Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Comoara din Zalău

Comoara din Zalău

Iulie 2015

Cititorul care vede titlul acestui articol ar putea crede că la Zalău a fost descoperită o comoară, că arheologii au scos la lumină cine știe ce artefacte sau obiecte prețioase. Nu este așa, deși n-ar fi exclus ca într-o zi să se găsească astfel de comori materiale, ascunse de-a lungul mileniilor. Comoara despre care vrem să vorbim în articolul de față, nu este neapărat materială, ci mai degrabă una spirituală. Însă, la fel ca și celelalte comori, este bine ascunsă privirilor. Este vorba despre impresionanta colecție de carte veche a Bibliotecii Documentare a Casei Corpului Didactic Zalău. Biblioteca, adăpostită într-o încăpere spațioasă a fostului Colegiu Reformat Wesselényi azi Colegiul Național „Silvania” Zalău, reprezintă pentru cercetători, istorici, filologi, dar și pentru orice cetățean interesat de carte veche, o adevărată comoară.

Publicul larg nu știe mare lucru despre această bibliotecă. Eventual, cei care au citit articolul, consistent de altfel, al doamnei Dénes Csilla intitulat „Istoria unei biblioteci uitate”, apărut în ediția electronică a revistei BiblioRev a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca și preluat în întregime în cartea De la Colegiul Reformat la CNS a profesorului  László László. În afara acestui material, alte informații despre „comoara” ascunsă între pereții Colegiului Național „Silvania” sunt lacunare. Mai există succinte referiri la fondul de carte al bibliotecii pe pagina de internet a Primăriei Municipiului Zalău sau pe excepționalul portal turistic Welcome to Romania, ambele fiind preluări ale descrierii de pe site-ul CCD Sălaj. Au mai apărut de-a lungul vremii o serie de articole în revistele de cultură sălăjene, multe dintre ele semnate de Ioan-Maria Oros – cercetător științific și expert în carte veche la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. De asemenea, doamna Rodica Turc, bibliotecar la Casa Corpului Didactic Sălaj, a publicat în „Ora Școlii” articolul „Biblioteca Documentară a Casei Corpului Didactic Sălaj”.

Conform surselor bibliografice consultate, istoricul bibliotecii este legat de istoricul instituției căreia îi aparține. „Începuturile celui mai vechi liceu din Zalău și din județul Sălaj își are rădăcinile în secolul al XVII-lea: în anul 1646 la Zalău funcționa deja un gimnaziu reformat (calvinist)” – scrie profesorul László László. Este foarte probabil ca bazele actualei biblioteci să se fi pus atunci. „O primă dată concretă asupra existenței bibliotecii este anul 1689, înscris în registrul matricol al școlii, iar în 1713 tot în registrul matricol figurează ca mărturie următoarea inscripție: LIBRI SCHOLAE ZILAHINAE – Anno Domini 1713” se arată în istoricul bibliotecii, așa cum apare el pe site-ul CCD Sălaj. În studiul doamnei Dénes Csilla se arată că: „Un astfel de catalog, apărut în anul 1713 sub denumirea de Libri Scholae Zilahinae, conţine 45 de titluri, însă aceste publicaţii, cu excepţia a două-trei volume, conform catalogului din 1762, au fost distruse, lângă fiecare titlu regăsindu-se menţiunea «perit». Aflăm că în anul 1767 în inventarul bibliotecii se mai aflau 14 cărţi, pentru ca în anul 1774, majoritatea să se fi pierdut”.

Fondul de carte de astăzi al bibliotecii conţine colecţii şi volume din secolele XVI-XX. Bazele ei au fost puse de Salamon József, care adresează sălăjenilor un apel la reconstruirea vechii biblioteci. Apelul lansat nu a rămas fără ecou, astfel că în 1851 exista un fond de 362 de volume, fiind amintiți un număr de 52 de donatori, dintre care cel mai important este baronul Wesselényi Miklós (1796-1850). Acesta lasă moștenire bibliotecii Colegiului Reformat 2847 de volume. Urmează Gyarmathi Sámuel (1751-1830) – medic și lingvist transilvănean – el însuşi fost elev, profesor și director al colegiului între anii 1800-1809, care își donează biblioteca în totalitate, şi Salamon József (1790-1871), director al colegiului între anii 1815-1830, care donează nu mai puțin de 746 de cărți. Printre donatori se numără și Szikszai Lajos (1825-1897) – vicecomitele județului Sălaj. Odată cu construirea noului corp de clădire între anii 1902-1903, sub comanda lui Kincs Gyula (director al colegiului în perioada 1897-1915), biblioteca se mută în sala în care funcționează și astăzi. În anul 1914, biblioteca devine publică, accesul fiind permis oricărui cetăţean cu vârsta peste 18 ani și având domiciliul în Zalău. În anul 1938, cataloagele originale arată că exista un fond de carte ce însuma 11.660 de exemplare, pentru ca în 1948 acesta să ajungă la 22.416 exemplare. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu naționalizarea din 1948, fondul de carte ajunge în administrarea Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, pentru ca, din anul 1971, să devină parte a Bibliotecii Documentare administrate de Casa Corpului Didactic Sălaj. În prezent, fondul de carte, împreună cu colecțiile de publicații locale antebelice și interbelice, anuare școlare, biblioteca vechiului Colegiu Reformat numără peste 40.000 de exemplare.

Așadar, aceasta este istoria „comorii” adăpostită în clădirea actualului Colegiu Naţional „Silvania”. Nu este o bibliotecă închisă, doar pentru cercetători, cum e o altă „bijuterie” – colecţia de carte veche a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, ci aici, la Biblioteca Documentară oricine poate ajunge. Doar că accesul este restricţionat şi, pentru a ajunge acolo, ai nevoie de o aprobare din partea directorului Casei Corpului Didactic, de asemenea, trebuie să fii însoţit de bibliotecarul acestei instituţii. Cum însă există doar un singur bibliotecar, în persoana doamnei Rodica Turc, care mai are şi alte atribuţii de serviciu datorită lipsei de personal din instituţie, chiar aprobată fiind cererea ta, trebuie să găseşti momentul prielnic când doamna bibliotecar te poate însoţi. 

Însă așteptarea merită tot efortul. După ce treci de cele două uși masive zăvorâte cu încuietori solide, dai de „comoară”. Într-o sală spațioasă, într-o lumină difuză dată de un bec chior ce spânzură de tavanul înalt, vezi rafturi nesfârșite de cărți. Treptat, ochiul se obișnuiește cu semiobscuritatea accentuată și de draperiile grele ce maschează geamurile. Bibliotecara își ia mănușile, ca o măsură de precauție împotriva prafului și a bacteriilor dezvoltate aici, în acest mediu închis, și este gata să te servească. Există două sau trei birouri simple, de fapt niște mese cu scaune, unde poți lectura în voie cartea care te interesează. Asta dacă stăpânești limbile latină, greacă, maghiară, franceză, germană, olandeză etc. Realizezi că nu ai de a face cu o bibliotecă obișnuită, toate cărțile sunt vechi, fiecare valoroasă în felul ei. Sunt cărți de specialitate, de matematică, fizică, chimie, științe naturale, geografie, istorie, medicină, științe juridice, dicționare sau enciclopedii. Cărțile au cote de inventar, unele chiar mai multe cote, semn că de-a lungul anilor s-a încercat de mai multe ori inventarierea acestora. Până și bibliotecara se descurcă greu, trebuie să caute cartea într-un registru mare, care, judecând după format și stil, este din anii ’60-’70. Însă nu întotdeauna numărul de inventar de acolo coincide cu cel afișat pe raft de către predecesorii ei. Dacă cititorul sau cercetătorul este interesat de un anumit domeniu, atunci poate consulta fișele tematice scrise caligrafic și depozitate în cutii ale căror cotoare imită foarte bine cotoarele cărților vechi. Fișele nu sunt complete, nimeni nu a reușit să ducă munca de inventariere la bun sfârșit. 

Pe un perete se află un tablou ce reprezintă un portret al lui Gyarmathi Sámuel ce datează din secolul al XVIII-lea, fiind executat se pare la Viena, iar pe una dintre vitrine poate fi admirat vechiul sigiliu al Colegiului Reformat. Pe unul dintre rafturile încadrate de două geamuri ce dau înspre curtea mică a liceului sunt periodicele, printre ele colecțiile ziarelor ce au apărut la Zalău la începutul secolului trecut: tomuri întregi din Szilágy, Szilágysági Hirlap  sau  Szilágyság. Pe alte rafturi sute, mii de cărți. Jos, în dulapuri alte ziare ungurești sau românești sau manuscrise. Printre acestea, un manuscris în latină scris de Georgii Werestói la 1761, cu o dedicație pentru baronul Wesselényi: Systema Physicum.

Cele mai valoroase cărți din bibliotecă se află separat, într-o cameră mică, să tot aibă șase metri pătrați. Pereții acesteia sunt tapetați cu rafturi pline de cărți. Se vede că sunt vechi, pe cotoarele acestora abia se mai poate citi ceva. O etichetă poartă inscripția „carte publicată în secolul al XVI-lea”. Majoritatea cărților sunt în greacă, latină sau slavonă. Pe masa din mijlocul camerei se află câteva cărți: Biblia Hebraica alături de Historia Diplomatica de Statu Religionis Evangelica in Hungaria datată 1710 și de Historia Pannonica: sive Hungaricarum Rerum Decades IV a lui Antonii Bonfinii din 1680. Sunt sute de cărți vechi, care mai de care mai interesante. Printre ele lucrări ale lui Platon, Homer, Aristotel, Kalvin sau Descartes.

Biblioteca Documentară a Casei Corpului Didactic Zalău, mai are o secțiune importantă și valoroasă în același timp. Este vorba de colecția de anuare ale colegiilor reformate din fostul regat al Ungariei. Era o practică, impusă prin lege începând cu 1883, de către Ministerul Educației ca fiecare colegiu să realizeze în fiecare an un anuar, ce conținea date importante despre activitatea acestuia. Colegiile au început să facă schimb de anuare, astfel că în biblioteca fostului Colegiu Reformat de la Zalău se găsesc o serie de anuare ale unor colegii, care poate nu s-au mai păstrat la ele acasă. 

Biblioteca Documentară ascunde multe alte „comori”. Poate că, într-o zi, cineva se va gândi să digitalizeze măcar o parte din operele ce se află aici. Desigur, asta înseamnă identificarea unor importante resurse financiare și umane. Dar cum alții au reușit, cum multe alte biblioteci s-au deschis prin digitalizare spre publicul larg și spre cercetători, considerăm că și aici la Zalău, lucrurile ar putea fi mișcate din loc. Este păcat ca o astfel de „comoară” să rămână în continuare ascunsă!

Notă: Articolul original a fost publicat în noiembrie 2013 pe blogul Foto-Travel (http://mirel-matyas.blogspot.ro/2013/11/comoara-din-zalau.html), iar o variantă redusă a acestuia în cotidianul Magazin Sălăjean, ediția din 15 noiembrie 2013 (http://www.magazinsalajean.ro/cultura/comoara-din-zalau.html)

 

Bibliografie:

1. Dénes Csilla – Istoria unei biblioteci uitate, în ediția electronică a publicației BiblioRev, Nr. 17 (http://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr17/carte-biblio5.html);

2. László László – De la Colegiul Reformat la CNS, Zalău, 2010;

3. portalul Welcome to Romania (http://www.welcometoromania.ro/Zalau/Zalau_Liceul_Reformat_r.htm);

4. site-ul Casei Corpului Didactic Sălaj (http://www.ccdsj.ro/biblioteca/prezentare-biblioteca).

 

Autor: Mirel Matyas