Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Învăţătura lui Śrī Rāmana Mahārshi* (I)

Învăţătura lui  Śrī Rāmana Mahārshi* (I)

Iunie 2015

1. – Un sannyāsin1: Cum se poate înţelege că lumea este Brahman?

M.: Dacă viziunea voastră devine cea a înţelepciunii, veţi afla că lumea este Brahman. Dacă nu-l cunoaşteţi pe Brahman, cum să ştiţi că El pătrunde totul? 

 

2. – Discipolul (D.): Ce este percepţia?

Maestrul (M.): Percepţiile participă la starea în care se găsesc, oricare ar fi aceasta. În starea de veghe (jāgrat), corpul grosier percepe numele şi formele grosiere. În starea de vis (svapna), corpul mental percepe creaţiile mentale sub multiplele lor nume şi forme. În starea de somn profund, fără vise (suşupti), identificarea cu trupul dispare, prin urmare nu mai există percepţii. La fel, în starea transcedentală, identitatea cu Brahman pune omul în armonie cu toate lucrurile, nemaifiind nimic altceva decât Sinele.

 

3. – D. Ce este fericirea?

M.: Dacă un om îşi închipuie că fericirea sa depinde de cauze exterioare şi de ceea ce posedă, înseamnă că fericirea lui va creşte când va poseda mai mult şi va descreşte proporţional cu diminuarea acestor posesiuni. În consecinţă, dacă nu posedă nimic, fericirea sa va fi redusă la zero. Or, aşa se întâmplă în fapt? Asta experimentează omul? 

În somnul profund, omul nu posedă nimic, nici măcar propriul corp. Şi în loc să fie nefericit, e pe deplin mulţumit. Toţi ne dorim să dormim profund. Concluzia? Fericirea îi este inerentă omului şi ea nu rezultă din cauze exterioare. Pentru a deschide marile rezervoare ale fericirii depline, e necesar să se realizeze Sinele.

 

4. – D.: Cum puteţi să spuneţi că inima este în dreapta, pe când biologii o situează în stânga?

M.: Au dreptate: inima fizică este în stânga. Însă inima despre care vorbesc eu, nu este fizică şi se află în dreapta. Am experienţa ei şi nu trebuie să mi-o confirme nimeni. Totuşi, puteţi găsi confirmarea sa într-o lucrare de medicină ayurvedică scrisă în limba malayalam2, de asemenea în Sītā Upanişad.

 

5. – D.: Cum împiedicăm lipsa de atenţie a mentalului?

M.: Când vedeţi obiectele, vă uitaţi Sinele. Rămâneţi în Sine şi nu veţi mai vedea lumea obiectivă.

 

6. – D.: În ultimul verset din Dakşinamurti Aştakam se vorbeşte de omnipotenţă (īşvaratva): dă aceasta şi puteri oculte (siddhi)? 

M.: Realizaţi mai întâi omnipotenţa şi veţi vedea. 

 

7. – D.: Îmi foloseşte la ceva să repet mantre pe care le-am reţinut ocazional?

M.: Nu. Trebuie mai întâi să fi primit iniţierea. 

 

8. – D.: De ce spun Scripturile că înţeleptul este ca un copil?  

M.: Într-un sens, înţeleptul (jnānin) seamănă cu un copil. Necazurile nu-l afectează pe copil decât pe durata lor. După ce încetează, nu se mai gândeşte la ele. Prin urmare, acestea nu lasă în copil nicio urmă şi nu-l afectează mental. La fel e şi cu înţeleptul.

 

9. – D.: Cum strunim mentalul?

M.: Strunind suflul, fără ajutorul nimănui, vă veţi struni mentalul. Ori, altfel, mentalul va fi strunit în prezenţa unei puteri superioare şi atunci apare dorinţa de a fi împreună cu înţelepţii (satsanga). 

 

10. – D.: Karma are sfârşit?

M.: Fiecare karma poartă în sine germenii propriei distrugeri.

 

11. – D.: Spuneţi-mi ceva. 

M.: Ce vreţi să ştiţi?

D.: Nu ştiu nimic şi aş vrea să-mi spuneţi ceva.

M.: Ştiţi că nu ştiţi nimic. Găsiţi ce este această cunoaştere: iată eliberarea (mukti).

 

12. – D.: E necesar un învăţător (guru) pentru a ajunge la realizare? 

M.: Realizarea este rezultatul bunăvoinţei învăţătorului, în mult mai mare măsură decât al lecturilor, meditaţiilor şi al celor învăţate: acestea nu sunt decât accesorii. Bunăvoinţa învăţătorului este cauza primordială şi esenţială. 

D.: Care sunt piedicile în calea realizării Sinelui?

M.: Deprinderile mentalului (vāsanās).

D.: Cum pot fi surmontate?

M.: Realizând Sinele.

D.: E un cerc vicios.

M.: Ego-ul provoacă aceste dificultăţi, creează obstacole şi apoi suferă de perplexitatea ce dă naştere unor paradoxuri aparente. Căutaţi cine pune întrebările şi veţi găsi Sinele.

D.: Ce poate ajuta în atingerea realizării?

M.: Învăţăturile Scripturilor şi sufletele care au ajuns la realizare.

D.: Cât timp e necesar pentru a atinge realizarea?

M.: De ce vreţi să ştiţi asta?

D.: Pentru a avea o speranţă.

M.: Chiar această dorinţă este un obstacol. Sinele este mereu prezent. Nimic nu există în afara lui. Aflaţi Sinele, iar dorinţele şi îndoielile vor dispărea. Acest Sine este Martorul în cele trei stări: de veghe, de vis şi de somn fără vise. Aceste trei stări ţin de ego. Sinele transcende ego-ul. Nu existaţi atunci când dormiţi? Ştiţi atunci că dormiţi şi că nu aveţi cunoştinţă de lume? Doar în starea de veghe spuneţi că aţi fost inconştient în timpul somnului. Conştiinţa voastră e aceeaşi şi când dormiţi şi când sunteţi treaz. Dacă ştiţi ce este această conştiinţă în starea de veghe, veţi cunoaşte conştiinţa care e Martorul în cele trei stări. Poate fi găsită căutând conştiinţa aşa cum era în timpul somnului. 

D.: În cazul ăsta, trebuie să dorm.

M.: Nicio problemă.  

D.: Dar e vorba de un gol.

M.: De ce e un gol? Căutaţi. Nu puteţi niciodată să vă autonegaţi. Sinele este prezent totdeauna şi subzistă în cele trei stări.

D.: Ar trebui să dorm şi în acelaşi timp să fiu conştient?

M.: Da. Faptul de a fi conştient este starea de veghe. Prin urmare, aceasta nu va mai fi o stare de somn, ci un somn treaz. Dacă vă veţi lăsa dus de gânduri, veţi fi aruncat într-un labirint fără sfârşit. 

D.: Trebuie să urc la sursa gândurilor? 

M.: Exact. Astfel, gândurile se vor risipi şi va rămâne doar Sinele. De fapt, pentru Sine nu există nici interior, nici exterior. Acestea sunt proiecţii ale ego-ului. Sinele este pur şi absolut.

D.: Nu înţeleg asta decât în mod abstract. Intelectul nu poate ajuta la realizare? 

M.: Ba da, până la un anumit punct. Însă trebuie să ţineţi seama că Sinele transcende intelectul, care trebuie să dispară şi el pentru a atinge Sinele.

D.: Realizarea mea va folosi şi altuia?

M.: Cu siguranţă. E cel mai minunat mod de a-ţi ajuta aproapele. Însă nu mai există aproape! Fiinţa realizată, într-adevăr, vede Sinele, la fel ca un aurar ce evaluează cantitatea de aur conţinută în diverse bijuterii. Formele apar doar atunci când vă identificaţi cu trupul. Dar când îl transcendeţi, celelalte corpuri vor dispărea simultan cu conştiinţa corpului vostru.

D.: E valabil şi pentru arbori, plante etc.? 

M.: Se află vreo existenţă în afara Sinelui? Găsiţi-o. Credeţi că o vedeţi. Dar acest gând este proiectat de ego-ul vostru. Căutaţi-i provenienţa. Gândurile vor înceta să apară şi nu va mai rămâne decât Sinele. 

D.: Teoretic, înţeleg. Dar gândurile sunt încă aici. 

M.: Da, e ca la cinema. Lumina este proiectată pe ecran şi umbrele ce se perindă impresionează spectatorii ca o piesă de teatru. Şi ar fi la fel dacă pe ecran s-ar proiecta spectatorii. Cel ce vede şi cel ce este văzut vor fi amândoi pe ecran. Aplicaţi asta la voi înşivă. Voi sunteţi ecranul, Sinele a creat ego-ul, iar ego-ul are formaţiunile sale de gândire ce se manifestă ca lume, arbori, plante etc., despre care vorbeaţi. În realitate, toate astea nu sunt altceva decât Sine. Dacă sunteţi Sinele, veţi afla Sinele în toate, pretutindeni şi întotdeauna. Nu există nimic altceva decât Sinele.

D.: Înţeleg, dar încă doar teoretic. Şi totuşi răspunsurile voastre sunt atât de frumoase, simple şi convingătoare.

M.: Chiar gândul că „eu nu înţeleg” este o piedică. În realitate, singur Sinele există.

 

13. – D.: Ce semnificaţie are următorul pasaj din Upanişad: „Brahman (Spiritul suprem) este mai subtil decât cel mai subtil şi mai mare decât cel mai mare”?

M.: Structura atomului a fost descoperită de mental, deci mentalul este mai subtil decât atomul. Ceea ce este îndărătul mentalului, adică sufletul individual, e mai subtil decât mentalul. Sfântul tamil Manikkavāchakar spunea că, dacă fiecare dintre firele de praf ce dansează într-o rază de lumină reprezintă un univers, lumina soarelui, în întregul ei, reprezintă Fiinţa supremă.

 

14. – Evans-Wenz3: E admisibil să se omoare tigrii şi căprioare pentru a sta pe pieile lor în poziţii de yoga (āsana)? 

M.: Mentalul este tigrul sau căprioara?

D.: Dacă totul este iluzie, nimic nu împiedică să fie suprimate vieţi?

M.: Cine este victima acestei iluzii? Găsiţi-o! De fapt, fiecare dintre noi este un „asasin al Sinelui” (ātmahan) în fiecare moment al vieţii sale.

D.: Care este cea mai bună postură (āsana)?

M.: Nu importă care; poate fi sukha-āsana, postura aşezată, aşadar cea a lui Buddha în semi-poziţia lotusului. Însă oricum, problema āsanelor nu prezintă nicio importanţă atunci când e urmată jnāna, calea cunoaşterii.

D.: Postura aleasă este un indiciu al temperamentului?

M.: Da.

D.: Care sunt proprietăţile şi efectele diferitelor piei de tigru, oaie, căprioară etc.? 

M.: Unii au descoperit aceste proprietăţi şi le-au descris în cărţi de yoga. Aceste piei de animale pot fi conductoare sau neconductoare de magnetism etc. Însă toate aceste detalii sunt lipsite de importanţă pentru calea cunoaşterii (jnāna-yoga). Āsana sau postura înseamnă, în mod real, a te aşeza ferm în Sine. Ea este pur interioară. Toate celelalte descrieri ale āsanelor privesc posturile exterioare.

D.: Care este cel mai bun moment al zilei pentru a medita?

M.: Ce înseamnă un moment? Ce este timpul?

D.: Spuneţi-mi.

M.: Timpul nu este decât o idee. De fapt, nu există decât realitatea. Ceea ce gândiţi despre ea, se manifestă ca atare. Dacă o numiţi timp, ea va fi timpul. Dacă o numiţi existenţă, ea va fi existenţa ş.a.m.d. După ce aţi dat numele de timp realităţii, aţi divizat acest timp în zile, nopţi, ani, luni, ore, minute etc. Timpul nu are nicio importanţă când urmăm calea cunoaşterii. Însă pentru începători, unele din aceste reguli şi discipline sunt bune.

D.: Ce este jnāna-marga (calea cunoaşterii)? 

M.: Concentrarea mentală este, într-un anumit sens, comună celor două căi: a cunoaşterii şi a yogăi. Yoga aspiră la unirea individualului cu universalul, cu realitatea. Această realitate nu poate fi nouă. Ea trebuie deja să existe, ea există chiar acum. În consecinţă, calea cunoaşterii caută să ştie cum a putut surveni separaţia (viyoga). Dacă există separaţie, ea nu poate fi decât a realităţii.

D.: Ce este iluzia?

M.: Cine este victima iluziei? Găsiţi-l. Atunci iluzia va dispărea. Cei mai mulţi caută să ştie ce este iluzia, neinteresându-i cine îi este victimă. E stupid. Iluzia este exterioară Sinelui şi necunoscută, pe când căutătorul este înlăuntrul Sinelui şi cunoscut. Căutaţi mai degrabă ceea ce vă este apropiat, intim, în loc să porniţi în căutarea a ceea ce e îndepărtat şi necunoscut.

D.: Recomandă Mahārshi posturi particulare pentru europeni?

M.: Ele pot fi recomandate în anumite cazuri. Totuşi, e bine să se înţeleagă limpede că meditaţia nu e afectată de absenţa asānelor, a unui orar stabilit sau a altor condiţii accesorii. 

(...)

Traducere de Daniel Hoblea

 

* Din volumul L’enseignement de Ramana Maharshi (Albin Michel, Paris, 1972); despre Śrī Rāmana Mahārshi, vezi, de pildă, Jacques Brosse, Maeştrii spirituali, trad. de Liana Repeţeanu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1992. Notele textului prezentei traduceri (din care vom da aici doar fragmente) ne aparţin – n.tr.  

1 Derivat din sanscr. sannyāsa: monahism; renunţare.

2 Limbă dravidiană, înrudită cu tamil, vorbită cu precădere în statul indian Kerala. 

3 Scriitor şi antropolog american (1878-1965), care a pus bazele studiului budismului tibetan. Cunoscut, în special, ca traducător al Cărţii tibetane a morţilor (Bardo Thödol).