Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Emil Hațieganu, deputat al circumscripţiei electorale Hida

Emil Hațieganu, deputat  al circumscripţiei electorale Hida

Iunie 2015

Din punct de vedere administrativ, plasa Hida a aparținut județului Cluj până în anul 1950, când a fost adoptată o nouă lege administrativă, după model sovietic, care desființa județele, transformându-le în raioane și regiuni. În anul 1968 se revine la vechea formă administrativă a județelor, iar fosta plasă Hida este arondată județului Sălaj.

În prezentul articol ne propunem să scoatem în evidență câteva aspecte din viața și activitatea lui Emil Hațieganu, în special cele legate de calitatea sa de reprezentant în Parlamentul României al circumscripției electorale Hida, în perioada interbelică.

Emil Haţieganu se înscrie în galeria marilor personalităţi româneşti ale sfârşitului de secol XIX şi primei jumătăţi a secolului XX. S-a născut la Tritenii de Sus (comitatul Turda la vremea respectivă, azi judeţul Cluj), la 9 decembrie 1878. Tatăl său era preot greco-catolic şi provenea dintr-un sat de pe Valea Someşului. Emil Haţieganu mai avea patru fraţi: Iuliu, reputatul medic, Eugen, Simion şi Ioan. A absolvit cursurile gimnaziale la Blaj şi Cluj. A urmat, apoi, cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj, după care obţine titlul de doctor în Drept. Îşi începe cariera profesională ca judecător la Huedin şi de aici strânsa lui legătură cu locuitorii din plasa Hida, pe care o va reprezenta cu cinste în Parlament, în perioada interbelică. De la Hida a fost transferat la Ileanda Mare, Huedin şi Cluj, unde va profesa până la intrarea în viața politică.

În anul 1918 a fost ales vicepreşedinte al Senatului Naţional Român condus de Amos Frâncu, iar la 16 noiembrie 1918 este ales preşedintele Consiliului Naţional Român din Cluj. În această calitate participă la istorica adunare naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, fiind ales în Marele Sfat Naţional, organul legislativ provizoriu al Transilvaniei. A doua zi, 2 decembrie 1918, din cadrul Marelui Sfat a fost ales Consiliul Dirigent, organul executiv provizoriu al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Emil Haţieganu a fost ales în funcţia de secretar al Consiliului şi i s-a încredinţat portofoliul Resortului de Codificare.

 Componenţa Consiliului Dirigent era următoarea: Iuliu Maniu, preşedinte; Vasile Goldiş, vicepreşedinte; Vasile Lucaciu, Ştefan C. Pop, Valeriu Branişte, Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vlad, Ioan Suciu, Octavian Goga, Victor Bontescu, Aurel Lazăr, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ioan Flueraş şi Iosif Jumanca; după ce socialiştii Ioan Flueraş şi Iosif Jumanca au demisionat, în locul lor au fost aleşi Mihai Popovici şi Tiberiu Brediceanu (Iuliu Maniu, Unirea Ardealului. Conferinţă ţinută la Radio-Bucureşti în 24 ianuarie 1934, Tipografia Naţională S.A. Cluj, p. 37).

La alegerile parlamentare din noiembrie 1919, Emil Haţieganu a fost ales deputat atât în circumscripţia electorală a oraşului Cluj, alături de Aurel Socol, alt fruntaş politic al Partidului Naţional Român (P.N.R.), cât şi la circumscripţia electorală Hida. Au fost aleşi pe baza articolului 46 al legii electorale din Transilvania şi Banat, neavând contracandidaţi [Dezbaterile Adunării Deputaţilor (se citează D.A.D.), Sesiunea ordinară 1919-1920, pp. 40-41].

Având în vedere faptul că la Hida şi-a început cariera profesională, Emil Haţieganu a ales să-i reprezinte în Parlament pe locuitorii acestei circumscripţii.

La Sibiu, pe data de 17 noiembrie 1919 s-au întâlnit toţi deputaţii şi senatorii P.N.R. aleşi în Ardeal şi s-a hotărât înfiinţarea unui club parlamentar cu sediul în Bucureşti. Cu această ocazie a fost ales un Comitet executiv de conducere al clubului şi au fost înfiinţate comisiile de specialitate. Comitetul executiv al clubului era compus din 25 de persoane, printre care se găsea şi Emil Haţieganu. El urma să facă parte, bineînţeles, din comisia juridică.

Toate comisiile au fost aprobate de către adunare, în finalul căruia a luat cuvântul preşedintele partidului, Iuliu Maniu, care a precizat că scopul întâlnirii a fost atins. Subliniază faptul că noile comisii aveau de rezolvat „o serie de mari probleme” în Parlamentul României Mari. (Patria, nr. 222, 23 noiembrie 1919).

În primăvara anului 1920, la Alba Iulia a avut loc un Congres Extraordinar al P.N.R., care l-a reales în funcția de președinte pe Iuliu Maniu. Emil Haţieganu a fost ales în Comitetul Central Executiv al partidului (Patria, nr. 79, 11 aprilie 1920) şi în Comitetul de o sută (Patria, nr. 91, 28 aprilie 1920, p. 2).

La alegerile parlamentare din iunie 1920, Emil Hațieganu a candidat, din nou, pentru un mandat de deputat în circumscripţia electorală Hida, care la vremea respectivă se afla în judeţul Cojocna (azi Cluj) (Patria, nr. 110, 25 mai 1920). A fost înfrânt de către candidatul guvernului averescan, protopopul Elie Dăianu. Acesta din urmă a obţinut 2.561 voturi, Emil Haţieganu 839 şi Emanuil Moceanu 368 voturi. (D.A.D., nr. 4, 22 iunie 1920, p. 29).

În toamna anului 1921, P.N.R. a organizat ample manifestări și adunări poporale în cadrul cărora se cerea demisia guvernului Averescu.

În data de 27 septembrie 1921 a avut loc o adunare şi la Borşa, judeţul Cluj. Din partea conducerii judeţene a partidului au participat Emil Haţieganu, Aurel Blaga şi Simion Tămaşiu.

Cunoscutul fruntaş al P.N.R., Emil Haţieganu a subliniat, în cuvântarea sa, toate abuzurile pe care le-a făcut guvernul Averescu şi ce efect aveau asupra populaţiei. În final, a fost adoptată şi aici o moţiune, la fel ca şi la celelalte adunări (Patria, nr. 221, 2 octombrie 1921, p. 3).

O altă mare adunare a P.N.R. a avut loc pe data de 2 octombrie la Cluj, capitala politică a Ardealului, care a însemnat o „frumoasă încoronare” a adunărilor de dinainte. Până la acea dată avuseseră loc adunări la Alba Iulia, Deva, Sibiu, Timişoara, Sânicolau Mare, Lugoj, Oraviţa, Huedin, Hida, Borşa şi Turda.

Adunarea de la Cluj a avut loc în sala mare a Redutei şi la ea au participat toată intelectualitatea Clujului, delegaţi din judeţ, ţărani din satele învecinate şi delegaţi ai Comitetului Central al P.N.R. Printre liderii P.N.R. îi amintim pe Mihai Popovici, Valer Branişte, Sever Dan, secretarul partidului, Ion Agârbiceanu, directorul ziarului „Patria”, Aurel Dobrescu, Vasile Chiroiu, Emil Haţieganu, Simion Nemeş, Simion Tămaşiu, George Bilaşcu, Romul Boilă, Sebastian Bornemisa, Victor Moldovan, Victor Deleu etc. Preşedintele P.N.R., Iuliu Maniu, urma să sosească, între timp, cu acceleratul de la Bucureşti. 

În finalul acestei impresionante adunări, Emil Haţieganu a dat citire moţiunii adoptate, în care se aprobă activitatea parlamentarilor din circumscripţia Cluj. Se aprobă retragerea parlamentarilor „socotind-o de definitivă”. Activitatea guvernului Averescu este considerată una dezastruoasă pentru întreaga ţară, îndeosebi pentru provinciile istorice nou intrate în cadrul statului român. Cere desfiinţarea Guvernului şi a Parlamentului, tragerea la răspundere a guvernului „pentru încălcări de legi şi acte samavolnice săvârşite în cursul activităţii sale” şi organizarea de alegeri libere (Patria, nr. 222, 4 octombrie 1921, pp. 1-2).

La alegerile parlamentare din martie 1922, Emil Hațieganu a candidat tot în circumscripţia electorală Hida, la Camera Deputaților. A câştigat detaşat, obţinând 4.204 voturi, faţă de contracandidaţii săi, liberalul Nicolae Bănescu, care a obţinut 1.272 voturi şi prof. univ. Bogdan Duică, care a obţinut numai 77 voturi (D.A.D., nr. 6, şedinţa din 30 martie 1922, pp. 67-68). 

Cu toate că a câștigat mandatul de deputat, oficiosul P.N.R., „Patria” publica un articol în care profesorul universitar Nicolae Bănescu era acuzat că a pus la cale furtul urnelor de vot. Astfel, în noaptea de 6 spre 7 martie 1922 – se spune în articol – la secția Fildu, președintele secției de votare și secretarul „au fost prinși noaptea pe când falsificau buletinele de vot de către preotul Ioan Crăciunean și Pop Valer” (Patria, nr. 50, 8 martie 1922, p. 3).

Emil Hațieganu a participat la alegerile parlamentare parţiale din zilele de 27-28 mai 1922 din circumscripţia electorală Tileagd, judeţul Bihor, în calitate de „bărbat de încredere”. „Bărbaţii de încredere” ai P.N.R. au fost respinşi de către autorităţile locale pe motive absurde. De exemplu, fruntaşul politic Emil Haţieganu, deputat în Cameră a fost respins sub pretextul că nu era alegător (Patria, nr. 114, 30 mai 1922, p. 3).

În calitate de reprezentant al circumscripției Hida în Parlamentul României, Emil Hațieganu a întreprins numeroase vizite în colegiul său electoral, pentru a afla problemele cu care se confruntau țăranii. O astfel de vizită este redată, pe larg, de către ziarul „Patria” din Cluj. Este vorba de vizita din zilele de Rusalii a anului 1925. Oficiosul P.N.R. subliniază că distinsul profesor universitar și deputat a fost primit „cu un entuziasm de nedescris” de către locuitorii satelor vizitate. În drum spre localitatea Almașul Mare i-au ieșit în cale țăranii din Cutiș, Nireș și Băbiu, „cari în urale și strigăte de Trăiască își arătau dragostea nețărmurită ce-o poartă alesului lor”. În Almaș a fost primit de întreaga populație a satului „în mod sărbătoresc”. 

Având în vedere faptul că era sărbătoarea de Rusalii, după cum era tradiția creștină, s-a format un cortegiu care s-a deplasat la hotar, unde s-a desfășurat obișnuita procesiune religioasă de sfințire a holdelor. La Almaș, Emil Hațieganu a fost găzduit de preotul Emil Petran, „un distins intelectual” și fruntaș al P.N.R.

Din Almaș, deputatul Emil Hațieganu a plecat spre Zimbor. Auzind locuitorii din Zimbor că deputatul va vizita și satul lor, i-au ieșit în întâmpinare la o distanță de peste 15 km de sat, cu patru trăsuri pline cu țărani, în frunte cu primarul Almășan Gavrilă, preotul Simion Curea, prim-curatorul Almășan Cornel și proprietarul Măcăoan Cornel. La Cuzăplac s-au alipit convoiului încă patru trăsuri cu țărani, care l-au însoțit pe Emil Hațieganu până la Zimbor, „cu cântări, steaguri și mare voioșie”.

La Zimbor, „într-o însuflețire, cu atât mai frumoasă cu cât era pe neașteptate, a fost primit de populație, care i-a făcut o manifestație de bunăvenire”. Luni dimineața, a doua zi de Rusalii, Emil Hațieganu a luat parte la serviciul divin oficiat de preotul Simion Curea, care era „foarte iubit și stimat de poporeni” și unul din „stâlpii” P.N.R. în zonă. După oficierea slujbei religioase, deputatul Hațieganu a avut o consfătuire cu țăranii, cărora le-a ascultat „plângerile și nemulțumirile” și le-a dat „sfaturi și încurajare”. La Zimbor l-a vizitat pe octogenarul protopop Mureșan și a fost găzduit de preotul Simion Curea.

În după-amiaza zilei de luni, Emil Hațieganu a vizitat satul Dol, unde a fost așteptat de asemenea cu mare însuflețire și cu o poartă triumfală, cu inscripția „Bine ați venit”. Aici a fost salutat „în cuvinte alese, cari au impresionat până la lacrimi”, de venerabilul preot Curea, tatăl lui Simion Curea. 

În seara zilei de luni, Emil Hațieganu s-a reîntors la Cluj, făcând scurte opriri în satele Sutor și Topa-Sâncrai.

Articolul se încheie cu nemulțumirile țăranilor față de guvern, față de birocrație, de legile care se băteau cap în cap și speranțele pe care și le puneau în deputatul opoziției: „Pretutindeni - se spune în articol - țăranii și-au exprimat nemulțumirea contra actualului guvern, care prin felul cum conduce țara, amenință să o ducă de sapă.

Grozave plângeri și nemulțumiri ridică țăranii mai ales contra reformei agrare, care s-a făcut fără nicio socoteală. Bieții oameni n-au nici o siguranță asupra pământului, întrucât se iau de pe o zi pe alta măsuri ce se bat cap în cap.

Cuvântul dlui deputat Hațiegan a venit ca o alinare, ca o ploae binefăcătoare după secetă, aducând în sufletele oamenilor năpăstuiți încrederea în ziua de mâine” (Patria, nr. 124, 11 iunie 1925, p. 2).

La alegerile parlamentare din anul 1926 se schimbă legea electorală (vezi mai pe larg, prima electorală, vot pe listă etc.). Deşi la guvernare se afla partidul condus de generalul Averescu, care a organizat alegerile, în judeţul Cluj, P.N.R. obţine 26.700 voturi, la Cameră (50,92% din numărul de voturi), adică trei mandate de deputaţi: Emil Haţieganu, Sever Dan şi Simion Nemeş [Marcel Ivan, Evoluţia partidelor noastre în cifre şi grafice. 1919-1932, Sibiu, 1934, tabelul V; Gazeta de Duminecă, (Şimleu Silvaniei), nr. 30, 25 iulie 1926, p. 3].

La alegerile parlamentare din anul 1927, organizate de către P.N.L., care se afla la guvernare, la primele alegeri după fuziunea Partidului Naţional cu Partidul Ţărănesc, P.N.Ţ. a obţinut în judeţul Cluj, la Cameră, 25.011 voturi (55,86%), adică trei mandate de deputaţi: Alexandru Vaida Voevod, Emil Haţieganu şi Sever Dan (Marcel Ivan, op.cit., tabelul V; Gazeta de Duminecă, nr. 28, 17 iulie 1927, p. 3).

La alegerile parlamentare din 12 decembrie 1928, primele organizate de P.N.Ţ. ajuns la putere, organizaţia din Cluj obţine 38.162 voturi (74,81%) și cinci mandate de deputat: Emil Haţieganu, Aurel Socol, Nicolae Ghiulea, Mihai Şerban şi Viorel V. Tilea (Marcel Ivan, op. cit., tabelul V; Gazeta de Duminecă, nr. 52, 23 decembrie 1928 şi nr. 1, 1 ianuarie 1929).

La alegerile parlamentare din anul 1932, organizate de către P.N.Ţ., ajuns din nou la putere după scurta guvernare Iorga - Argetoianu, P.N.Ţ. Cluj a obţinut 14.998 voturi (37,43%), respectiv patru mandate de deputaţi: Emil Haţieganu, Aurel Socol, Virgil Pop şi Nicolae Giulea (Marcel Ivan, op.cit., tabelul V; Gazeta de Duminecă, nr. 31, 31 iulie 1932).

În timpul campaniei electorale, ziarul Patria din Cluj, oficiosul P.N.Ț., sublinia că echipa lui Emil Hațieganu, care cutreiera Valea Almașului, era cea mai importantă dintre echipele P.N.Ț. din județul Cluj. Ea îi avea în frunte pe ministrul Ardealului, Emil Hațieganu, generalul Macri, Eugen Hațieganu, fratele candidatului, preotul Virgil Pop, preotul Patriciu Curea, E. Ramonțian, colonelul Stoica, Hariton Moldovan, Tămășan, L. Hulea și patru jurnaliști din Capitală, „cari au venit să vadă marea însuflețire a țăranilor din Ardeal pentru partidul național-țărănesc”. Echipa a plecat pe Valea Almașului „ca să ducă sătenilor din acea regiune cuvântul de ordine și cinste”. Ministrul Emil Hațieganu a vizitat regiunea celor trei Filduri (Fildul de Jos, Fildul de Mijloc şi Fildul de Sus), a Almașului, Cuzăplacului, Mierța, Zimbor, Sânmihaiu Almașului etc., „peste tot fiind foarte bine primit de către populație” (Patria, nr. 138, 10 iulie 1932).

Momentul de apogeu al carierei politice a lui Emil Hațieganu în perioada dintre cele două războaie mondiale a reprezentat-o funcția de ministru în timpul guvernelor conduse de Alexandru Vaida Voevod, al cărui apropiat era. A fost ministru de Stat, ocupându-se cu problemele Ardealului și Banatului în cele trei guverne conduse de Alexandru Vaida Voievod: 6 iunie - 10 august 1932; 11 august - 19 octombrie 1932; 14 ianuarie - 13 noiembrie 1933. De asemenea, a fost ministru ad-Interim la Justiție, în timpul absenței din țară a titularului Mihai Popovici (22 iulie - 21 septembrie 1933) (Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României, Ed. Machiavelli, București, 1995, pp. 103-109).

După plecarea de la guvernare a P.N.Ț. ies la iveală divergenţele dintre Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida Voevod, în special în cadrul şedinţelor Delegaţiei Permanente a P.N.Ţ., care au avut loc la Bucureşti, în perioada 9-12 septembrie 1934 (Dreptatea, nr. 2091, 12 septembrie 1934, p. 2).  

Emil Haţieganu pleacă din P.N.Ţ. în martie 1935, alăturându-se grupării lui Al.Vaida Voevod, înfiinţând partidul „Frontul Românesc”, un partid de dreapta (vezi mai multe despre teoria lor referitoare la „numerus valahicus”).

Cartelul electoral încheiat de liberali cu iorghiştii şi vaidiştii la alegerile parlamentare din decembrie 1937 a dus la demisia din „Frontul Românesc” a fruntaşilor politici Emil Haţieganu, Dionisie Roman, Bohăţiel şi Gavril Iuga, şefii organizaţiilor din judeţele Cluj, Târnava Mare, Satu Mare şi Maramureş. De asemenea, avocatul Teodor Giurgiu, fost deputat liberal de Cluj îi adresează o scrisoare lui Octavian Prie, preşedintele organizaţiei judeţene a P.N.Ţ. Cluj, prin care cerea înscrierea în partid. O astfel de scrisoare o adresează lui Ion Mihalache, printre altele, generalul Sichitiu, fost şef al marelui Stat Major al armatei (Patria, nr. 265, 24 noiembrie 1937, p. 1 şi nr. 266, 25 noiembrie 1937, p. 3). 

Pe data de 30 noiembrie 1937, la Cluj, are loc şedinţa Comitetului Executiv al organizaţiilor P.N.Ţ. din Ardeal şi Banat, la care participă şi Iuliu Maniu. Scopul întrunirii era definitivarea listelor de candidare în judeţele din Ardeal şi Banat. La şedinţă au participat fruntaşi politici din toate judeţele transilvănene. Şedinţa a fost deschisă de Valer Moldovan, vicepreşedintele P.N.Ţ. din Ardeal şi Banat, în lipsa lui Mihai Popovici, preşedintele organizaţiei provinciale şi a lui Victor Moldovan, secretar general, care erau bolnavi. Valer Moldovan arată scopul întâlnirii şi dă cuvântul lui Emil Haţieganu, revenit în P.N.Ţ., care vorbeşte despre rolul istoric pe care soarta l-a hărăzit lui Iuliu Maniu. La rândul lui, Iuliu Maniu face un excurs al activităţii politice a lui Emil Haţieganu, pe care îl cunoştea de mic copil, când vizitase Bădăcinul. Vorbeşte despre durerea sufletească pe care a simţit-o în momentul când a plecat din P.N.Ţ. împreună cu Alexandru Vaida-Voevod, dar că a ştiut că plecase dintr-un „sentiment nobil de prietenie faţă de un om mare care a greşit”. Apreciază că Emil Haţieganu nu „perzistă” în greşeală ca şi Vaida şi că s-a reîntors în sânul P.N.Ţ. Dar, spune el, „ne revedem din nou la luptă, nu la masa cu bunătăţi, cu măriri, cu onoruri şi cu plăceri”. Tot acum, Emil Haţieganu a fost ales ca vicepreşedinte al organizaţiei provinciale a P.N.Ţ. din Ardeal şi Banat. De asemenea, Comitetul provincial a ales pentru perioada alegerilor un Comitet electoral, cu misiunea de a dirija propaganda, presa şi a conduce alegerile. Din Comitet făceau parte următorii fruntaşi politici: Valer Moldovan, Emil Haţieganu, Octavian Prie, Ionel Pop, Valentin Poruţiu, Victor Deleu, Simion Nemeş, Victor Jinga, Gheorghe Dragoş, Valeriu Moldovan şi Emil Marincaş ca secretar (Patria, nr. 272, 2 decembrie 1937, pp. 1-3; vezi și scrisoarea din anexă).

În paralel cu activitatea politică, Emil Haţieganu a desfășurat de-a lungul vieții o prodigioasă activitate în domeniul învăţământului şi publicisticii.

Între 1912 şi 1918 a condus Curierul judiciar. A fost fondatorul și directorul revistei Glasul Libertății, între 1920-1923, care a apărut la Cluj cu subtitlul Foaie pentru popor, organ al Partidului Național Român. În timpul ocupației horthyste a condus singura publicație românească rămasă în zonă, ziarul Tribuna Ardealului.

În luna octombrie 1919 este numit profesor titular la Facultatea de Drept din Cluj. A fost decanul facultății în mai multe rânduri, iar în anul universitar 1928-1929 a îndeplinit funcția de rector al Universității din Cluj.

Ca o recunoaștere a celor 60 de ani de activitate pe tărâmul științelor juridice, la 2 iunie 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Noul regim comunist nu a ținut cont de toate aceste realizări și l-a închis la Sighet, închisoarea miniștrilor cum i se mai spunea, alături de Iuliu Maniu, de toți fruntașii partidelor istorice care au avut funcții ministeriale sau secretari de stat, academicieni și de episcopii greco-catolici.

După eliberarea din închisoare a trăit în mizerie și a decedat la Cluj, în 13 mai 1959.

La final anexăm o scrisoare inedită, descoperită în arhivele CNSAS, în care Emil Hațieganu îi cere lui Iuliu Maniu să îl reprimească în P.N.Ț., arătând motivele pentru care l-a urmat pe Alexandru Vaida Voevod în aventura sa politică.

 

***

 

Domnule Preşedinte,

Prin luptele politice din trecut atât de mult m-am identificat cu Partidul Naţional-Ţărănesc – încât nici prin gând nu mi-a trecut atunci că prin ataşamentul meu ideilor frumoase propagate de D. Vaida - de care mă lega un trecut şi o tradiţie ardelenească - ar putea să aibă de consecinţă ieşirea sau chiar scoaterea mea din partid.

Cu toată durerea ce trebuie s-o simtă un om de omenie, când este rupt dintr-un organism politic, în care şi-a pus o parte din suflet şi şi-a petrecut cei mai frumoşi ani ai bărbăţiei.-

Totuşi l-am urmat pe D. Vaida, fiindcă socoteam de datoria mea morală să nu fie părăsit un om, un conducător de noroade în mijlocul celor mai grele împrejurări a vieţii sale politice.

L-am urmat în credinţă şi nu l-aşi fi părăsit sub nici un motiv, dacă chiar aş fi rămas în organizaţia politică condusă de Dsa.

Am căutat, am încercat cu mintea – să mă împac chiar şi cu cartelul de acum, văzând impasul oribil la care s-a ajuns la o linişte, care şi numai parţial să mă mulţumească.

Vocea sângelui de ţăran din munţii Apuseni, glasul înăbuşit a strămoşilor mei iobagi – luptători în oastea lui Iancu în nopţile nedormite m-au adus nu o dată în faţa tribunalului conştiinţei mele – ca să-mi dau seama de pasul care-l fac, şi eu n-am putut avea nici cuvinte, nici motive de apărare şi zdrobit am ieşit din această luptă sufletească.

Din nou am încercat să mă conving pe mine însumi – dar fără rezultat.

După zbucium sufletesc de zile şi nopţi – văzând în fine şi felul cum „omul fatal” al organizației își bate joc de toți oamenii cinstiți din Frontul Românesc și cu aceasta n-am ce căuta în această organizație politică.

Și acum – iatămă – cu suflet curat și cinstit – mă prezint în fața Dv. și cer să fiu primit în acel Partid Național-Țărănesc – în care mi-am început și în care vreau să-mi sfârșesc viața politică.

București 22 Nov 937

Cu toată stima,

Emil Hațieganu

 

Cota: ACNSAS, Fond Documentar, dos. D 10.815, f. 96-97

Autor: Marin Pop