Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Cărți cu dedicație

Cărți cu dedicație

Martie 2015

■ Aurel Pantea, „O înserare nepămînteană”, Arhipelag XXI, Colecția de poezie a revistei „Discobolul”, Târgu–Mureș, 2014. Al. Cistelecan scrie, în prefața volumului, că autorul „ezită între fascinația neantelor și fervoarea rugăciunii (am zis intenționat «ezită» pentru că e cuvântul cel mai nepotrivit în poetica lui Aurel: la el orice ezitare e o năvală, un elan). O înserare nepămînteană nu e încă celestă; dar nici una infernală”. După mine, un posibil „cap de pod” interpretativ stă în versurile: „scriu singur și singur mor/ în scrisul meu”; „crunta democrație a morții”; „un-doi-trei,/ un-doi-trei,/ ritmul acesta îi place azi morții”; „ceva s-a întâmplat, ceva mult mai cumplit decât/ moartea/ imaginației,/ deși această moarte nu poate fi egalată de nimic”; „E o destindere mare,/ ca după o moarte/ învinsă”; „curând va apărea mâna/ și va desena/ chipul abia născutei tale morți”. Înserarea nepămînteană probabil e „moartea imaginației”. Celelalte înserări, în cazul unui poet, nu se pun...

■ Ion Mureșan, „Pahar”, „Glass”, „Au fond du verre”, „Im Glas”, „Bicchiere”, „Pohár”, cu 10 desene de Ioan Marchiș, traducători Virgil Stanciu, Dumitru Țepeneag, Ernest Wichner, Danilo de Salazar, Szántai János, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015. Carte – obiect splendidă (ca și poemul, de altfel), realizată de Vasile George Dâncu cu sprijinul Fundației Culturale Archeus din Baia Mare, lansată cu ocazia aniversării a 60 de ani de viață ai autorului. La mulți ani! și din acest colț de pagină. Ne vedem oricum la un pahar...

■ 2014, dacă ați uitat, vă reamintim, a fost Anul Coposu. Marele om politic, născut în Bobota sălăjeană la 20 mai 1914, a fost cinstit, omagiat și de noi (și la Zilele revistei „Caiete Silvane”), și, firește, și în țară. Una din cărțile foarte bune apărute pe această temă: Seniorul Corneliu Coposu, editori Cristian Fulger și Tudor Călin Zarojanu, Humanitas, 2014. La volum colaborează și colegul nostru Marin Pop, cel care a îngrijit și redactat anul trecut două cărți despre C. Coposu la Editura „Caiete Silvane”, iar în 2015 încă una. 

■ Sunt un fan (oarecum distant, nu neapărat entuziast) Vasile Sebastian Dâncu, mai ales al scrierilor sale despre „patologiile” tranziției. O asemenea carte, „Triburile. O patologie a politicii românești de la Revoluție la Generația Facebook”, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, m-a încântat (ca și „lucrătura” tipografică). „Statul a rămas singura sursă a puterii, unica formă de legitimare a unei autorități. Administrația locală este cotropită de statul centralizat, obiectivul la care lucrăm de două secole, astfel că avem doar un simulacru de autoritate locală sau județeană, acestea fiind doar prelungiri ale organismelor centrale în teritoriu. Forța centrului face ca baronii locali să fie doar copii ale baronilor de la centru. O astfel de politică nu reprezintă nici comunitatea, nici oamenii din aceste comunități, ci doar reproduce a schemă abstractă creată la centru sau ține de factura politică: social-democrați vs. liberali, proeuropeni vs. conservatori, corupți vs. inocenți etc. Astfel, după 25 de ani, puterea centrală respinge orice proiecte care ar putea avea relevanță adevărată pentru oameni concreți sau comunități reale” (p. 317). Și datorită lui V.S. Dâncu știm cauzele bolilor societății românești postdecembriste. Vom reuși, totuși, să schimbăm lucrurile, concret, în mai bine?

Autor: Daniel Săuca