Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



A prinde pe picior greșit

A prinde pe picior greșit

Aprilie 2015

Expresia este cunoscută și frecvent folosită datorită faptului că este nelipsită din limbajul comentatorilor sportivi. Expresia sugerează imposibilitatea unui sportiv (tenisman, de exemplu) de a returna mingea din pricina faptului că primește mingea pe partea piciorului de sprijin. 

Expresia s-a generalizat fiind folosită pentru a denumi o situație neplăcută, „delicată”, care provoacă ezitări, precipitare și surprize în modul de rezolvare. Răsfoind presa scrisă am observat cât de numeroase și variate sunt astfel de situații în care se pot afla atât persoane („candidați”, „diriguitorii culturali”), cât și instituții („Avocatul Poporului”, „Ministerul...”).

Uneori expresia apare și sub forma a prinde pe contre pied. Referindu-se la debutul lui N. Balotă din 1969 cu Euphorion, N. Manolescu scrie: „Când la 44 de ani a debutat editorial cu volumul Euphorion, o impresionantă culegere de eseuri critice referitoare la mari opere românești și străine din secolul XX, ne-a prins, într-un fel, pe contre pied. Nu-i citisem nici articolul despre Teilhard de Chardin, nici cel despre Joyce... Abia dacă auzisem de el” (România literară nr. 36, 2014, p. 13).

Această formă hibridă orientează asupra originii franceze a expresiei. Între zecile de substantive formate prin compunere cu adverbul contre se află și substantivul masculin contre-pied (pl. contre-pieds) care denumește în limbajul vânătorilor o „pistă falsă urmată de câini” dar și „ceea ce este... opus unei opinii, unei atitudini”. Cu indicația sport, Dicționarul francez-român al Elenei Gorunescu înregistrează expresia etre a contre pied „a fi prins pe picior greșit”. Marc Fumaroli (de l`Académie française) a explicat în Le Livre des métaphores (Essai sur la mémoire de la langue française), apărută la Editura Robert Laffont, în 2012, cum prin sensuri figurate, expresia a trecut din domeniul vânătorii în alte domenii: „În sens propriu, expresia provine din limbajul vânătorii cu gonaci. Aceștia vorbesc, cu noblețe, despre «picior» și nu despre «labă» făcând referință la urmele pe care le lasă animalele (cerb, căprioară, lup, vulpe) urmărite. Interpretarea acestor urme este o știință a vânătorilor. A descoperi animalul după picior înseamnă a deduce după urmele lăsate de acesta specia, vârsta, sexul și mărimea lui. «Predre le contre-pied», vorbind despre câinii care participă la vânătoare, înseamnă a greși și a urmări în sens invers urmele animalului pe care îl vânează. În sens figurat, această expresie înseamnă a face sau a spune contrariul a ceea ce spune interlocutorul tău; înseamnă de asemenea a gândi sau a acționa împotriva unui lucru, a unei opinii, a unui comportament. «Gândiți-vă că pentru a instrui un adult trebuie să faceți exact inversul a ceea ce ați făcut pentru a instrui un copil. Nu ezitați deloc să-i vorbiți despre aceste mistere periculoase pe care, copil fiind, i le-ați ascuns atâta timp și cu atâta grijă» (Jean–Jacques Rousseau, Émile ou De l` Education, livre, II, 1762). În sport, expresia marchează faptul că partenerul de tenis, de exemplu, era prins pe picior greșit, în imposibilitatea de a returna mingea” (p. 777).

Abia când se leagă de verbul prendre (al cărui etimon este lat. prehendere, regăsit și în cazul rom. prinde, it. prendere) substantivul devine frecvent.

Tot din domeniul sportului provine și expresia a prinde în ofsaid, înregistrată, s.v. ofsaid, de Florin Marcu în Marele dicționar de neologisme (ediția a VII-a, București, Saeculum I.O., 2004) și echivalată cu „a prinde pe picior greșit”. 

Substantivul ofsaid denumește situația în care se găsește un jucător, în depășirea fără minge a ultimului jucător advers (cu excepția portarului), la fotbal, sau a liniei pe care se află mingea, la rugby. Neologismul ofsaid provine din engleză (offside) ca și alți termeni din domeniul sporturilor pe care le-au întemeiat sau în care excelează britanicii: aut, corner, fotbal, ghem, gol, golf etc. Termenul englez nu a fost împrumutat de toate limbile, deși fotbalul s-a generalizat cu rapiditate. Unele limbi (cele vorbite de națiuni care contestă supremația fotbalistică a Angliei) au „refuzat” termenul, recurgând la calcuri lexicale: it. fuorigioco, fr. hors-jeu.

Dar „prinși în ofsaid” nu sunt numai sportivii, ci și reprezentanții altor domenii, așa cum o dovedește orice căutare pe Google. Când cei prinși în ofsaid sunt „vedete” îndoielnice (artiști, sportivi, afaceriști sau…arbitri!) cititorul titlurilor bănuiește și în ce constă „greșeala” acestora pe care n-o poate penaliza decât o instanță morală. Când vine vorba despre instituții („Guvernul prins în ofsaid de FMI...”, „MAI prins în ofsaid…”, „SRI, prins în ofsaid la Miercurea – Ciuc…”) neregulile vizează, mai ales, disfuncționalități, „goluri” legislative, abuzuri care, de bună seamă, rămâne-vor nepedepsite. 

Doi termeni „tehnici” (contre-pied, offside) își sporesc sensul și sfera de întrebuințare „lipindu-se” de verbe din vocabularul fundamental.

Autor: Gheorghe Moga