Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Apărarea: În colţul acesta de ţară

Apărarea: În colţul acesta de ţară

Aprilie 2015

Cândva, m-am ridicat împotriva josniciei umane cu toată puterea, cu tot ce era în mine mineral, vegetal şi animal. Am luat în calcul totul, de la cutezanţă până la înşelătorie, compromis, promiscuitate sau nevolnicie. Am scris nişte cărţi instructive – „cărţi frumoase pentru imbecili ca voi”, cum spunea Gabriella când eram în închisoare şi-i vedea pe trepăduşii în uniformă cum mă păzeau, de parcă eram vreun criminal de război.

Numai când îmbătrâneşti realizezi că idealurile tale, pe care toată lumea trebuia să le aprobe, te-au izolat, te-au închis într-un perimetru în care nimeni nu are interesul să intre. Mai mult, chiar nimeni nu doreşte să-ţi fie aproape. Nici în clipa de glorie, nici în cea în care ar trebui să ţi se cânte prohodul. Şi când mă gândesc că eu am scris cândva despre „prea devreme”, „prea târziu”! Nimeni altcineva, eu - eu, moşneagul şi Făt Frumosul veşnic neînţeles! Orice veste zguduitoare aş primi în acest moment, aş cataloga-o şi aş pune-o la păstrare între celelalte, cum sunt, de exemplu, cele despre veşnica mea pomenire.

În colţul acesta de ţară e linişte. Cântă păsările, doar ele şi celelalte fiinţe considerate „specii inferioare” îşi continuă de sute de ani, netulburate, rugăciunile de mulţumire. Produsul cel mai de preţ al pământului şi al lui Dumnezeu se roagă prin discoteci, baruri, restaurante, bănci, case de toleranţă, biserici. Această paralizie a simţurilor primordiale, crima de a uita sau a nu vrea să mulţumeşti pentru valorile pe care le-ai primit fără să mişti un deget, s-ar putea numi ucidere de Dumnezeu. Dacă nu se numeşte aşa este pentru că El doar dispare din trupurile ce se transformă încet-încet din lut – în cenuşă, în praf şi pulbere.

Autor: Ștefan Doru Dăncuș