Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Interviuri neconvenţionale - răspunde scriitorul Ioan M. Şerban -

Interviuri neconvenţionale - răspunde scriitorul Ioan M. Şerban -

Aprilie 2015

Ştefan Doru Dăncuş: Cum vă simţiţi ca mare scriitor?

Ioan M. Şerban: Eu mare încă nu sunt. Mai am multe, foarte multe de spus şi de scris până să fiu mare. Dar mă simt teribil de bine în pielea mea de scriitor! E singurul lucru pe care ştiu să îl fac. 

Ştefan Doru Dăncuş: Câţi bani câştigaţi din scris?

Ioan M. Şerban: Deocamdată puţini. Îmi ajung să ies, uneori, cu prietenii la o bere şi cam atât. Sincer să fiu, nu scriu neapărat pentru bani. O fac mai mult pentru bucuria de a fi eu însumi, pentru libertatea pe care o am în faţa unei coli goale pe care numai eu mă pot desena în cuvinte. Ştiu, însă, că va veni momentul când voi putea trăi numai din scris. Sunt sigur de asta, pentru că nu vreau să devin scriitor cu jumătate de normă, unul care mai pune două-trei cuvinte pe hârtie în pauza de masă sau seara, înainte de culcare. Avem deja destui în România.

Ştefan Doru Dăncuş: Care este diferenţa dintre un scriitor din America şi unul din România?

Ioan M. Şerban: Atitudinea faţă de public. Peste ocean scriitorii încearcă să se apropie de cititori, în timp ce la noi s-a creat o falie imensă care, din păcate, creşte tot mai mult. În România există concepţia că scriitorii fac parte dintr-un cerc elitist în care profanii nu au ce căuta, trebuie ţinuţi la distanţă. Majoritatea prezentărilor şi lansărilor de carte sunt gândite de parcă singurul lor scop este să gonească lumea – nişte discursuri terne pe care nici măcar eu nu am răbdare să le ascult. Am fost la un eveniment literar cu câţiva prieteni, posesori de biblioteci pe care le-mprospătează destul de des cu volume noi. A doua oară nu ştiu dacă îi mai conving să meargă, atât de bine s-au simţit! Şi, după toate astea, scriitorii se plâng că nu se cumpără cărţi, că nu se mai citeşte. I-aş trage un pic de suflet cu o întrebare... De ce văd în librării oameni care stau la coadă la casele de marcat?! Apropo, şi în bibliotecile publice intră lumea!

Ştefan Doru Dăncuş: Cine va învinge: internetul sau cartea tipărită?

Ioan M. Şerban: Nici una, nici alta. Probabil că în viitor se vor vinde din ce în ce mai multe cărţi în format electronic pentru că e mai simplu, mai confortabil pentru cineva să care un dispozitiv în care are stocate câteva zeci sau sute de titluri. E şi mai ieftin. De câştigat au şi scriitorii, şi editurile, şi cititorii. Sunt extrem de multe argumente în favoarea formatului electronic, dar sunt convins că tiparul nu va dispărea. Oricât de mult se va dezvolta tehnologia, nu va putea înlocui niciodată senzaţia pe care o ai când dai pagina unei cărţi sau mirosul de cerneală tipografică.

Ştefan Doru Dăncuş: Cum vă legitimaţi ca scriitor în faţa lui Dumnezeu?

Ioan M. Şerban: Poate că sună a blasfemie, dar am spus-o, o spun şi o voi spune de câte ori voi putea: Dumnezeu este unul singur, dar oamenii i-au dat nume diferite. Al meu are nume de femeie. Cuvintele sunt făcute să-i dezbrace pe oameni, nu să-i ascundă şi doar în numele Ei am curaj să mă prezint oamenilor aşa cum sunt. Poate că nu tuturor le place felul în care mă exprim, însă sunt cinstit când îmi scriu adevărurile. Eu altă cale nu ştiu.

Ştefan Doru Dăncuş: Continuaţi acest început! VREAU SĂ SPUN CĂ...

Ioan M. Şerban:...IUBESC! Sunt unul dintre puţinii muritori care au avut şansa să danseze cu îngerii. E singura mea certitudine.

Ştefan Doru Dăncuş: Autograf pentru cititorii revistei „Caiete Silvane”.

Ioan M. Şerban: Le doresc tot binele din lume. Să nu uite că revista pentru ei se face.

Autor: Ștefan Doru Dăncuș