Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul fără struguri

Septembrie 2013

■ Scandal? Poate. N. Manolescu, în „România literară” (nr. 33 din 16 august a.c.), despre C. Rogozanu: „(...) să scrii un articol precum cel din Critic/Atac în care să califici sprijinul acordat culturii de către unele, nu multe, autorități locale sau centrale drept rasism (ați citit bine!) în raport cu lipsa de susținere de către aceleași instituții a maneliștilor este departe de a fi o probă de inteligență”. Am citit și articolul incriminat și nu e chiar o probă de prostie. E dovada că problemele & interesele sunt diverse și în zona culturii (mai mult sau mai puțin) instituționalizate. Și că, destul de probabil, lupta pentru „proiecte și finanțări” nu ține cont de vârstele protagoniștilor & adversarilor. ■ Am primit vol. II al cărții „Întâlniri cu destine” (Grinta, 2013) de Adalbert Gyuris, în care sunt prinse și câteva rânduri din revista noastră scrise de Ileana Petrean-Păușan despre primul volum al cărții menționate. Succes pe mai departe! ■ Ne bucurăm pentru colegii și prietenii noștri Ioan-Pavel Azap, Claudiu Groza și Ștefan Manasia că s-au întors de unde, de fapt, nu au plecat niciodată: revista „Tribuna”. Păcat de sângele vărsat, pardon de... strugurii aruncați. ■ Am primit volumul lui Ioan Barb, „Meditând închis în ochiul ciclopului” (Brumar, 2013). Fain volum, mai puțin titlul. (D.S.) ■ Monografia localităţii Bobota - între istorie şi memorie, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013; coordonator – cercetător ştiinţific Marin Pop. Acest volum masiv, de aproape 600 de pagini (format B5), a apărut în cadrul proiectului „Localitatea Bobota – 800 de ani de la prima atestare documentară” derulat de Filiala Sălaj a Fundaţiei „Corneliu Coposu” cu sprijinul financiar al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2013. Marin Pop mărturiseşte în Prefaţa volumului: „O temă de cercetare căreia i-am acordat prioritate încă de la terminarea facultăţii, când am avut ca temă de licenţă «Viaţa şi activitatea lui Corneliu Coposu», a fost cea dedicată marilor personalităţi sălăjene”. Precum marele său înaintaş, Seniorul Corneliu Coposu, şi coordonatorul lucrării de faţă este un fiu al Bobotei; el şi-a propus, de altfel, să finalize în acest an monografia familiei Coposu. În acest demers complex, de concepere şi elaborare a unei monografii, tânărul istoric bobotan a colaborat cu profesorii: Mihail şi Elena Ştefan, Octavian Balog şi Silvia Muste; arheologii: Horea Pop, Ioan Bejinariu, Dan Băcueţ-Crişan; Camelia Burghele – etnolog; Ioan Maria Oros – specialist în Carte veche; dascălii din Bobota, coordonaţi de directoarea şcolii, Livia Fer şi de Maria Maghiu. Am putea spune că, din perspectivă simbolică şi păstrând proporţiile, Bădăcinul „Sfinxului” şi Bobota „Seniorului” sunt Mecca şi Medina naţional-ţărăniştilor, cel puţin pentru cei sălăjeni. ■ Bănişor – 800, Anuarul Asociaţiei „Fiii satului Bănişor”, nr. 10/ 2013, apărut cu sprijinul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj şi redactat de scriitorul Artemiu Vanca, fiul al Bănişorului, autor, de altfel, al majorităţii textelor din cuprinsul său. Acest număr jubiliar al anuarului a fost lansat la Bănişor, pe 15 august a.c., de marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, cu ocazia Zilelor Comunei Bănişor – 800 de ani de atestare documentară, eveniment organizat de Consiliul Local Bănişor, Primăria Comunei Bănişor, Parohia Ortodoxă Bănişor, Consiliul Judeţean Sălaj, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, Biblioteca Judeţeană „I.S. Bădescu” Sălaj şi Asociaţia „Fiii Satului Bănişor”. Redacţia anuarului şi-a propus ca acest număr „să reflecte strădaniile de a aduce noi mărturii privind istoria şi prezentul satului nostru şi să pună la dispoziţia consătenilor noştri şi a celor interesaţi din afara satului, un material documentar bogat”. Şi credem că a reuşit cu prisosinţă, el putând fi considerat „un alt fel de monografie a Bănişorului”. Felicitări autorilor şi La mulţi ani tuturor bănişorenilor, oriunde s-ar afla! ■ Artemiu Vanca, Zori întunecate, Ed. Arefeana, Bucureşti, 2013. Autorul este un colaborator activ al revistei noastre şi a publicat, în 2012, un roman la Editura „Caiete Silvane”, în colecţia „Scriitori sălăjeni”, intitulat Iubirile băieţilor din Valea Banului; de asemenea, datele lui bio-bibliografice au fost prezentate în anii anteriori, la „Malaxor”, cititorilor Caietelor Silvane, care a găzduit şi cronici la câteva din cărţile sale anterioare. Despre activitatea sa scriitoricească bucureşteană, îi dăm cuvântul directorului Editurii Arefeana, Ion C. Ştefan: „În cadrul Cenaclului literar «Destine», condus de scriitorul Victor Gh. Stan, şeful Secţiei pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, domnul inginer Artemiu Vanca s-a afirmat, de câţiva ani, ca un autor activ, talentat şi exigent cu sine, abordând într-un mod convingător unele teme literare, pe care le-a ales cu discernământ, cum ar fi noile transformări sociale şi culturale de după 1989 (...). Cu noul său roman, Zori întunecate, el ne face surpriza abordării unor teme istorice, de la începutul secolului al XIII-lea, în momentul întemeierii unor aşezări rurale în Transilvania, aşa cum este şi satul natal al autorului, Bănişor, cu prilejul aniversării a 800 de ani de atestare documentară, întreaga acţiune bazându-se pe documente vechi şi pe-o tradiţie de oralitate”. Prefaţatorul merge până la a aşeza acest roman „alături de alte romane istorice de prestigiu, cum ar fi cele semnate de Dumitru Almaş sau Mihail Sadoveanu”. De gustibus... ■ Mihail Robu, Reflexii amare (restituiri lirice), Ed. Transilvania, Baia Mare, 2013. Autorul s-a născut în 1906, în comuna Oarţa de Jos (pe atunci în judeţul Sălaj, iar din 1968 în judeţul Maramureş) şi s-a stins din viaţă la Bucureşti, în 1995, fiind înmormântat la Cimitirul Belu. Din evocarea biografică scrisă de nepoata autorului, Georgeta Cedică, mai aflăm că Mihail Robu a absolvit, în 1926, Şcoala normală de învăţători a Statului din Zalău, primind apoi postul de învăţător la Someş-Uileac, jud. Sălaj. În 1929 este admis la Secţia Pedagogică Universitară (S.P.U) pentru învăţători de pe lângă Universitatea din Bucureşti, iar în 1930 se înscrie ca student ordinar la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care o absolvă în 1937, luându-şi licenţa în acelaşi an. Ca student, a înfiinţat şi organizat „Confrăţia Română”, organizaţie naţională pentru înfăptuiri culturale, economice şi sanitare pe baze cooperatiste, scriindu-i şi publicându-i programul în revista „Şcoala Noastră” ce apărea (şi apare!) la Zalău. Am punctat doar câteva repere biografice, din complicatul destin al autorului, care au legătură cu spaţiul sălăjean. Acest volum postum a apărut cu sprijinul Fundaţiei „Sfântul Anton de Padua” Ulmeni, condusă de Aurora Puşcaş, strănepoata autorului. Redactorul cărţii, Virginia Paraschiv scria la începutul prefeţei intitulată Şoapta şi vuietul însingurării: „Povestea acestei cărţi este deosebită. Este vorba de o căutare a unei identităţi româneşti în formula autentică şi necosmetizată. Intelectualul-artist Mihail Robu, ale cărui reflecţii lirice şi concepţii despre direcţiile progresului în viaţa românească vin dintr-o vreme demult oficializată în cronologii consumate istoric, se dezvăluie în faţa noastră în toată frumuseţea şi onestitatea puse în slujba fiinţei româneşti”. (D.H.)