Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: I Origins

Filmografiile Simonei: I Origins

Aprilie 2015

Afişul care a promovat filmul la Sundance Film Festival în 2014 reprezenta un detaliu (extreme close up cum ar spune studenţii de la Universitatea de Artă teatrală şi cinematografică) al unui iris uman (responsabil la nivel biologic de reglarea cantităţii de lumină care intră). Titlul trimite la această imagine a irisului printr-un joc de cuvinte: „I” (pronume personal, persoana I, singular) în limba engleză se pronunţă identic cu „eye” (ochi), aşa că titlul ar putea, în egală măsură, vorbi despre originea fiinţei umane sau despre evoluţia ochiului ca organ de detectare a luminii. În orice caz, cuvintele cu tot alaiul lor conotativ sunt aşezate în centrul întunecat al irisului, în pupila care se va contracta sau dilata în funcţie de cantitatea de lumină care intră. De asemenea, afişul filmului mi-a amintit de coperta unei cărţi pe care am cumpărat-o în urmă cu câteva luni, Cosmosul lui Carl Sagan. Din punctul meu de vedere, afişul este cum nu se poate mai grăitor pentru tematica filmului: un grup de cercetători în biologie moleculară sunt preocupaţi de posibilitatea de a găsi un leac daltonismului şi studiază în laborator serii de şoareci pentru a ajunge la rezultatul dorit. Unul dintre ei, Ian Gray - protagonistul filmului, interpretat de Michael Pitt, este - de asemenea - pasionat de ochiul uman, dar lucrul acestea nu-l vom afla decât după ce am început vizionarea filmului. Până atunci, un alt aspect pe care lectura vizuală a afişului de prezentare îl oferă este numele regizorului şi al scenaristului, rol dublu pe care-l interpretează Mike Cahill şi despre care am mai scris în recenzia filmului Another Earth (Pământul secund). Orizontul de expectanţă se va deplasa în consecinţă în zona filmelor independente, diferite ca abordare regizorală, a filmelor care ridică întrebări, dar şi a tuşelor S.F. presărate de-a lungul unei drame, pentru că aceasta este categoria estetică în care filmul se încadrează. Ca şi-n filmul amintit în rândurile anterioare, Mike Cahill o distribuie pe Brit Marling într-unul din rolurile principale ale filmului (Karen). Colaborarea lor pare să fie una din ingredientele esenţiale ale reuşitei cinematografice ale regizorului.

Perspectiva narativă este pusă pe seama lui Ian Grey, omul de ştiinţă care îşi rememorează ultimii 8 ani de viaţă. Filmul începe cu o teză: fiecare persoană de pe planetă are ochi unici, inimitabili, iar aceştia sunt în sine, un întreg univers pentru că reprezintă rezultatul funcţional de captare a luminii specific unei evoluţii a speciilor. Modul de funcţionare al acestora are aspecte comune cu modul de funcţionare al unui aparat de fotografiat, lucru care pare să-l fi fascinat încă din copilărie pe protagonist şi care motivează parţial interesul pentru ochiul uman ca subiect fotografic: Ian face poze şi poartă în permanenţă cu el un aparat fotografic, însă dincolo de aspectul estetic al acestor poze, interesul său rezidă şi în încercarea de a combate pornind de la evoluţia ochiului, teoria creaţionistă. Omul de ştiinţă este tipul logic care respinge orice lucru care nu poate fi argumentat şi care-şi organizează lumea în funcţie de dovezi palpabile. Ochiul său percepe lumea filtrând empiric formele luminoase şi întunecate care-i apar în spectrul vizual. Pentru el ochiul este un obiect de studiu, iar lumea un laborator imens, însă pe principiul antitetic, se va îndrăgosti de Sofi (Astrid Bergès-Frisbey), un tânăr model misterios care are o altă viziune asupra vieţii. De fapt, povestea de dragoste nu este decât un artificiu pentru aducerea în scenă a celeilalte viziuni. Confruntarea perspectivei spirituale cu cea ştiinţifică este, în fond, esenţa filmului, iar replicile sunt pe alocuri, geniale cum sunt acelea despre rezultatele fals pozitive, erorile statistice pe care raţionalii nu le iau în considerare, dar ceilalţi, care sporesc misterului lumii (ca în coordonata ontologică blagiană) regăsesc şansa de a îmbrăţișa misterul sau cele despre lumina care pătrunde prin uşa întredeschisă. Replicile ei sunt zmee colorate care plutesc în eter.

Chiar şi când este pus în faţa unei serii cel puţin ciudate de numere repetitive (11 - dar nu dezvălui mai mult!) pe care le întâlneşte în calea sa (numere de bilete, de autobuze, de străzi), chiar şi când întâlnirile sunt improbabile, panourile publicitare oferă indicii detectivistice care-l conduc la femeia de care se îndrăgostise, Ian este de neabătut în convingerile sale. Moartea lui Sofi, cu care intenţiona să se căsătorească nu-l face decât să caute cu şi mai mare îndârjire adevărul probat. Doar naşterea lui Tobias, copilul pe care-l va avea cu colega de laborator - viitoarea soţie Karen, pare a-i răsturna lumea, pentru că într-un banal test biometric datele copilului se suprapun peste cele ale unei alte persoane, decedate înainte de naşterea copilului.

De aici, căutarea va deveni meandrică, revelatorie aşa că nu-mi rămâne decât să vă invit să-l urmăriţi.

 

Autor: Simona Ardelean