Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Paul de Brancion

Paul de Brancion

Aprilie 2015

Prozator şi Poet, Paul de Brancion s-a născut în 1951. După studii superioare de filosofie, a fost mult timp profesor universitar de filologie romanică şi de literatură la Universităţile din Aarhus (Danemarca) şi Strasbourg. După aceea se stabileşte în Paris. Este fondator şi, prin urmare, director, în 1993, al revistei literare Sarrazine, al cărei sediu se află în „Casa Asociaţiilor” din Saint Germain en Laye. A fost şi producător radio,  animator de emisiuni literare la Strasbourg şi Paris. Activităţile sale recente se derulează între Nantes şi Paris.

Colaborează, de asemenea, cu muzicieni contemporani, autori de cantate pentru ansambluri instrumentale şi vocale.

Debutul scriitorului are loc în 1985, sub pseudonim, cu o biografie romanţată: Castelul stelelor, pseudo-istorie a lui Tycho Brahé, astronom şi mare senior. 

În poezie debutează editorial târziu cu volumul Vânt potrivnic (Vent contraire) - 2003. Au urmat: Plimbăreţul Uitării (Le marcheur de l’oubli) - (2006), Ciudatul (Tu-rare) şi Atunci... muzică (Alors... musique) – 2008, Timp mort (Temps mort) – 2010, Moartea mea a murit (Ma Mor est morte) – 2011.

 

 

Pe neaşteptate

 

Pe neaşteptate toamna e aici alungată de vânători şi de soare la marginea nopţii de august fără să-i pese griul ia în stăpânire mari baldachine celeste arborii mărşăluiesc spre întuneric Doamne cât de frumoasă-i viaţa asta. 

 

* * *

 

de acum înainte

 

de acum înainte 

să asculţi ce se complotează

cu sentimentul cuvântului

„întâmplare”

şi

cum prin magie

te retragi ultragiat

pe malul murdar al apei

de a nu fi fost respectat

nici înţeles

 

disonanţa aspiraţiilor noastre

şi a situaţiei lumii

 

să te lupţi pentru dorinţele de fericire

şi să tropăi sălbatec

multiplul, inutil, nenumărat

adevăr

a ceea ce nimeni nu înţelege

dar percepe cu o acuitate neputincioasă

disponibilitatea

înfricoşătoare

 

„ar trebui” sparge elanul

împotriva moliciunii

întunecate

pentru echilibrul numărătorilor

pierderea face parte din profit

armonia acestei existenţe

implică lupta contra dezolării

oricât ar costa

 

o datorie a vieţii de plătit

de transmis

care ne împiedică să dispărem

 

* * *

 

Mâine

 

Mâine

deja mâine

 

izolat în vânt

hotărât să pornesc războiul cu lumea

 

cu însuşi zgomotul vieţii

tuturor celorlalţi

 

complicaţii străine

aranjamente multiple

schimbări induse

unde atâtea lucruri se pierd

în valori dispărute pentru totdeauna

 

nu se vor şti număra

atât sunt de numeroase

 

abundenţa decapitează

orice abilitate de-a rosti

cuvintele juste

 

deja mâine

se va revolta împotriva

imensităţii

dorinţa de-a fi mai important

de a spori

de a avea mai mult

 

să aibă plăcerea speranţei unui corp 

adaptându-se la cel mai mic

dintre spaţiile vitale

la distanţa rezonabilă pe care s-o poată parcurge

 

să-şi retragă în fiecare zi puţin mai mult

barierele înspre interiorul său

să lase astfel pământul mai mare

 

* * *

 

Nu este rău să ascunzi singurătatea

 

Nu este rău să ascunzi singurătatea

zile întregi

cu faţa spre mare

soarele

înotând fără încetare

sub apă peşti argintii

strălucire în lumină

printre alge sumbre

luna în plină zi

strigă copiii pe mal

noaptea asta va fi scurtă

norii formează litere chinezeşti

în cerul încă albastru

închide umbrela

înainte ca umezeala înserării

să se instaleze peste pătratele roşii ale terasei.

 

* * *

 

Trebuie să zici adio la ceva?

 

Trebuie să zici adio la ceva?

lumină în spatele chiparoşilor

în umbra cruzimii

 

această lume

o să se stingă

ultima dovadă a unui stat

unde frumuseţea ţinea

înălţimea pavajului

neglijând de nevoie durerea

 

aşezat în faţa acestor flori

pentru ultima oară?

 

în această grădină

unde mi-a fost atât de frică

m-am aruncat la pământ

sperând să dispar

în ţărâna seacă a verii

pe drumul unde bambuşii

proliferează

în jurul unui cedru cu plisc de corb

 

ignor soarta lucrurilor.

căprioare se află pe deal

 

sunetul clopoţeilor

tainică porunca de-a închide poarta

acestui paradis cu aspect de infern

 

o să moară asta oare,

acest ansamblu de palmieri, platani, 

portocali, măslini centenari care au cunoscut

îngheţul sub Ludovic al XIV-lea?

 

Prezentare şi traducere: 

Viorel TĂUTAN

Autor: Paul de Brancion