Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Victor Supuran, o personalitate mai puţin cunoscută

Victor Supuran,  o personalitate mai puţin cunoscută

Mai 2015

O personalitate de incontestabilă valoare, dar puţin cunoscută în zilele noastre este dr. Victor Supuran, deşi pentru zona Sătmarului am căutat să ridicăm acest văl al necunoaşterii. Pentru că Silvaşul a aparţinut multă vreme Sălajului, iar Victor Supuran a funcţionat multă vreme în acest judeţ, considerăm că personalitatea sa merită cunoscută şi în această parte de ţară.

Victor Supuran s-a născut în 28 octombrie 1898 la Silvaş, în familia lui Ioan Supuran şi a Oanei (Ana) Silaghi. A fost botezat de către bunicul celei care avea să-i fie soţie, Patriciu Lobonţiu (pe atunci paroh la Silvaş), iar naşă de botez i-a fost Victoria Lobonţiu, mătuşa viitoarei soţii. Părinţii săi erau născuţi la Silvaş (tatăl în 27 februarie 1863, iar mama în 1870, căsătoria lor având loc în 24 februarie 1887). Tatăl său era fiul fostului cantor-învăţător Ioan Supuran şi al Mariei Rotar, iar mama sa era fiica fostului „curator şi jude comunal zelos în Tăşnad-Silvaş”, Dănilă Szilagyi, decedat la data oficierii căsătoriei, şi a Mariei Macarie. Perechea mirilor, desigur şi familiile lor, erau respectate în comunitate, faptul că parohul Patriciu Lobonţiu împreună cu soţia Maria Başti au fost martori la cununie, demonstrând acest lucru.

În familia lui Ioan Supuran şi Oana Silaghi s-au mai născut copiii: Maria (18 iulie 1888, moare în 21 iulie 1889), Ioan (20 august 1891, moare în 30 martie 1892), Elena (născută în 19 februarie 1893, va avea o viaţă mai lungă, trăind până în 15 martie 1965), Patriciu (născut în 1 iunie 1895, a trăit doar patru zile), Victor (18 iunie 1896, va deceda în 25 octombrie 1897). Iată deci că dr. Victor Supuran a fost al şaselea copil născut în familie, al doilea cu acest prenume. După naşterea lui Victor, în 1 august 1901 s-a născut fiica Maria.

A început studiile gimnaziale la Liceul Piarist din Carei, diriginte fiindu-i preotul romano-catolic, profesorul de limbile latină, maghiară şi greacă Braneczky József.

Şi-a continuat studiile la Beiuş, fiind coleg în aceşti ani cu viitorul preot greco-catolic sătmărean Emil Ghitta, cu viitorul comandant al Penitenciarului Satu Mare, avocatul Traian Burcuş sau cu cel care avea să devină primar al municipiului Cluj, Virgil Nistor. În toţi anii petrecuţi la Beiuş dirigintele clasei lui Victor Supuran a fost Alexandru Pteancu, care preda limbile română, greacă şi latină. A obţinut certificatul de maturitate în 28 ianuarie 1917, la acea dată fiind de altfel şi înrolat. Probabil că a urmat Facultatea de Drept la Cluj.

S-a căsătorit în 21 mai 1928 la Silvaş cu Maria Lobonţiu (1904-1982), fiica protopopului Ioan Lobonţiu. Maria se născuse în prima parohie în care slujise tatăl său, Benesat. Vechea familie preoţească Lobonţiu este foarte legată şi de Silvaş, dar şi de părţile Sălajului.

Ceremonia a fost oficiată de mai mulţi preoţi, cunoscuţi în părţile Sălajului şi apropiaţi familiei Lobonţiu: Vasile Moody, Valentin Sima, Traian Trufaşiu. Un membru de renume al familiei Lobonţiu, geologul Emil Lobonţiu a fost de asemenea prezent la ceremonie. 

Victor Supuran a absolvit dreptul, o sursă precizând că a funcţionat o perioadă ca „notar judecătoresc”. În decembrie 1937 ocupa funcţia de secretar general al Prefecturii Sălaj. Presupunem că de-a lungul întregii perioade interbelice a funcţionat în judeţul Sălaj.

În timpul refugiului de după ciuntirea graniţelor României Mari, a ajuns pe plaiurile olteneşti, unde şi-a câştigat preţuirea oficialităţilor. Astfel, încă din 1940 deţinea funcţia de şef al serviciului economic din cadrul Primăriei Craiova. Două dedicaţii oferite de un poet local, subordonat al dr. Victor Supuran, stau mărturie pentru afirmaţiile noastre. Astfel, în 1940 Ion Livadă scrie pe pagina de titlu al volumului Gânduri pentru ţară nouă, (carte apărută la editura C.S.O.S., Colecţia Stihuitorilor Olteni Săraci, Craiova): „Domnului Dr. Victor/ Supuran/ Şeful Serv. Economic Primăria/ Municipiului Craiova/ Pentru sufletul D-sale mare,/ respectul şi devotamentul meu”. Pe foaia de titlu al volumului Poeme pentru satul meu (Craiova, 1942): „Domnului Dr. Victor/ Supuran/ Şeful Serviciului Economic/ Primăria Municipiului/ Craiova/ Spre amintire Şefului/ meu bun şi drept/ Ion Livadă/ 26 sept. Craiova 1942”.

 Apoi, începând cu data de 1 noiembrie 1943, odată cu pensionarea lui Th. Defleury, este numit la conducerea „Fundaţiei Alexandru şi Aristia Aman”. Pe 8 ianuarie 1944 este însărcinat cu conducerea efectivă a bibliotecii, fiind ajutat de Elena Farago.

Activitatea continuă în cadrul instituţiei, chiar dacă numărul cititorilor scade din cauza războiului, biblioteca „Fundaţiei Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova fiind deschisă câteva ore în fiecare zi.  

Biblioteca Fundaţiei Aman, o mândrie a oraşului Craiova, fiind unul dintre cele mai frumoase focare de cultură ale Olteniei şi ţării întregi, a fost ajutată în anul 1946 prin donaţii din partea Ministerului Informaţiilor, Ministerului Artelor şi Ministerului Educaţiei, subvenţiile de stat fiind foarte mici sau chiar inexistente în aceşti ani grei de după război.

Probabil că după eliberarea Transilvaniei de nord, Victor Supuran se va muta la Cluj, căci acesta este locul unde a decedat în 1958. Soţia Maria va mai trăi până în 1982, când îşi va da şi ea obştescul sfârşit. Amândoi sunt înmormântaţi în cimitirul central din Cluj-Napoca, alături de protopopul Ioan Lobonţiu.

Suntem siguri că noi cercetări vor scoate la iveală şi alte aspecte interesante din viaţa şi activitatea lui dr. Victor Supuran, un fiu al Sălajului istoric cu care şi satul de origine se mândreşte.

 

 

Bibliografie

1. Viorel Câmpean, Silvaş, contribuţie monografică, Satu Mare, 2012, pp. 95-101; Dr. Victor Supuran, o personalitate mai puţin cunoscută, în „Mesagerul albastru”, Satu Mare, an IV, nr. 2 (9), aprilie 2013, pp. 11-12.

2. Serviciul Judeţean Satu Mare al Arhivelor Naţionale (S.J.SM.A.N.), Colecţia Registrelor Parohiale, Reg. 1429, f. 21 v.-22; Ibidem, Reg. 1428, f. 113-114 v.; Ibidem, Reg. 1429, f. 11-12 v., f. 14-15 v.; f. 15-16 v.; Ibidem, Reg. 1432, f. 16 v.-17; Ibidem, Reg. 1429, f. 19-20 v., f. 24-25 v.

3. A Kegyes Tanitórendiek vezetése alatt álló Nagy-Károly Rom. Kath Nagy-Gimnazium Értesitője az 1909/1910 Tanévben (Anuarul Liceului Romano-Catolic din Carei), Carei (Nagy-Károly), 1910, pp. 44-45; Ibidem, 1910/1911, pp. 37-38.

4. Anuarul Gimnaziului Superior Greco-Catolic şi al Şcolii Populare Elementare Greco-Catolice din Belényes-Beiuş pe anul şcolar 1911-1912, Beiuş, 1912, pp. 105, 211; Ibidem, 1912/1913, pp. 52, 179-180; Ibidem, 1913/1914, pp. 13, 145; Ibidem, 1915/1916, pp. 37, 194-195.

5. Anuarul Gimnaziului Superior Greco-Catolic şi al Şcolii Poporale Elementare Greco-Catolice din Belényes-Beiuş pe anul şcolar 1916-1917, Beiuş, 1917, pp. 21, 131, 133.

6. Ioan Lobonţiu (1880-1955), fiu al preotului greco-catolic Patriciu Lobonţiu. A urmat teologia la Gherla, fiind hirotonit în 1903. Căsătorit cu Angela Vicaş. După hirotonire a funcţionat vreme de doi ani la Benesat. Apoi, timp de 18 ani, începând din ianuarie 1906, a slujit la Sărăuad. După repausarea tatălui său, în 1923 trece în parohia acestuia Silvaş, de fapt localitatea de obârşie a sa. A slujit aici până în 1931 când a trecut ca paroh şi protopop la Carei. S-a remarcat pe plan cultural şi naţional, fiind unul dintre membrii cei mai activi ai „Astrei”, ai „AGRU”-ului. A fost membru fondator şi director o perioadă a Băncii „Vulturul” din Tăşnad. Figură marcantă a P.N.Ţ. A fost decorat cu Crucea de ofiţer a ordinului „Coroana României”. A decedat la Cluj-Napoca.

7. Fotografiile de nuntă ne-au fost puse la dispoziţie de către dl. ing. Ioan Supuran, drept pentru care îi mulţumim şi pe această cale.

8. S.J.SM.A.N., Colecţia Registrelor Parohiale, Reg. 1431, f. 17-17 v.

9. Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului Românilor din Bihor, Beiuş, 1928, p. 266.

10.  „Vestitorul”, Oradea, an XIII, nr. 23, 1 decembrie 1937, p. 209.

11. Gabriela Braun, Mariana Leferman, Tudor Nedelcea, Toma Rădulescu, Familia Aman, Craiova, 2003, p. 62. 

 

Autor: Viorel Câmpean