Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Amintiri din linia întâi – al Doilea Război Mondial, Campania din Est – (22 iunie 1940 - 23 august 1944)

Amintiri din linia întâi – al Doilea Război Mondial, Campania din Est –  (22 iunie 1940 - 23 august 1944)

Iulie 2015

Moto:

„Dacă ai văzut fapte istorice, dacă ai  

trăit fapte istorice, ai obligaţia să le 

păstrezi în forma în care ţi s-au               

înfăţişat ţie”.       

     Nicolae Iorga                                                                                             

                                                                                                                                                                                                                            

Pentru noi, românii, anul 1940 a fost între cei mai grei şi plini de suferinţe ani, din câţi a cunoscut ţara noastră. Teritoriul dintre Prut şi Nistru, partea de nord a Bucovinei cu ţinutul Herţa, au fost anexate în mod abuziv statului Sovietic, iar Ardealul de nord statului ungaro-horthyst. Românii basarabeni şi bucovineni, alături de ardeleni, au trăit atunci cele mai grele suferinţe, iar armata română, în retragere silită, o experienţă dramatică fără precedent.

După 22 iunie 1941, când mareşalul Ion Antonescu a rostit istoricul mesaj: „VĂ ORDON TRECEȚI PRUTUL”, sosise momentul de a răspunde parțial, suferințelor și insultelor îndurate cu ani în urmă.

În această perioadă eram sublocotenent, comandant de pluton la Batalionul 15 Vânători de Munte (VM).

Cu sufletul îndurerat, plin de nostalgie, ca refugiat din Ardealul de Nord, dragostea de patrie sfâșiată și dorința de reîntregire, au trezit în noi, un curaj deosebit, cu care am pornit la atac. Întâmpinat cu focuri puternice din partea inamicului, am trecut Prutul, prin localitatea Noua Suliță. Pierderi grele am întâmpinat aici, dar lupta de urmărire a inamicului a continuat prin ocuparea orașului Cernăuți și apoi forțarea trecerii Nistrului prin orașul Hotin. După trecerea celor două râuri, inamicul a purtat o continuă luptă în retragere cu acțiuni de apărare în localitățile din Ucraina: Cozinți, Iasenova, Ulianovka și Malaya Belozorka. Ultima localitate Malaya Belozorka, am ocupat-o în noaptea de 25 septembrie 1941, unde am organizat o poziție de defensivă, la est de comună. În dimineața următoare, inamicul cu forțe superioare a trecut la atac, reușind cu ajutorul carelor de luptă să ocupe localitatea. A doua zi dimineața am răspuns printr-un atac surprinzător, reușind cu pierderi umane și materiale mari, cucerirea poziției pierdute.

Aici am căzut rănit de o schijă de obuz la brațul și temporal (ochiul) stâng; evacuat fiind la spitalele din Kiev, Tiraspol, Chișinău și Craiova. La data de 15 octombrie 1941, internat fiind la spitalul din Craiova, am primit vizita Majestății Sale Regina Elena, mama Majestății Sale Regele Mihai I al României.

Pentru acțiunea de luptă de la Malaya Belozorka, am fost decorat cu „Coroana României” cu spade, prima decorație de război obținută de mine pe front.

 După însănătoșirea mea, am ieșit din spital la 25 noiembrie 1941, obținând la recomandarea medicului un concediu până la finele anului. Pe baza ordinului primit de la unitate am participat la un curs de perfecționare militară la Centrul de Instrucție Româno-German din Brașov, care a durat până la 1 iunie 1942.

 Trimis pe front a doua oară, la 12 iunie 1942, în calitate de comandant de pluton, am luat parte în aceeași unitate a batalionului 15 V.M., alături de armata germană, la luptele din localitățile Rostov pe Don, Krasnodar, Armavir, Nalcik, Orjonkijie, Cerkez și Dzuarikan.

Cea mai importantă și mai dârză luptă a avut loc în localitatea Nalcik, cota 910, unde inamicul ocupând o poziție favorabilă, pe creasta împădurită, a opus o rezistență puternică.

După trei zile de luptă, unitatea noastră a fost obligată să se retragă, ocupând o poziție nouă pe malul stâng al râului Baksam. Aici am luptat 30 de zile în defensivă, timp în care s-a reorganizat și unitatea mea, după pierderile suferite pe cotă. Menționez aici că în luptele de pe cota 910, slt. Paraschivescu Ștefan, comandant de pluton, a acționat cu curaj, pe extrema stângă a cotei, reușind să străpungă prin învăluire, să pătrundă în dispozitivul inamic, să captureze o grupă de luptă, făcând prizonieri 8 ostași inamici, cu echipament complet, de la care s-au obținut importante informații asupra situației inamicului. Pentru aceste fapte de arme am fost decorat cu „Coroana României” cu spade.

În noaptea de 23/24 noiembrie 1943, am ocupat cu compania mea o poziție de luptă la circa 800 m în fața inamicului, lucrând toată noaptea la săparea tranșeelor, în cea mai desăvârșită liniște, pregătind toate consemnele necesare pentru această acțiune. La ora 7 dimineața (încă nu se vedea de ziuă), după o pregătire a artileriei din dotare de ½ oră, dirijând prin telefon tragerile spre pozițiile inamicului și în mod pronunțat pe cota 17,6 (singura înălțime pe întreaga zonă), unde din informații era instalat observatorul inamicului. Am ordonat începerea acțiunii de atac, compania mea fiind amplasată în dispozitivul de luptă cu trei plutoane în prima linie și un pluton în rezervă, întărit cu un pluton de mitraliere, o baterie de aruncătoare de 60 mm și una de tunuri antitanc; am pornit la atac cu un iureș rar întâlnit, reușind a cuceri un spațiu de teren în fața inamicului de 500 m. Inamicul ne-a întâmpinat cu un foc puternic de infanterie și artilerie întărite cu un pluton de tancuri. În fața acestei situații am ordonat un nou asalt solicitând comandamentului repetarea tragerilor de artilerie. Întâmpinat de data aceasta cu și mai puternice focuri de artilerie, aruncătoare de mine și mitraliere, am ordonat oprirea atacului și amplasarea dispozitivului de luptă în teren. În această situație am luat legătura cu comandamentul, solicitând repetarea tragerilor de artilerie proprii și a artileriei germane. Totodată, prezentând situația inamicului, am solicitat dotarea companiei pentru a doua zi cu un pluton de tancuri. Tragerile de artilerie au fost binevenite, în sprijinul lor am utilizat brandurile și bateria de tunuri antitanc din dotare, reușind să distrug cuiburile de mitraliere ale inamicului instalate pe cotă.

Trecuse mult de amiază, începuse a se face seară, pe front a apărut liniște cu focuri izolate de puști și puști mitraliere. În noaptea care a urmat, cunoscând bine forțele inamicului, am pregătit atacul pentru următoarea dimineață, cu comandanții de plutoane. În acea noapte, în jurul orei 12, inamicul a încercat o incursiune în dispozitivul nostru, cu patru aruncătoare de flăcări, amplasate pe roți și prevăzute cu o tijă lungă de tractare. Ostașii mei la posturile de veghe, au ripostat prompt, cu trageri de mitraliere, reușind să distrugă două din aruncătoare și retragerea din acțiune a inamicului, cele două aruncătoare rămânând blocate între liniile de luptă.

 Aici trebuie să fac o paranteză, cu prezentarea unui ofițer german cu numele de Sreiber Rudolf, în grad de locotenent, comandant al bateriei de tunuri „Nebel-Verfer”, tunuri cu aer comprimat, cu o rază de distrugere de 100 mp. M-am împrietenit și simpatizat reciproc cu acest camarad german, fiind de aceeași vârstă și grad. L-am cunoscut la o chermeză în orașul Alusta. El nu știa românește, eu nu știam nemțește decât ceea ce am învățat în liceu, în schimb vorbeam ambii stricat rusește. Aflând la ce unitate lucrează l-am rugat să-mi dea adresa unde îl pot găsi dacă voi avea nevoie de el? „Da, desigur – mi-a răspuns – doar suntem camarazi de arme”. Această ultimă întâlnire a avut loc pe la mijlocul lunii octombrie 1943.

Și acum revin la ziua de 23 noiembrie 1943. La orele 6,30 dimineața, încep tragerile cu artileria din dotare. În acest timp iau legătura telefonic cu comandamentul german, care era în acțiune în stânga poziției mele. Primind legătura cu prietenul meu Rudolf, i-am dat reperele unde solicit tragerea, cu rugămintea să execute tragerea imediat după încetarea tragerilor unității mele. „DA”, îmi confirmă cererea. Bucuros, îi mulțumesc prietenului meu și aștept la postul de comandă tragerea. Prietenul meu german a fost la înălțime, proiectilele au căzut la locul indicat. Poziția inamicului se zguduia de bombele căzute timp de un sfert de oră. După încetarea tragerilor de artilerie, frontul inamic amuțise complet, parcă au intrat cu toții în pământ. Dau ordin de atac cu revolverul în mâna dreaptă și grenada în mâna stângă, trec în fruntea companiei încurajându-mi ostașii cu strigăte: „Salt înainte bravi ostași, victoria este a noastră!”

Profitând de cele două tancuri sosite în acțiune, dirijez două plutoane în spatele tancurilor, ocolind cota pe stânga, iar celelalte două plutoane amplasate în spatele lor am reușit să facem o breșă în dispozitivul inamic prin lupta la baionetă. Inamicul înfricoșat de curajul fără seamăn al ostașilor noștri, care înfruntau moartea cu strigăte puternice de „URA, URA” au început să se retragă, iar parte din ei se predau strigând „PREDAI ROMANSHI”.

Această acțiune în forță a pus în derută inamicul care în cea mai mare parte s-a predat, altă parte răniți și morți, iar cealaltă parte s-a retras lăsând pe loc întregul armament din dotare. Cu rezerva de pluton am ocupat cota, instalând acolo mitraliere și armament greu din dotare. Cu plutoanele din linia întâi am început urmărirea inamicului până dincolo de localitate.

Mari pierderi am provocat inamicului și o derută pe întreaga sa poziție de luptă. Numai în sectorul meu am capturat 47 de prizonieri, 4 tunuri anticar, două tancuri distruse, 12 branduri, 4 aruncătoare de flăcări, 12 arme automate și un întreg depozit de muniție.

Compania mea de asemeni a înregistrat mari pierderi umane și materiale: 2 ofițeri morți, 2 răniți, 40 % din efectivul de ostași și material de război.

În întreaga acțiune de luptă am avut permanent legătura cu compania din dreapta mea, sub comanda cpt. Ciroianu Ioan, care în cea de a doua parte a acțiunii a căzut rănit mortal de un proiectil antitanc.

În a treia zi de luptă, la un contraatac izolat al inamicului, am fost rănit de un proiectil de brand căzut chiar pe baza gropii individuale, moment în care mă aflam aplecat la aprinderea unei țigări. De aceea am fost rănit numai la umărul stâng, fracturându-mi-se clavicula. Rănit fiind am continuat contraatacul până la distrugerea ultimelor rămășițe ale inamicului.

Autor: Coriolan CODREANU