anul 1969. A parcurs cursurile Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie, secţia istorie, obţinând diploma de licenţă în anul 1973. În decembrie 1999 a obţinut titlul de doctor în istorie (specializarea istorie veche şi arheologie) cu lucrarea Daci şi romani în nord-vestul Daciei, sec. I î. Chr. – sec. III d. Chr., teza fiind rezultatul a peste 25 de ani de cercetări arheologice proprii realizate în zona de nord-vest a Daciei. Din septembrie 1973 a devenit arheolog la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, ocupându-se prioritar de perioadele dacică şi daco-romană. 

Activitatea sa profesională are coordonate de excepţie, pentru detalierea cărora ar fi necesare multe pagini. A avut fără îndoială vocaţia cercetării arheologice, fiind un neobosit şi pasionat arheolog de teren. Consecvenţa i-a fost răsplătită prin descoperiri importante, multe cu caracter de unicat, cum ar fi pumnalul scitic de bronz cu teacă de la Firminiş, cele două apeducte pe piloni (singurele de acest gen cunoscute până în prezent în Dacia) ce aprovizionau cu apă complexul militar şi civil Porolissum, identificând şi sursele de apă. Descoperirile sale de la Porolissum sunt contribuţii fundamentale pentru restituirea oraşului roman şi a complexităţii sistemului defensiv din faţa centrului militar. Numeroase alte cercetări arheologice, pe teritoriul fostei provincii romane Dacia, dar şi în situri aflate în afara limes-ului fac parte din palmaresul acestui neobosit cercetător.

A fost un arheolog modern, nu a ezitat să folosească metodele noi în arheologie, fiind autorul primelor măsurători geomagnetice şi de rezistivitate electrică a solului din România în siturile de la Porolissum – zona oraşului şi în castrele de la Romita şi Tihău, în colaborare cu specialişti din Slovacia, Olanda şi România.

Arheologul Alexandru V. Matei s-a preocupat în mod special de destinul vestigiilor pe care le-a scos din pământ, asigurându-le un viitor prin conservare şi chiar restaurare. A fost iniţiatorul şi autorul muzeelor în aer liber de la Porolissum şi Buciumi, unele dintre foarte puţinele realizări de acest gen din ultimele decenii.

Alexandru V. Matei se remarcă în arheologia românească şi prin faptul că a comunicat constant şi într-un timp scurt rezultatele cercetărilor sale de teren. Este autorul a peste 70 de contribuţii ştiinţifice (studii, articole, rapoarte) şi a cinci monografii arheologice. A participat la numeroase congrese şi simpozioane din ţară şi străinătate.

O astfel de activitate cu caracter indubitabil de excelenţă pare a fi suficientă pentru a ocupa o carieră de doar patru decenii. Totuşi, pe lângă preocupările ştiinţifice Alexandru V. Matei a consumat enorm de multă energie cu probleme administrative. A fost directorul Muzeului Judeţean din Zalău timp de 17 ani, începând din 1983, şi a schimbat în mod vizibil destinul acestei instituţii, transformând un muzeu de provincie cu 19 angajaţi într-o instituţie de cultură remarcabilă la nivel naţional prin performanţe reale, ştiinţifice şi muzeologice. Atragerea a numeroşi tineri cercetători, integrarea lor într-un colectiv, susţinerea unei atmosfere de colegialitate şi profesionalism se numără, fără îndoială, între cele mai importante realizări ale sale. 

Energia sa ce părea fără limite, s-a consumat generos în administrarea patrimoniului cultural şi din afara judeţului Sălaj. A fost membru în Comisia Naţională de arheologie, membru şi vicepreşedinte al Comisiei Zonale nr. 8 de Nord-Vest a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

Domnul Alexandru V. Matei şi-a împlinit cariera profesională într-o lume ciudată, la sfârşitul comunismului şi la începutul postcomunismului. Pe parcursul celui din urmă a primit distincţii şi în acelaşi timp a suportat nu o dată consecinţele unor jocuri politice amestecate fără rost în actul cultural. Dacă mă gândesc la domnia sa în acest context, mi se pare că tot ceea ce a realizat depăşeşte cu mult forţele unei simple fiinţe umane. Fiindcă realizări care într-o lume normală sunt posibile ca datorii de serviciu într-un mediu adaptat şi prietenos, în lumea noastră sunt de fapt victorii pe frontul de luptă. Generaţiile viitoare vor şti despre Alexandru V. Matei că a fost un mare arheolog şi un bun administrator, dar toate acestea au fost posibile pentru că, de fapt, a fost un mare luptător!

M-a legat de domnul Matei o prietenie profundă, veche de douăzeci de ani. Ne-am întâlnit rar şi în contexte mai mult administrative, dar de la fiecare întâlnire am pornit mai departe cu o încărcătură pozitivă, benefică. M-a ajutat să depăşesc momente dificile şi mai ales, a fost un partener de nădejde în cercetarea arheologică de proporţii de la Şimleu Silvaniei. Am fost unul dintre cei mulţi pe care i-a susţinut, cu o generozitate pe care doar cei aleşi o pot avea. Era în firea domniei sale. A fost un om optimist, deschis, binevoitor, cu o energie incredibilă pe care a dăruit-o fără preget arheologiei româneşti mult mai mult decât propriei persoane. 

A plecat să se odihnească în eternitate, după o muncă infernală, cu puţin înainte de a împlini 60 de ani!

Autor: Daniela Marcu-Istrate