Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de vară

Malaxorul de vară

Iulie 2013

■ Urăm şi noi La Mulţi Ani! revistei prietene „Nord Literar”, la zece ani de la apariţia primului număr. Gheorghe Glodeanu, directorul revistei: „Am dorit să devenim o revistă axată pe talent şi pe prietenie. Şi cred că am reuşit. Ce va urma, vom vedea. Începutul a fost făcut şi, după un deceniu, putem spune că revista «Nord Literar» a făcut istorie. Istorie literară. Este o poveste frumoasă, una din puţinele poveşti frumoase pe care le oferă lumea de azi”. Da, foarte probabil: revistele de cultură încă sunt poveşti frumoase. Şi merită să rămână aşa. ■ Editura Caiete Silvane a Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj a făcut o „figură frumoasă” (ca să uzăm de acest limbaj „sporticeresc”) la recent desfăşuratul Festival de Carte „Transilvania” de la Cluj – Napoca, festival organizat de Editura Eikon şi de asociaţia omonimă. Am prezentat „Jurnal din vremuri de război” de Corneliu Coposu (Colecţia „Restituiri”), despre care au vorbit Valentin Orga, Marin Pop şi Ottmar Traşcă; apoi „Cronicar pe «Frontiera Poesis»II” (Colecţia „Eseu”) de George Vulturescu, au vorbit Mircea Muthu şi autorul; „Colecţia de călimări”, „Colecţia de călimări 2” (Colecţia „Scriitori sălăjeni”) de Viorel Mureşan, cărţi prezentate de Claudiu Groza şi Mircea Muthu. Şi, nu în ultimul rând, am oferit un Moment In memoriam Ioan-Viorel Bădică, de la a sa carte postumă „Brâncuşi după Brâncuşi”. Au vorbit Vasile Muscă şi Constantin Zărnescu. Propunerea prof. Vasile Muscă poate va fi auzită: Clujul ar merita să aibă o stradă care să poarte numele lui Bădică. Metaforic, mulţi s-au plimbat sau au locuit pe strada Bădică... Fireşte, festivalul a fost şi un prilej de-a ne reîntâlni (cam pe fugă, ce-i drept) cu vechi amici ori inamici literari. Din prima categorie, Ioan Matiuţ care ne-a dăruit „Fuga din urmă” (cu şase desene de Laurian Popa, Ed. Tracus Arte, 2013): „aici/ totul e în ordine/ lumea asta/ nu e lumea cealaltă”. O surpriză, Dar-ul de la Dinu Olăraşu (Eikon, 2013): „e plin de cruci pe-aici/ două am io/ una pentru lumea asta/ cealaltă pentru dincolo”... (D.S.) ■ Daniel Taloş, Satul Jac – priviri spre trecut, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (colecţia „Monografii”). Aceasta e prima carte a lui Daniel Taloş, un tânăr profesor de istorie în localitatea Jac, judeţul Sălaj. Din Prefaţa autorului: „În lucrarea de faţă am încercat să realizez monografia satului Jac din judeţul Sălaj, printr-o prezentare cuprinzătoare a cadrului natural, economic, social, politic şi cultural din trecutul său. Mi-am propus în acest sens ca aceasta să fie utilă, atât turistului ocazional cât şi cititorului interesat de trecutul istoric al localităţii. Aşezată pe Valea Agrijului, într-o zonă cu peisaje mirifice, de un interes special din punct de vedere turistic, localitatea Jac, cu străvechile sale aşezări este un spaţiu încărcat de istorie şi veche cultură românească, motiv pentru care am socotit necesară elaborarea unei monografii. În realizarea acestui demers ştiinţific m-am bazat pe bibliografia edită, pe unele surse arhivistice, pe o serie de articole apărute în diferite periodice, cât şi pe informaţiile culese de la bătrânii satului”. Cu aceasta, la editura Caiete Silvane, a Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, au apărut până acum 16 cărţi cu caracter monografic. ■ Iosif Fărcaş-Brustureanu, Relatări despre un sat din Sălaj – Brusturi, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2013. Scrie autorul: „Este cunoscut că în unele ţări există un adevărat cult pentru cunoaşterea trecutului şi tradiţiilor fiecărei aşezări omeneşti: cătun, sat, comună, oraş, municipiu. Fiecare localitate are scrisă monografia, iar muzeele localităţilor sunt numeroase. Din păcate, în România, această latură a cunoaşterii nu este în atenţie. Ori, fără cunoaşterea trecutului fiecărei aşezări, istoria scrisă a ţării este văduvită de multe adevăruri. Un atlas demografic al unei ţări are marcate toate localităţile de pe globul pământesc, în care există etnici de originea ţării respective. Sunt marcate şi cimitirele în care se odihnesc etnicii ţării – chiar şi în satul Brusturi. Poate că iniţiarea unui program naţional de cercetare a trecutului localităţilor, ar scoate la iveală bogăţii inestimabile: culturale, etnografice, tradiţionale, îndeletniciri, bogăţii ale solului şi subsolului, bune de valorificat”. De acord, cu o singură rezervă: nu credem că, aiurea, fiecare localitate „are scrisă monografia” (sigur, ar fi extraordinar să fie aşa!). Rămâne meritoriu faptul că autorul, fiu al satului Brusturi, vechi absolvent (actualmente pensionar) al Facultăţii Finanţe-Contabilitate, s-a gândit să întreprindă un asemenea demers, de recuperare a memoriei colective a locului său de baştină. ■ Argeş, Nr. 6 (372), Iunie 2013, revistă editată de Consiliul Local Piteşti, Primăria Municipiului Piteşti şi Centrul Cultural Piteşti. Coperta acestui număr (dedicat lui Gheorghe Mocuţa cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani) este ilustrată, color, cu un detaliu al celebrei lucrări a lui Bosch, Grădina plăcerilor. Din Sumarul acestui număr: Florian Silişteanu – Din cana cu păsări – cântec de manea despre ţara mea (p. 2); Liviu Ioan Stoiciu – Masonii care ne condamnă (text care se încheie astfel: „Voi avea ocazia să revin asupra acestui subiect legat de masoni – voi schimba direcţia, temându-mă că şi viaţa literară e viciată de masoni…” No comment!) (p. 3); Iuvenalie Ionaşcu – Mai bine păcătoşi decât corupţi! (p. 3); Nicolae Oprea – Pasiunea biobliografică a istoricului literar (p. 4); Gheorghe Mocuţa – 60, o pagină cu CV-ul său literar şi cu poeme (p. 7); Horia Bădescu – Ca o carte deschisă, iubirea (p. 14), text despre o nouă antologie a poetului Ion C. Ştefan; Leo Butnaru îşi continuă Jurnalul de Armenia, aflat acum la „episodul” X (p. 16); Magda Grigore – Ce e rău şi ce e bine (p. 17), din care merită să cităm finalul: „Viaţa e un front perpetuu, unde răul se vede cu ochiul liber, iar binele se ascunde mereu. Şarpele muşcă doar uneori, dar omul rău tot timpul. Răul risipeşte lumea, binele o adună din nou”. Desigur, fraza „subliniată” de autoare cu italice, nu trebuie luată ad litteram, căci altfel, dacă „răii” ar muşca „tot timpul”, nu ar mai putea bea apă, nu s-ar mai putea hrăni şi, în consecinţă, ar dispărea… Dar în această alternativă (cu totul improbabilă, of course), Apocalipsa ar fi o glumă proastă şi, după o generaţie, pământenii s-ar trezi, buluc, în Eden. (D.H.) ■ PRIETENII NOŞTRI STATUARI. În Miez de Vară, Clujul ne-a oferit un regal de evenimente, spre a dovedi că are toate motivele şi meritele să concureze la statutul de capitală culturală europeană în 2021. Pe standurile Târgului de carte Transilvania, la care au participat şi „Caietele Silvane”, am descoperit o operă necunoscută (nouă) a lui Ovidiu Pecican, „Aventurile lui Matiaş Corvin la Cluj”, ilustrată cu acuarelele lui Kőmíves Andor (Casa Cărţii de Ştiinţă, 2011). Chiar dacă ideea nu i-a surâs regizorului Sergiu Nicolaescu, autorul a încercat în mod sistematic să repună în circulaţie legendele medievale autohtone, ba, dacă ne amintim de „Vânzătorul de umbre” cu care a debutat pe vremuri, şi-a adus şi contribuţia personală la dezvoltarea fantasticului istoric românesc. De data aceasta, iată o carte destinată (nu numai) celor mici, „fără ceremonii”, unde regele Matei coboară de pe cal ca să vadă cum trăiesc urmaşii celor cârmuiţi de el cu câteva decenii înainte de catastrofa de la Mohács. Mărturisesc că n-am ştiut că la naşterea viitorului suveran, filele cărţilor din Mănăştur s-au întors de la sine, ca şi cum ar fi prevestit epoca de aur a manuscriselor podidite cu miniaturi din viitoarea bibliotecă regală, adunate cu cheltuială mult înainte ca cineva să se gândească la fondarea lui British Museum. Cititorii vor găsi între coperţile acestui volumaş toate năstruşniciile posibile: snoave, aventuri prin tunele neştiute, flirt cu sirene turceşti, zboruri deasupra unui cuib de... corb cu inel în cioc, teleportări în poloboc pe tărâmul Zodiacului. Atenţie! Acestea sunt poveştile lui Ovidiu Pecican. Pentru că şi legendarul rege are un cuvânt de spus. „Dar de aici începe altă carte...” (G.D.G.) ■ Găsim, în cele mai recente două numere (10-11-12/2012 şi 1-2-3/ 2013) ale revistei Arca, ce apare la Arad, fascicule consistente despre personalităţi sălăjene. Sub sigla unei rubrici de „restituiri”, în numărul Arcei care încheia anul trecut, istoricul literar Iulian Negrilă publică cinci scrisori inedite, toate din 1978, ale lui Coriolan Gheţie către profesorul universitar Al. Husar de la Iaşi. Despre expeditorul corespondenţei aflăm că s-a născut în 1916 în Halmăjd, judeţul Sălaj, că îşi începe şcoala la Crasna, apoi o continuă la Liceul „Samuil Vulcan” din Zalău, urmând, între 1929-1933, Liceul „Institutului Pavelin” din Beiuş. După Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filozofie, urmate la Bucureşti, îl găsim angajat la Institutul de Cercetări Sociale al lui Dimitrie Gusti. Eseistul a debutat în 1932 în revista „Flori de crin” din Şimleul Silvaniei, urmând ca, din 1975, până în 1990, când moare, să-i apară câteva cărţi de publicistică literară, culturală, istorică, unele prefaţate chiar de destinatarul scrisorilor de acum, Al. Husar. A colaborat la importante reviste culturale interbelice, a făcut parte chiar din grupările redacţionale ale unora, alături de Ion Şugariu, Ovid Caledoniu sau Vintilă Horia. În numărul care deschide anul 2013, eseistul arădean Lucian Ienăşescu publică un eclatant portret sub titlul: „Iuliu Maniu, rememorări provocate”. Referinţa eseistului o constituie un şir de amintiri încredinţate de către Iuliu Maniu unui redactor al ziarul „Curentul”, în primele zile ale anului 1935. Sunt radiografiate momente hotărâtoare din biografia şi devenirea omului politic ardelean, începând cu relaţiile de familie, continuând cu şcoala şi culminând cu mişcarea politică a românilor din Transilvania înainte şi mai ales în timpul primului război mondial. Sunt consemnate două audienţe secrete ale lui Maniu la regele Carol I, în anii 1912 şi 1913, mijlocite de C. Stere, apoi toate pregătirile politice pentru atragerea României în tabăra Germaniei şi Austro-Ungariei, care era marea miză a anului 1915. Restituirea din revista arădeană coincide cu împlinirea a şase decenii de la moartea infatigabilului politician între zidurile închisorii de la Sighet. Ţinuta grafică de invidiat a celor două numere, cu albume de pictură şi rubrici consacrate, susţinute de nume prestigioase, fac din Arca o citadelă a presei culturale de azi. (V.M.) ■ „Antologie de poezie a Fraţilor Franciscani Conventuali din România” este girată de semnături ale cunoscuţilor oameni de litere Adrian Popescu, Alexandru Cistelecan şi Nicolae Mihai. În preambul, Părintele Emilian Cătălin, Ministru Provincial al Fraţilor Minori Conventuali din România, accentuează calităţile moral-spirituale ce au animat pe autorii antologaţi: „Dincolo de stil, această antologie are menirea de a ne prezenta umanitatea de nobilă calitate, de fapt, nota cea mai de preţ. Cei care nu caută în poezie decât compoziţia şi stilul poate să îi considere pe unii autori demodaţi. Însă pentru cei în inima cărora umanul vibrează cu intensitate, ei vor fi mereu actuali.” „Franciscanii au fost de la începuturi de la întemeierea ordinului lor, sensibili la minunăţia şi frumuseţea din jur, pentru că, aici, găsim amprentele divine, semnele Domnului, „vestigii”, cum formula sfântul Bonaventura” (Adrian Popescu); „S-ar putea ca faţa poeziei române să nu se schimbe cu asta, dar ea ar căpăta o nuanţă ce nu merită risipită. Căci corul poeţilor franciscani merită ascultat până la capăt” (Al. Cistelecan). „Comunicarea pe care încearcă să o facă, din închisoarte, aceşti poeţi martiri, uneori pe riotmuri de sorginte folclorică, reflectează condiţia omului cu sufletul arestat, în căutarea identităţii şi înseamn ă o mare izbândă asupra durerii, a morţii şi a mentalităţilor meschine” (Nicolae Mihai). Antologia a apărut la editura „MESAGERUL Sfântului Anton”. ■ Apărută la Editura „Galaxia Gutemberg”, din Târgu Lăpuş, lucrarea SCRIERILE SFÂNTULUI FRANCISC ŞI ALE SFINTEI CLARA DE ASSISI, Texte şi prezentare de Ştefan Acatrinei, este de o admirabilă acurateţe ştiinţifică în structură şi interpretare. Preot conferenţiar universitar, doctor, Ordinul Fraţilor Minori Convectuali (OFMC), autorul este cunoscut pentru bogata-i activitate în cercetare, coordonare şi îndrumare, semnătura sa garantând probitatea şi scrupulozitatea colaboratorilor (se confirmă aceste aprecieri şi în vastul studiu dedicat Sfântului Francisc de Assisi, Oglinda desăvârşirii şi Ordinului întemeiat de acesta: „Izvoare Franciscane” (1, 2, 3, 4). Tomul cu titlul din debutul acestei prezentări este prefaţat de pr. prof. univ. dr. Guglielmo Spirito, OFMC, şi construit din teme şi capitole distincte pentru fiecare temă-generic. „Această nouă ediţie a Scrierilor sfântului Francisc şi ale sfintei Clara este binevenită. Strădania înţeleaptă a părintelui Ştefan Acatrinei va fi răsplătită chiar şi numai dacă o scânteie a incendiului ce a cuprins odinioară inimile acestor doi sfinţi se va aprinde şi în inima cititorului, prin intermediul Scrierilor lor, făcându-l să devină vas ales al Duhului Sfânt, prin umilinţă şi blândeţe”, scrie prefaţatorul (citat extras de pe ultima copertă, n.n.). ■ „VIAŢA SF. FRANCISC DE ASSISI, Mirele Domniţei Sărăcia”, de Anacleto Iacovelli, a apărut la Casa Editrice Francescana din Assisi. Coordonatorul ediţiei este pr. Andrei Ficău, OFM Conv, iar traducătorul – pr. conf. dr. Ştefan Acatrinei, OFM Conv. Dincolo de excepţionalele condiţii editoriale şi conţinutul extrem de atractiv, Cartea este bogat ilustrată cu reproduceri color după mari lucrări ale renumitului pictor pre-renascentist Giotto (câteva ale unui/unor anonim(i)) conservate în Bazilica Superioară din Assisi. De asemenea – fotografii ale unor obiecte care au aparţinut sfinţilor Francisc şi Clara, precum şi ale unor lăcaşuri de rugăciune. Lucrarea se încheie cu oda „Salutare Presfintei Fecioare Maria”. ■ La Editura IHTIS a apărut recent, în traducerea lui Vasile Răzvan Iacob, o parte a memoriilor părintelui exorcist Francesco Bamonte, sub titlul PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA ÎMPOTRIVA DIAVOLULUI ÎN RITUALURI DE EXORCIZARE. Aflăn din cuprinsul ultimei coperte: „Autorul este Exorcist al Romei, Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Exorciştilor şi discipol al lui Don Gabriele Amorth – merituosul patriarh al exorciştilor -, este autorul mai multor cărţi traduse în numeroase limbi şi, totodată, un foarte apreciat conferenţiar.” Prefaţa este semnată de Renzo Lavatori. În Cuvânt înainte, Prea-Sfinţia-Sa Claudiu (Lucian Pop), Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore, scrie: „În primul rând e de remarcat faptul că întreg conţinutul acestui volum este sau ar trebui să fie cunoscut oricărui creştin. Găsim noţiuni de bază de christologie, de mariologie, de demonologie, alături de fragmente consistente din Catehismul Bisericii Catolice.” Şi încheie astfel: „Lupta pe care creştinul o începe în fiecare zi, consecvent cu botezul primit, împotriva răului din sufletul său şi câteodată împotriva celui din afara sa, să fie una dintre aceste mărturii. Iar cartea de faţă, un ghid pentru o astfel de luptă, dusă sub ocrotirea Maicii Sfinte, cu umilinţă în suflete şi cu zâmbetul pe buze, întăriţi de iubirea îndurătoare a Mântuitorului nostru.” Cuprinsul este împărţit în şapte capitole, majoritatea paginilor fiind acordate celui de-al cincilea, precum şi două apendice. (V.T.)