Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de iunie

Malaxorul de iunie

Iunie 2015

■ Cu sprijinul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj (CCAJS), a apărut volumul Mariei V.

 

 

Croitoru, Povestirile Caterinei (Editura Singur, Târgovişte, 2015). Autoarea este o veche colaboratoare a CCAJS, publicând împreună cu soţul ei, Grigorie M. Croitoru, în Colecţia „Ethnos” a Editurii Caiete Silvane, următoarele cărţi: Pe unde umblă doru – folclor literar din satul Aluniş (2004); Nume de oameni, nume de animale, nume de locuri în satul Aluniş (2005); Preoteşti – un sat pe cale de dispariţie (Monografie sentimentală) – 2006; Obiceiul de a chiui şi chiuiturile din satul Aluniş, judeţul Sălaj (2007); Meşteşug şi artă populară în satul Aluniş (Text şi fotografii ilustrative) – 2008; Din folclorul copiilor şi al tinerilor din Aluniş (2008); Din datinile, eresurile şi practicile magice ale alunişenilor (2010); Glosar de cuvinte regionale aparţinând graiului vorbit în satul Aluniş (2011); Obiceiul de a colinda şi colindele din satul Aluniş, în colaborare cu Editura Eikon din Cluj-Napoca (2013).

 

■ Ioan Abrudan, „Carte de suflet” pentru Zimbor şi zimboreni, Ed. Caiete Silvane, Ed. Ecou Transilvan, Zalău – Cluj-Napoca, 2015. 

 

 

 

„Profesorul Ioan Abrudan realizează în cartea de faţă o remarcabilă radiografie spirituală şi socială a satului său natal, Zimbor, situat în mândrul ţinut al Sălajului… Preluând, mai degrabă cu sufletul, informaţia despre oameni şi locuri, şi integrând-o cu documentaţia argumentativă scrisă, autorul pune în lumină întregul spectru al vieţii rurale, de la naştere şi până la moarte, mai cu seamă cel din ultima jumătate de secol, care a marcat, profund şi ireversibil, «trecerea» autorului pe uliţele satului în care a văzut lumina zilei” (din Prefaţa prof. univ. emerit dr. Vasile Surd). Alte volume scrise de Ioan Abrudan: Dealurile Sălajului (Ed. Caiete Silvane, 2004), Geografie şi geografi (în colab. cu I. Daroczi, 2007); Ghidul ariilor naturale protejate din judeţul Sălaj, Ed. Şcoala Noastră, Zalău, 2008 (în colab. cu Aurel Medve).  Profesorul Abrudan este autor şi coautor al multor articole, studii şi manuale de geografie. 

 

■ Gheorghe Mocuţa, Literatura vestului apropiat. Dicţionar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, Ed. Mirador, Arad, 2014. 

 

Titlul spune totul despre acest volum. Din Cuvântul înainte al lui Vasile Dan, preşedintele Filialei din Arad a U.S.R., aflăm că, filiala pe care o „păstoreşte”: „(…) s-a înfiinţat în 24 iunie 1994, în prezenţa preşedintelui U.S.R., criticul literar Laurenţiu Ulici, urmare a voinţei libere a scriitorilor rezidenţi în Arad, Deva, Hunedoara şi Oradea”, această filială numărând, în 2014, 58 de membri. Acest dicţionar – alcătuit şi structurat „ca la carte” – cuprinde referinţe despre datele biobliografice ale unui număr de 78 de scriitori şi o selecţie din „aprecierile critice” (sintagmă ce pare un contasens, dar nu e) referitoare la cărţile lor. 

 

■ Constantin Cristian Bleotu, Personajul sadovenian – tipologie şi evoluţie stilistică, Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2014, Colecţia „Opera Omnia – publicistică şi eseu contemporan”. 

 

 

Din prefaţa lui Vasile Spiridon, intitulată „Portrete în mişcare”: „În întreprinderea dificilă, de anduranţă, pe care ne-o propune, autorul studiului Personajul sadovenian – tipologie şi evoluţie stilistică, se acomodează cu uşurinţă vastelor teritorii ale geografiei literare sadoveniene, atmosferei textelor studiate şi descifrează din interior caracteristicile personajelor, netrăgând aprioric nicio graniţă între aspecte ţinând de cronologie, de tipologie şi de evoluţie stilistică. Constantin Cristian Bleotu face dovada clarităţii şi maturităţii sale critice în mânuirea metodologiei alese pentru a cartografia minuţios, exact umanitatea ce se mişcă în vasta arhitectură a operei lui Mihail Sadoveanu”. 

 

■ Viaţa Românească, Nr. 1-2/ 2015. 

 

La începutul acestui număr, apare un fragment din publicistica lui Eminescu, din care cităm: „Toată mizeria noastră publică o îmbrăcăm în formele poleite ale unei civilizaţii calpe, precipitarea noastră spre fundul răului o numim progres, fierberea unor elemente necurate şi lupta lor cu elementele ce au mai rămas încă sănătoase în ţară se numeşte politică. Acela ce cutează a se revolta faţă cu această stare de lucruri, acela care îndrăzneşte să arate că formele poleite învelesc un trup putred, că progresul nostru ne duce la pierzare, că elementele sănătoase trebuie să se conjure şi să facă o luptă supremă pentru mântuirea acestei ţări, este denunţat opiniei publice de către negustorii de principii, ca barbar, ca antinaţional, ca reacţionar”. Eminescu… eternul nostru contemporan… 

 

■ Ramuri, Nr. 4 (1186)/2015. 

 

 

Din cuprinsul revistei craiovene: Muzele caracudei – editorial de Gabriel Coşoveanu; pagini de jurnal: Gabriel Dimiseanu şi Gheorghe Grigurcu; Două modele mai mult decât literare – Adrian Popescu; Gesticulez, deci exist – Nicolae Prelipceanu; Un vizionarism trivalent – Gabriel Nedelea (despre poezia lui Gabriel Chifu); Tristeţea devenită dans – Vinicius de Moraes (poeme traduse din portugheză şi prezentate de Dinu Flămând)…

 

■ Convorbiri Literare, Nr. 4 (232)/ 2015. 

 

 

Acest număr marchează 20 de ani de apariţie a actualei serii a prestigioasei reviste ieşene, un amplu text fiindu-i dedicat acestei aniversări de Cassian Maria Spiridon, redactorul şef al Convorbirilor…

(D.H.)

 

 

■ După Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008, Nicolae Manolescu publică, la Paralela 45, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc. 

 

Mărturisirea regăsită în textul de pe coperta IV nu vizează doar stabilirea publicului-țintă, a semnificației titlului, ci și poziția (dureros de critică) față de locul literaturii în școală și dincolo de băncile școlii: „Această carte se adresează tuturor copiilor și copiilor lor. Odată ieșiți de pe băncile școlii, puțini sunt cei care mai țin o carte în mână. (...) Nici profesorii de română nu se omoară cu cititul. Și nu de azi, de ieri. (...) Când s-a schimbat programa de literatură pentru liceu și au apărut manualele alternative, cea mai mare îngrijorare a dascălilor de română știți care a fost? Că sunt obligați să citească opere care nu fuseseră în programa dinainte”. No comment...

■ O imagine cât se poate de completă a prozei contemporane oferă Irina Petraș în volumul Oglinda și drumul. Prozatori contemporani. (Editura Cartea Românească) 

 

Cele peste 400 de pagini ale volumului surprind starea prozei actuale prin fixarea unor coordonate, a unor teme majore care configurează profilul epicii ultimelor decenii în subcapitole cu titluri inspirate și elocvente: Despre personaj și ochiul leneș al scriitorului, Minte-mă! sau despre literatura confidențială, Fond erotic (secret) în literatura română, Moartea la purtător, Fragmentul și defragmentările. În partea a doua, autoarea prezintă succint, dar inspirat, într-o manieră originală și deloc „îngăduitoare” opera a 70 de prozatori contemporani pe care îi validează ca reprezentativi pentru tendințele actuale.

■ Mihai Eminescu și scriitorii sătmăreni, coordonat de George Vulturescu, apărut în 2015 la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca reunește nume precum: Mircea Popa, Gheorghe Glodeanu, Ioan Nistor ale căror studii critice și de istorie literară vizează personalitatea, biografia și opera poetului național prin raportare la Sătmar, toponim frecvent regăsit în publicistica eminesciană. Inedite sunt documentele care demonstrează existența unor „antieminescieni” în spațiul menționat, chiar printre pretinșii prieteni ai poetului.

■ Un itinerar monografic este volumul Fețele adevărului. Dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura, semnat Viorica Gligor.

 

Alături de un interviu emoționant cu prozatorul român, volumul cuprinde succinte, dar interesante prezentări ale romanelor, un profil Augustin Buzura și activitatea editorialistului.

■ La Editura Corint, în seria Clasici ai literaturii universale, a apărut romanul Însemnările lui Malte Laurids Brigge, Rainer Maria Rilke. 

 

Profund analitic, poetic, romanul abordează, în manieră confesivă, tema vieții și a morții, a familiei și a copilăriei, surprinzând pictural lumea la ale cărei miracole e martor.

■ Un eveniment editorial e apariția în 2015, la Polirom, a integralei prozei Jorge Luis Borges în două volume, Moartea și busola, respectiv Cartea de nisip, care se apropie, împreună, de 1000 de pagini. Volumele sunt însoțite de note și prezentări care sporesc valoarea ediției.

■ Destine și cărți. Recviem interpretativ, semnat Imelda Chința e un volum de cronici literare publicate de autoare în revista de cultură a Sălajului, dar și în alte reviste literare din țară. 

 

Poezia-expresie a căutării propriului eu, Thalia și Caliope - discurs epic și dramatic, respectiv Confesiuni intrinseci (critică și eseu) sunt cele trei secțiuni ale unei cărți ce dezvăluie pasiunea și talentul intepretativ al autoarei.

■ Ajuns la al treilea volum din Colecția de călimări, Viorel Mureșan demonstrează că perseverența și abnegația criticului dublează, completează calitățile poetului. 

 

Dar și reciproca pare a fi valabilă, căci metafora își face loc în cronici și în titlurile poetice ale capitolelor: Coloane în mișcare (pentru studiile închinate clasicilor), Noduri în papirus (pentru volumele de poezii) și Reliefuri (pentru volumele de critică, istorie literară sau specii de graniță).

■ O carte-jurnal, un jurnal de poeme, un poem în mișcare este volumul La centru, prin nord-vest al lui Daniel Săuca. 

Falsa eterogenitate instigă la o lectură aplicată, căci despre timpi ai existenței și timpuri este vorba.

■ Două volume de versuri încheie seria cărților sălăjene; Vânătorul de tristeți e cel mai recent volum de versuri al profesorului Viorel Tăutan. Multe elegii, câteva poeme de dragoste compun cel de-al șaselea volum al scriitorului din Jibou.

■ Flori de cuc, volum semnat Marcel Lucaciu și prefațat de Viorel Mureșan nu se îndepărtează și

 

nici nu se dezice de volumele anterioare de poeme dacă avem în vedere tonalitatea lirică, intenția de a „liriciza cotidianul”, așa cum remarca în textul de pe coperta IV cronicarul, și prezența celor două secțiuni ale volumului: Noaptea poemului (care trimite la Poemul care a împușcat metafora) și Scrisorile către Isolda. 

(C.A.)

Autor: redacția