Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Iuliu Maniu absolvent al colegiului din Zalău, acum 125 de ani

Iuliu Maniu absolvent al colegiului din Zalău, acum 125 de ani

Iulie 2015

Iuliu Maniu s-a născut pe 8 ianuarie 1873, la Şimleu Silvaniei. Unele surse dau ca loc de naştere Şimleul, altele Bădăcinul, localitate din vecinătatea Şimleului, unde familia avea o moşie mai mică şi un conac. Maniu însuşi când a semnat în matricola colegiului, a scris ca localitate de naştere Şimleu Silvaniei. 

Tânărul Maniu a studiat mai întâi în oraşul natal, apoi la Blaj. De la Blaj, la sugestia profesorului Petri Mór, (autorul monografiei în şase volume al comitatului Sălajului), în anul 1886 Maniu s-a transferat la Colegiul Reformat din Zalău. Învăţământul liceal pe atunci era de opt clase, din care primele patru clase reprezentau cursul inferior. Ciclul inferior l-a absolvit la Blaj, iar cursul superior la Zalău (aici absolvind clasele V-VIII, corespunzătoare claselor IX-XII de acum). 

Pe 29 iunie 1888, Iuliu Maniu, împreună cu alţi colegi de clasă a semnat în matricola colegiului, jurând respect pentru legile şcolii. Conform tradiţiei seculare, elevii ajunşi în penultima clasă semnau acest angajament în cadru festiv. Era un fel de majorat, cei care treceau de această fază erau numiţi dieci şi nu elevi, nu puteau fi tutuiţi de profesori, ci să fie apelaţi cu titulatura de domnul. Asupra lor nu se puteau aplica pedepse corporale (pe vremea respectivă nu erau interzise), şi aveau dreptul să fumeze chiar şi în prezenţa profesorilor. (Evident nu la ore, dar la cantină, la internat, în curte etc.) 

Dirigintele absolvenţilor din anul 1890 a fost profesorul Kincs Gyula, cel care peste câţiva ani va deveni directorul colegiului, profesor de limbi clasice (latină-greacă).

Din datele cunoscute reiese că elevul Iuliu Maniu a fost un elev model, se pregătea la ore, îşi făcea temele de casă şi din clasa a VII-a (în anul şcolar 1888-1889) s-a implicat în activitatea cercului de creaţie şi literatură, participând activ la şedinţe şi dezbateri. Îndrumătorul cercului a fost Petri Mór, care îi era şi profesor de limbă şi literatură maghiară. Pe lângă faptul că tânărului Maniu îi plăceau lecturile, dar având şi simţ practic, s-a înscris şi la discipline opţionale: stenografie şi desen. (Stenografia era binevenită pentru orice viitor funcţionar, grefier sau jurist, asigura o carieră sigură şi serioasă în Austro-Ungaria, un stat cu o birocraţie bine dezvoltată, dar nu excesivă.) 

La învăţătură a avut rezultate foarte bune, fiind printre cei trei premianţi ai clasei, la sfârşitul anului şcolar primind premii în cărţi şi fiind evidenţiat în anuarul colegiului pe anii şcolari 1888-89 şi 1889-90.

În clasa a VIII-a (echivalentul actualei clase a XII-a), Iuliu Maniu, ca şi în anul şcolar precedent, a fost un elev sârguincios şi activ. Acest lucru a fost recunoscut de către profesori, de diriginte şi de colegi. Tocmai de aceea, colegii de la cercul de creaţie şi literatură, l-au ales în funcţia de secretar al cercului. În calitate de secretar conducea registrul de procese verbale şi scria/copia în albumul cercului operele elevilor care au fost socotite demne să fie transmise posterităţii. 

Şcoala a fost şcoală şi programul absolvenţilor de atunci era destul de încărcat, pe lângă orele opţionale aveau următoarele discipline de studiu: limba şi literatura maghiară (3 ore pe săptămână), latină (4 ore), greacă (5 ore!), germană (2), istorie (3), matematică (3), ştiinţe ale naturii (fizică+chimie şi biologie, 4 ore), filosofie împreună cu logică (2 ore), educaţie fizică (2), religie (ore). Fiecare elev studia propria religie, cei greco-catolici îl aveau ca profesor de religie pe protopopul greco-catolic din Ortelec, pe nume Pop Teodor.

În clasa lui Maniu, compusă din 16 elevi, el a fost unul dintre cei mai tineri, având la terminarea liceului 17 ani şi jumătate. Dintre colegii de clasă, unii erau cu trei-patru sau chiar cu cinci ani mai în vârstă. 

Examenele pentru sfârşit de an şcolar pentru clasa a VIII-a (a XII-a) au avut loc pe 16-17 mai 1890. Ca urmare a rezultatelor bune, Iuliu Maniu din nou a fost premiat, împreună cu alţi trei colegi de clasă. 

Imediat după terminarea anului şcolar a urmat bacalaureatul: între 19-23 mai au avut loc examenele scrise, la următoarele discipline: Limba şi literatura maghiară, Limba latină, Limba greacă, Limba germană şi Matematică. (Profilul colegiului era practic de cultură generală, dar disciplinele umaniste au fost predominante.) Probele orale au fost susţinute în zilele de 20 şi 21 iunie. Absolventul Maniu şi la acest examen final s-a prezentat bine şi a fost declarat „matur”, deci apt să urmeze studii universitare.

 

Iuliu Maniu: Cariera de mai târziu

 

După cum se ştie, Iuliu Maniu a studiat dreptul la Cluj, Budapesta şi Viena, iar după aceea a devenit avocat, dar şi mai important a fost faptul că a urmat o carieră politică. Au fost anii când în Partidul Naţional Român a învins curentul „activist”. Anterior, cei mai mulţi reprezentanţi ai românilor din Transilvania, în semn de protest faţă de dualismul austro-ungar, au refuzat participarea la viaţa politică şi parlamentară, adoptând „pasivismul”. 

La începutul secolului al XX-lea, Maniu a activat în Parlamentul Ungariei, ca reprezentant al românilor din Transilvania. Mai târziu, a fost unul dintre principalii realizatori al actului de la 1 Decembrie 1918, apoi a condus Consiliul Dirigent (guvernul provizoriu al Transilvaniei de la sfârşitul anului 1918 – până în primăvara anului 1920). 

A desfăşurat o activitate politică intensă, în întreaga perioadă interbelică, fiind fondatorul Partidului Naţional Ţărănesc (1926), îndeplinind şi funcţia de prim-ministru al României, în perioade cât se poate de dificile. 

Aceste „bătălii politice” mai întâi de la Budapesta şi apoi de la Bucureşti, l-au ţinut departe de meleagurile natale şi de şcoala sa, dar nu a uitat aceşti ani şi pe aceşti oameni, care l-au sprijinit în formarea personalităţii sale. 

Iuliu Maniu a atins în cariera sa politică tot ce poate fi atins de un ardelean minoritar în Ungaria, fără concesii dezonorante: a fost unul dintre conducătorii Partidului Naţional Român, şi cel mai activ deputat român în Parlamentul de la Pesta. După realizarea Marii Uniri, în România a ajuns, în funcţii mult râvnite. Dar el nu a profitat de funcţii publice, ci a servit interesul public, în sensul cel mai adecvat al cuvântului… 

Dar nu dorim să vorbim exagerat de mult despre omul politic Iuliu Maniu, ci despre absolventul de odinioară şi despre relaţia sa cu „Alma Mater” din Zalău.

 

Relaţia lui Maniu cu şcoala sa din Zalău

 

În deceniile ce au urmat anului absolvirii, Iuliu Maniu mereu a păstrat în memoria sa colegiul, unde s-a maturizat, unde s-a format în bună măsură. În toate împrejurările a vorbit cât se poate de frumos despre acest colegiu. De exemplu, în dezbaterile parlamentare de la Budapesta, chiar în cuvântările sale din plenul Camerei Deputaţilor a pomenit de multe ori numele colegiului, susţinând autonomia instituţională, în faţa amestecului statului. Merită să cităm din discursul său în favoarea autonomiei confesionale şi instituţionale, atunci când el a fost acuzat de alţi parlamentari că doreşte doar autonomia bisericii din care el face parte (Biserica Unită cu Roma sau Biserica Greco-Catolică). De remarcat şi coerenţa argumentelor aduse în sprijinul părerii sale: 

„Să nu se gândească Onorata Cameră, că eu, ca şi greco-catolic, protejez doar autonomia confesiunii mele. Dimpotrivă, eu sunt convins în adâncul sufletului meu, că premisa evoluţiei corecte a vieţii religioase constă în autonomia confesională, drept pentru care, eu doresc asigurarea autonomiei tuturor confesiunilor. (Sublinierile autorului.) Vă rog să mă credeţi, că durerea mea nu este mai mare, dacă este ştirbită autonomia confesiunii mele, decât dacă este atacată autonomia altor confesiuni, sau pe căi ocolitoare se comit fapte de către stat sau biserică, care ştirbesc autonomia confesională - acum sau pe viitor.

Să nu vă închipuiţi, că pe mine nu mă doare, de exemplu, dacă Biserica Reformată, care este autonomă prin statut şi care are instituţii frumoase, şi totuşi cât de mult este preocupată de obţinerea subvenţiei de stat. Nu mă bucur, deoarece aceste subvenţii de stat, întotdeauna sunt date cu un anumit gând ascuns şi în anumite condiţii. Ce acum, pare să fie în favoarea Bisericii Reformate, peste anumit timp, când la cârma guvernului nu vor fi aceia, care sunt doriţi în acele funcţii, atunci sigur că va fi păgubos pentru ei. Eu m-am format în colegiul reformat din Zalău, şi să mă credeţi, că în memoria mea se păstrează mult mai frumos acel colegiu, în modestia sa, când încă se întreţinea din resurse proprii, cu onoraţii săi profesori, decât colegiul din Zalău în al său palat pompos şi cu profesorii retribuiţi de stat. Tare mă tem, că acel palat luxos nu stă astăzi pe acel fundament sigur, pe care s-a bazat clădirea ceea veche, dar onorabilă şi modestă”. Iuliu Maniu considera, pe bună dreptate, că autonomia instituţională este mult mai scumpă decât subvenţia de stat, care este râvnită de unii, dar respectivii nu sunt conştienţi că statul, contribuind la întreţinerea unei instituţii, atunci doreşte şi sporirea influenţei sale. (Maniu aici face aluzie la faptul că în anul 1902 clădirea colegiului din Zalău, unde a studiat şi el, a fost demolată şi în locul ei s-a construit din banii statului o clădire mult mai impunătoare şi mai modernă cu două etaje şi subsol.)

Da, Maniu nu a fost doar un politician consecvent, ci şi un absolvent şi un om recunoscător. Către sfârşitul deceniului al treilea al secolului trecut, când şcoala sa din Zalău a pierdut statutul de şcoală publică, el a intervenit pe lângă autorităţile din Bucureşti, ca acest colegiu să reprimească statutul pe care-l merita. (Pierderea acelui statut, nu însemna doar o pierdere de prestigiu, ci chiar putea să ducă la desfiinţarea colegiului.) Ca politician responsabil, deputat, şef de partid, iar apoi şi prim-ministru, a fost preocupat de luptele politice din perioada interbelică, dar nu a uitat de „Alma Materul” său drag, aflat în primejdie. 

După încă un deceniu şi mai greu, marcat de criza economică, dinastică şi politică, tot a avut forţa să-şi aducă aminte de această şcoală: cu ocazia întâlnirii de 50 de ani de la absolvire, în mai 1940, la care nu a putut participa, Maniu a trimis o telegramă, în care îşi saluta colegii, profesorii şi şcoala. Telegrama, din politeţe şi respect, a fost scrisă în limba maghiară. Iată textul integral al telegramei (în traducerea noastră. L.L.):

 Direcţiunea Liceului Evanghelic Reformat Maghiar Zalău

 Îmi pare nespus de rău, că datorită preocupărilor mele urgente de aici, nu puteam să mă prezint personal să-mi exprim omagiul cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de când am dat examenul de bacalaureat. Nu pot să las nemarcată această ocazie oferită de o zi aniversară, să nu-mi exprim recunoştinţa deplină şi omagiul meu faţă de profesorii defuncţi şi actuali ai acestei şcoli eminente. Printre zidurile instituţiei, de timp foarte îndelungat, necontenit se sădeşte în sufletele noastre simţul onoarei, libertatea gândului şi cuvântului, şi idealurile măreţe de iubire faţă de neamul fiecăruia, care au fost sădite definitiv în sufletul meu, şi care mă călăuzesc ca nişte torţe de nestins. Din sentiment de recunoştinţă ridic altare în memoria tuturor foştilor mei profesori, în special în memoria fostului meu director Berényi János şi fostului meu profesor Kincs Gyula. Mereu voi aprecia bunăvoinţa lor manifestată faţă de mine, precum şi exemplul pedagogic personal.

Vă rog, domnule director, să primiţi şi să transmiteţi salutul meu şi recunoştinţa mea deplină, merituoasei instituţii a dumneavoastră, tuturor profesorilor dvs. şi în mod special singurului profesor încă în viaţă, a domnului profesor Kerekes Ernő, mult stimat şi iubit de noi toţi. 

Fostul elev al dumneavoastră, gata să vă servească

  Iuliu Maniu

Apoi au venit pe rând: Dictatul de la Viena, războiul mondial şi ce a mai urmat după război, cu consecinţe cât se poate de nefaste. Nu ştim, dacă în aceşti ani deosebit de dificili, Iuliu Maniu a mai avut răgazul de a se preocupa de acest „Alma Mater” care l-a lansat în lume. Destinul tragic l-a condus acolo, la Sighet, unde a devenit martir…

 

Notă:

Fostul Colegiu Reformat - actualmente este Colegiul Naţional „Silvania” Zalău.

 

Bibliografie

A zilahi államilag segélyezett evang. ref. kollégium értesítője az 1888-89-dik isk. évről, (Anuarul colegiului reformat după evanghelie din Zalău despre anul şcolar 1888-1889), Zalău, 1889.

A zilahi államilag segélyezett evang. ref. kollégium értesítője az 1889-90-dik isk. évről, (Anuarul colegiului reformat după evanghelie din Zalău despre anul şcolar 1889-1890), Zalău, 1890.

A zilahi evang. ref. Wesselényi kollégium értesítője az 1940-1941-ik iskolai évről, (Anuarul colegiului reformat după evanghelie „Wesselényi” din Zalău despre anul şcolar 1940-1941), Zalău, 1941.

Somogyi Jenő, A zilahi evang. reform kollégium története (Istoria Colegiului Reformat după evanghelie din Zalău), Zalău, 1895.

 

Fonduri arhivistice

Colecţia Colegiul Reformat Zalău, Arhivele Statului, Direcţia Judeţeană Cluj.

 

Anexe:

1. Pagina cu semnătura tânărului Iuliu Maniu din 29 iunie 1888, în Matricola colegiului din Zalău (Jos semnătura lui Maniu decupată din pagină.)

[7. Iuliu Maniu Şimleu Silvaniei, 1873, gr. cat.] (Numele lui Maniu scris maghiarizat: Maniu Gyula)

 

 

 

 

2. Fragment din telegrama adresată de Iuliu Maniu conducerii colegiului din Zalău cu ocazia aniversării a 50 de ani de la absolvire. (Imagine de pe coperta B a monografiei Colegiului Naţional „Silvania” Zalău.)

 

 

 

 

Ei au fost profesorii lui Maniu la Zalău: o fotografie cu profesorii de la colegiu, din 1888-89. (În poziţie centrală directorul Berényi János. Sus pe mijloc Kincs Gyula, dirigintele lui Maniu. Al doilea pe primul rând Petri Mór, profesorul care l-a convins pe tatăl lui Maniu, ca tânărul Maniu să se transfere de la Blaj la Zalău.)

Autor: László László