Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Noi doi

Noi doi

Mai 2015

Prezentul proiect expoziţional propune publicului sălăjean avizat, un mod mai puţin obişnuit de a alătura în cadrul unui proiect comun două personalități extrem de conturate ce operează în domenii ale artelor vizuale, diferite atât prin paleta mijloacelor de exprimare, cât şi prin natura radical deosebită a materialelor specifice cu care operează: obiectul din ceramică şi sticlă pe de o parte şi imaginea foto sau pictată pe de alta. Proiectul „NOI DOI”, aduce împreună tridimensionalul reprezentării obiectual-simbolice, materializate în ceramică şi sticlă, al suitei de obiecte de mare fineţe a realizării, ce desconspiră lumea simbolurilor profund spirituale a artistului ceramist Andrei Florian, bidimensionalului, alcătuit de imaginile preluate în tehnici foto de o rafinată ţinută artistică, din care o parte prelucrate în procedee digitale reconsiderate apoi plastic prin surprinzătoare intervenţii picturale şi lucrările de pictură ale artistului fotograf, Eugen Moritz. Ambii sunt cunoscuţi artişti şi dascăli ai UAD din Cluj-Napoca.

Proiectul expoziţional, original prin domeniile reunite şi abordările tematice prezente este unul de larg parteneriat, realizat într-o companie de excepţional prestigiu instituţional. Aceasta prin implicarea în proiectul „NOI DOI” a Universității de Artă și Design din Cluj la care cei doi artiști funcționează ca dascăli, a Filialei clujene a Uniunii Artiştilor Plastici din România, instituţii de profil cu un valoros portofoliu ce se bucură de o largă recunoaştere naţională şi internaţională și a generoasei gazde a evenimentului, respectiv Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, patronat de Consiliul Județean Sălaj și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Prin asocierea la prezentul proiect, toate acestea devin garanţi ai calităţii, nivelului artistic, abordării conceptuale şi realizării exponatelor prezente cu această ocazie pe simezele Muzeului de Artă „Ioan Sima” în cadrul proiectului inițiat de acest închegat tandem de creatori clujeni.

Născut simplu, ca rod al întâlnirilor repetate în spaţiul atelierelor de creaţie, pe parcursul unei prietenii care a trecut de mult pragul a două decenii și jumătate, șirul proiectelor noastre expoziţionale, unele consumate deja, ar putea avea în subsidiar un motto la fel de firesc: Oare nu ne strică atâta cafea!? Acest pseudo-motto rezultă din puternica ancorare în obişnuitul realităţii cotidiene a ritualului cafelei, desfăşurat pe vremea în care proiectul nostru se înfiripa, în compania prietenului nostru comun, regretatul pictor Carol Nebert. Era o întrebare pe care ne-o adresam în glumă la despărţire, la finalul aproape zilnic al acestui moment; era o formulă deja consacrată de despărţire, construită pe amintirea unei anecdote intrate prin mijlocirea noastră în antologia umorului complexului de ateliere din strada Albac și la care răspunsul era și continuă să fie fără excepţie şi acum: Nu!!!

Asta pentru că iată, o cafea băută aproape zilnic, ani la rând, se poate metamorfoza până la urmă, prin dialogul continuu și antrenant, extrem de util prin ideile noi iscate din discuţiile fireşti cu aceste ocazii, în acţiuni comune constructive. Acest ritual şi dialogurile ce îl animau, au scos la iveală treptat, printr-o mai bună cunoaştere reciprocă, elemente operaţionale, conceptuale şi convingeri principiale, ţinând de un mod de gândire comun. În felul acesta, relaţia iniţial doar colegială, profesională şi de amiciţie, devenea progresiv altceva; un demers ce culisa spre un posibil proiect plastic comun, unul care a ajuns să fie materializat. Primul a fost găzduit de Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în 2013, sub genericul ARHETIPARE, al doilea nelăsându-se prea mult așteptat, a funcționat cu succes la Centrul Artelor Vizuale Căminul Artei - București în 2013 sub genericul ARHETIP.

Iată că în momentul de față, lucrările noastre sunt prezentate într-o a treia formulă expozițională la Zalău la Muzeul de Artă „Ioan Sima”, în proiectul „Noi Doi”, noi doi fiind în pericol de a deveni un tandem cu pretenție de nivel brand, unul pe care ni-l dorim a fi de calitate, anvergură şi cu un puternic impact vizual.

Se vede treaba că prea multă cafea nu ne-a stricat și nu ne strică... Încă!

Este concluzia la care am ajuns fără sfatul vreunui medic. Nu era nevoie de asta, cafeaua nefiind nici pe departe cel mai mare rău între realitățile mult mai toxice ale vieţii. De când ne știm, datele cotidianului nu s-au schimbat în bine! Le schimbăm noi în atelierele noastre de creație, prin tot ceea ce facem și în dialogurile noastre zilnice. Lăsăm realitatea cinică și hâdă dincolo de prag, în speranța că vreun pasager inconștient și-o însușește pe ascuns, sperând că-i este bună la ceva. Dă Doamne!!! Sperăm zilnic la momentul în care, nemaigăsind-o am putea răsufla ușurați. Dar nu!... Ea e acolo negreșit! Ne ia în primire! Mereu!!!

Proiectul expoziţional „Noi Doi” îşi are originea în fiecare dintre proiectele comune care l-au premers. Arhetipul, arhetipalul, arhaicul, arhiva, tipul, tipologicul, tiparul, sunt conceptele din interiorul său. Această formă sintetică a genericului, percutantă, osmotică şi logică, este probabil cea mai clară şi concisă formulă, atât de definire cât și de decodare a conţinutului proiectului, materializat obiectual şi imagistic în expunerea pe care o propunem.

În această complicitate intră, după cum am mai spus, nu numai două domenii atât de opuse la prima vedere, dar care evidenţiază cu generozitate, la o privire mai atentă, multiple legături şi interferenţe multidirecţionale menite a le armoniza, ci și două personalități artistice care, deși osificate și extrem de proeminente în individualitatea lor creativă și de expresie, reușesc să rezoneze creând o imagine unitară și spectaculoasă.

Nivelul înalt al realizării, atenția acordată detaliului și acuratețea imaginii, expresivitatea și profunzimea mesajului dau laolaltă măsura calității contemplației și emoției estetice la care imaginile obiectuale predispun privitorul.

Aceste elemente transced vechea şi deja consacrata legătură profesională şi de prietenie a protagoniştilor.

Expresia transparenţei diafane a sticlei, punctată de dozata şi rafinata concreteţe a lumii obiectului tridimensional, zămislit din materii ceramice pline de o căldură definitorie, dublate de consistența simbolică, definesc calitatea artistică a universului expoziţional creat. Se adaugă valorile pe care acesta le câştigă prin imaginile de mare inspiraţie fotografică a căror compoziţie precisă este subliniată de accente de culoare, dispuse cu har şi parcimonie, în câmpuri variabile ca intensitate, suprafaţă sau textură. Multitudinea dualităţilor iscate, precum: concret-nedefinit, opac-translucid, plin-gol, culoare-nonculoare, tridimensional-bidimensional, fără a fi strident sau ireconciliabil opuse, creează o atmosferă benefică și armonică, graţie unei bipolarități de o inextricabilă complementaritate. Această stare evocă o lume primordială, aproape uitată, aceea a unui spaţiu infinit presărat cu ispititoare portaluri, care trezesc ispita unor treceri multiple, de nerefuzat. Se creează astfel o coexistenţă armonică între componentele acestui spaţiu, fie ele graţioase transparenţe tridimensionale sau constând în concrete şi surprinzătoare suprafeţe imagistice, de mare varietate compoziţională și cromatică.

Într-un astfel de spaţiu expoziţional ni se formulează cu generozitate luminoase şi calme evocări mentale, ce ne invită la nemărginită şi activă meditaţie imaginativă, ce transcende concreteţea şi platitudinea lumii obişnuite. Incitaţi de multitudinea de simboluri ce plutesc în aerul acestui spaţiu şi infinitatea de conexiuni ce ne sunt oferite, ne autocreem şi ne transpunem apoi firesc într-o lume fascinantă, de o intimitate aproape palpabilă, pe care o putem părăsi apoi recuperaţi şi împăcaţi cu cinica şi implacabila proximitate a prezentului ambiguu şi incertitudinile viitorului.

Autor: Andrei Florian şi Eugen Moritz