Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Zilele revistei „Caiete Silvane”- Desant USR Cluj: „Silvanii sunt o rasă foarte dârză”

Zilele revistei „Caiete Silvane”- Desant USR Cluj: „Silvanii sunt o rasă foarte dârză”

Aprilie 2015

Cred că, asemenea mie, oricine intră pe holurile reci, întunecoase, dar pline ochi de cultură, ale USR Cluj trăiește, simultan, sentimentul efemerității existenței umane și convingerea că rezistența prin cultură nu e o sintagmă lozincardă. Mai cu seamă când trece pe lângă redacția revistei „Tribuna” sau a celei care a aniversat, anul trecut, 65 de ani, revista „Steaua”. 

Despre o aniversare a fost vorba când am trăit/gândit rândurile de mai sus: „Caietele Silvane” au împlinit 10 ani. Și aniversările, măcar cele rotunde, se sărbătoresc în familie. Cu familia. Și cum de câțiva ani buni apărem sub egida USR, acolo am crezut că s-ar cuveni să ne împărtășim. Să ne împărtășim speranțele și temerile, reușitele și proiectele; să împărtășim istorii, cronici și poeme. În două cuvinte: reviste, cărți. Toate în 19 martie 2015, ora 12, sediul USR Cluj.

Nu cred că a fost cineva care să nu fi avut convingerea că și cei de acolo au gândit la fel, au simțit la fel. Ba chiar și-au asumat interogațiile noastre retorice: Or fi mulți? Or fi puțini 10 ani, în condițiile actuale? Care mai e rostul unei reviste literare în peisajul literar transilvănean? Dar în spațiul românesc în care nu doar multae silvae sunt (cum ne reamintea, într-un extrem de inspirat captatio benevolentiae, amfitrioana Irina Petraș), ci și, slavă Domnului, multe reviste literare (mai mult sau mai puțin online) sunt? 

Ce a contat a fost faptul că toți cei prezenți ne-am simțit în rostul nostru acolo, că a fost cu rost prezența noastră acolo, că a fost rost de confesiuni lirice, epice și, de ce nu, critice. Chiar dacă ne-au          lipsit zâmbetul și aura boemă a celui care, puțin mai grăbit decât noi, a  pierdut o aniversare la care         ne-am fi dorit să-l avem aproape: Alexandru Vlad.

Pornind de la amănunte biografice și aprecieri care n-au făcut decât să ne onoreze, căci doamna Irina Petraș a fost, preț de câteva luni, profesoară la Liceul Pedagogic din Zalău, statut ce i-a permis să cunoască deopotrivă presa locală, condițiile de viață și oamenii, președinta USR Cluj și-a concentrat discursul pe evidențierea specificului revistei și, implicit, al Editurii „Caiete Silvane”. Meritul recunoscut: revista a reușit să iasă din provincialismul clasic, fiind, cu toate acestea, o oglindă a provinciei. O provincie, o margine din care, onest recunoștea scriitoarea clujeană, lucrurile se văd mai clar, mai bine. O provincie  în care toți clujenii au simțit ospitalitatea și calitatea culturii, aprecierea, așa cum se cuvine, a scriitorului, o provincie din care te întorci cu spatele îndreptat, căci se realizează acolo un transfer de însemnătate, s-a afirmat. Minunat laudatio...

S-a mai vorbit despre implicare, consistență și promptitudine, despre disponibilitatea și conștiința datoriei la cei care umplu, număr de număr, coloanele revistei, despre cărțile importante publicate de editura sălăjeană și despre recunoașterea națională, odată cu apariția sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Și despre cel care a vegheat la apariția de metronom a revistei, Daniel Săuca.

Intervenția redactorului-șef a subliniat momentul de bilanț al revistei care a devenit, în timp, o adevărată instituție de cultură ce s-a bucurat de susținerea și aprecierea celui mai înalt for literar. Gândită, inițial, ca o revistă reprezentativă pentru Sălaj, ce urma să dezvăluie specificul zonei, publicația lunară a depășit granițele județului prin valoarea intrinsecă și a colaboratorilor săi. La ceas de bilanț, ceas aniversar, Daniel Săuca a mulțumit tuturor pentru susținere, prezentând programul manifestărilor desfășurate în cadrul Zilelor „Caiete Silvane”: desantul în trei licee sălăjene, lansările de carte, vizitarea unor obiective culturale. Delegat ca amfitrion pentru momentul sălăjean, redactorul-șef al revistei a mediat intervențiile celorlalți membri ai revistei care și-au prezentat cărțile nou apărute.

Despre continuitate, consecvență a fost vorba în intervenția poetului Marcel Lucaciu. Ajuns la a treia plachetă de versuri, prin volumul Flori de cuc, prefațat de poetul și criticul Viorel Mureșan, autorul a confirmat existența unor constante în creația sa lirică, constante vizibile și la nivelul structurii, al compoziției volumului ce nu se îndepărtează, ca formulă, de Poemul care a împușcat metafora sau de Scrisori către Isolda. Priceput în a vorbi și a scrie despre cărțile altora, Marcel Lucaciu a vorbit cu pricepere și despre propria poezie, considerând definitorii pentru poezie imaginea, vibrația, tensiunea și apreciind că poezia nu trebuie să fie în afara socialului, economicului, politicului, ci trebuie să fie implicată, fără a ajunge să liricizeze banalul, cotidianul. 

Emoționante au fost intervențiile emoționatelor Imelda Chința și Ileana Petrean-Păușan. Prima, redactor asociat și statornic critic literar al revistei, a recunoscut că s-a întâmplat să publice, la ceas aniversar, volumul Destine și cărți - recviem interpretativ ce cuprinde cronici publicate, de-a lungul celor 10 ani, în revista sălăjeană și în alte reviste literare din țară. Gest de disciplinare interioară, cum recunoștea și în prefața volumului, apărut grație susținerii Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, prin managerul Daniel Săuca, volumul reunește cărți și oameni din și din afara spațiului transilvănean, în cele trei secțiuni ale sale. Gest voluntar, iscat dintr-o datorie morală, sacră, monografia satului Treznea, semnată de Ileana Petrean-Păușan, a apărut, cum rememora scriitoarea, într-un moment cu dublă semnificație: 575 de ani de atestare documentară a satului natal și 75 de ani de la masacrul care a făcut celebru satul de dincolo de Meseș.

Inedită, ca formulă, în spațiul literar, dar specifică stilului Daniel Săuca, La centru, prin nord-vest e o carte care, mărturisea autorul, refuză încadrarea într-un gen, dar nu refuză meditația sau emoția și ne menține în centru. Asemenea celui de-al treilea volum din Colecția de călimări, semnat Viorel Mureșan, redactor-șef adjunct al revistei.

Și pentru că Zalăul și „Caietele Silvane” înseamnă și istorie locală, o intervenție consistentă a avut, în cadrul evenimentului, și Marin Pop care a introdus în circuitul științific viața și activitatea lui Corneliu Coposu prin cărțile editate în ultimii ani la Editura „Caiete Silvane”.

Cu istorii personale și-a început intervenția poetul Viorel Tăutan, rememorând anii studenției clujene când, pasionat de teatru fiind, i-a cunoscut pe Irina Petraș și Petru Poantă. Ca acasă se simțea atunci în Cluj, ca acasă a mărturisit că se simte și azi, căci prietenii de odinioară, cei care mai sunt printre noi, i-au rămas confesori și le-a rămas confesor. Vorbind despre volumul de versuri Vânătorul de tristeți, editat cu ocazia evenimentului aniversar, Viorel Tăutan s-a declarat adeptul eterogenității stilistice și formale, căci poemele sale nu sunt doar poeme-scenariu, ci sunt poeme pentru toți.

Sintagma a fost cum nu se poate mai potrivită momentului care a urmat aniversării revistei, căci partea a doua a manifestării culturale a stat sub semnul poeziei. Rondul poeților ardeleni, desfășurat cu două zile înaintea Zilei Internaționale a poeziei, a înnobilat, prin prestanța numelor, prin metaforă și imagine, sărbătoarea literelor sălăjene. S-au alăturat, prin cuvânt poetic, versurilor rostite de Daniel Săuca, Viorel Tăutan, Marcel Lucaciu, Ion Pițoiu-Dragomir și Clujul, Bistrița-Năsăud, Maramureșul, Satu Mare prin Horia Bădescu, Adrian Popescu, Doina Cetea, Rodica Marian, Mircea Goga, Alexandru Jurcan, Ion Mureșan, Vasile Dâncu, Olimpiu Nușfelean, George Vulturescu, Ioan-Pavel Azap.

Și pentru că Zilele „Caiete Silvane” erau abia la început, scriitorii au fost invitați la evenimentele care urmau să se desfășoare în următoarele două zile, în Zalău. 

Și au venit!

 

P.S. Titlul acestui articol e un enunț rostit de doamna Irina Petraș în emoționantul laudatio rostit la eveniment. Un enunț elogios, aș zice, căci silvanii sunt, după cum găsim în DEX, genii ale pădurii...

Autor: Carmen Ardelean