Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de octombrie

Octombrie 2012

■ Remarcasem în cadrul Malaxorului din numărul 90 schimbarea opticii editoriale a redacţiei în cazul revistei piteştene Cafeneaua literară odată cu apariţia numărului 6 (113). Era semnalul. Apariţia numărului 7 (114) consolidează formula, valorificând şi celelalte două pagini ale copertelor. Esenţial este însă conţinutul condensat şi unitar al acestui cvasi-recent număr, axat în proporţie aproximativă de 85% pe arta literară, diferenţa fiind ocupată de artele plastice şi de, iată, o nouă rubrică: Didactica, unde cei doi psiho-pedagogi/dascăli, desigur, E. Alecu şi M. Fianu, semnează eseuri vizând „Personalitatea elevului” şi „Psihologia adolescentului” . Lista semnăturilor, aflată pe verso primei coperte, ilustrează o altă realitate. Prin atragerea colaboratorilor cu nume rezonante, revista se impune treptat într-un areal naţional din ce în ce mai larg şi mai divers. Directorul revistei semnează, comme d’habitude, editorialul, evident un mini-reportaj-diatribă, „Bookfest 2012 sau Veniţi să-l vedeţi pe Cărtărescu” (pag. 1 -2), pentru ca în pagina 3 să lanseze o anchetă având drept ţintă „POEZIA POSTMODERNĂ”, programată să atragă răspunsuri ce vor apărea în următoarele apariţii ale revistei. Numărul recent adăposteşte intervenţiile criticului literar Adrian Dinu Rachieru (Postmodernismul exprimă o «stare de criză»), ale poetului eseist Florin Dochia (Suntem dincolo de sfârşit sau în altă parte), ale publicistului poet şi prozator Ion Beldeanu, precum şi ale poetului Victor Sterom (Nu cred că poezia optzecistă este apanajul sau principalul sistem de referinţă în literatura lirică a timpului nostru), semnând şi un grupaj de poeme intitulat Fuga. A.D. Rachieru realizează un Profil al Un(ui) poet reprimat: Vladimir Beşleagă, în timp ce Ion Beldeanu – un eseu ţintind proza fantastică a lui A.E. Baconsky (Trimitere spre proza fantastică). Nelipsit din corpul revistei, Gheorghe Grigurcu emite câteva consideraţii valorice referitor la cartea lui Cornel Regman, Reflexii şi reflexe (Glumele unui critic), iar Radu Voinescu semnează un eseu-studiu intitulat Miron Radu Paraschivescu – „literatură şi senzaţie”. Suplimentul „CLUBUL Cafeneaua literară”, aflat la numărul 74, sub îngrijirea lui Virgil Diaconu, este oferit poeţilor Paul Aretzu, Ştefan Doru Dâncuş, Florin Dochia, Adrian Alui Gheorghe, Valeriu Remus Giorgioni şi Robert Şerban, autori ai unor consistente şi valoroase grupaje de poeme. Lui Ştefan Ion Ghilimescu îi aparţine un eseu intitulat Ion Vinea şi eminescienele genii nătânge, Mioara Bahna semnează două cronici literare inspirate de cărţile Valeriei Manta Tăicuţu (Laudate Dominum) şi Ovidiu Genaru (Jurnalul seducătorului), iar Denisa Popescu o prezintă succint pe Cristina Onofre şi „cartea de versuri” a acesteia, Templierii lucrurilor simple. Artelor plastice le sunt rezervate pagini semnate de Ghoerghe Frangulea (Artă cu uşa închisă), Ion Pantilie (Sculptură şi desen la Piteşti) şi Daniel Preduţ (Ucenicul modern). În sfârşit, o iniţiativă salutară, pe pagina recto a copertei a doua sunt reproduse impresii legate de propria revistă apărute în alte publicaţii culturale. Neîndoielnic, plasarea acestei reviste sub semnul AFCN–ului este de bun augur. Drum însorit înainte ! Mi-a parvenit, cu oarecare dificultate, şi numărul 8 al excelentei reviste, graţie gestului supra-amical al principalului ei realizator, poetul şi eseistul VIRGIL DIACONU, care semnează un amplu text asupra studiului/carte/ „Canonul occidental şi Şcoala epocilor”, datorat universitarului american Harold Bloom. Răspunzând provocării Anchetei, iată genericele extrase conţinuturilor, aşa cum le-au formulat participanţii: Credem în poezia făcută de poeţi (Ionel Bota), Textul trebuie să re-devină operă, să iasă din zona nediferenţiată, gri a mixturii de genuri şi specii (Remus Giorgioni), Nu toţi poeţii valoroşi au faţă postmodernă (Gheorghe Mocuţa), Sintagma „generaţia 80” este o convenţie, discutată, disputată, controversată (Lucian Vasiliu), Nu cred în poezia postmodernistă. Cred în poezie pur şi simplu (Valeria Manta Tăicuţu), Postmodernismul nu există (Octavian Doclin). În suplimentul-axă „Clubul Cafeneaua literară” – pagini cu poeme semnate de nume mari şi/sau importante ale poeziei contemporane: Daniel Corbu, Costin Tănăsescu, Cristina Onofre, Adriana Hirică. Sunt prezenţi în paginile rubricilor „Lector”, şi „Cabinetul de stampe”, cum ne-am obişnuit, Gheorghe Grigurcu, Adrian Dinu Rachieru, Radu Voinescu, Ştefan Ion Ghilimescu, Mioara Bahna, Denisa Popescu. Excelentul prozator Alexandru Jurcan ne oferă darnic două bijuterii la pagina 44, iar la pagina următoare semnează un alt prozator talentat, Alexandru Şerban Bucescu. Pe ultima copertă sunt selectate aprecieri adresate revistei de către Alex Ştefănescu, Florentin Popescu şi Florin Dochia. (V.T.) ■ Leon-Iosif Grapini, Capăt de linie (proze), Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2012. Aflăm, din introducerea autorului, că în acest volum e vorba de „proze-continuare”: în urma unor lecturi ce l-au fascinat, a decis să le „continue”. „Cele mai multe dintre ele pot fi catalogate proze fantastice, de altfel, autorii, cărora le-am dedicat «continuările», şi operele lor au fost aleşi/alese, în principal, spre a răspunde preferinţelor şi gusturilor mele pentru acest gen de naraţiune” (p. 6). Scriitorul clujean mărturiseşte: „Am căutat ca fiecare proză-continuare să aibă un titlu ce se leagă întrucâtva de cel al originalului, textul să fie pe cât posibil apropiat ca dimensiune, să păstreze cât mai multe elemente ce ţin de limbaj, de atmosferă, de stil, toate acestea, bineînţeles, filtrate prin propria-mi manieră de a scrie. Au rezultat, astfel, zece proze: Capăt de linie (vs. Trenul de noapte, Ioan Groşan); Norocoşii (Proştii, Liviu Rebreanu); Substituirea (Ursita, Pavel Dan); Concert pentru vioară şi… eternitate (Concert pentru vioară şi orchestră, Radu Ţuculescu); Şase mii de capete de vite (Douăsprezece mii de capete de vite, Mircea Eliade); Ziua, în amiaza mare (Amiază de vară, Marin Preda); Doar trei vise din viaţa ta (Câteva ore din viaţa ta, Ioan-Pavel Azap); Bator (Fefeleaga, Ion Agârbiceanu); Între două limanuri (Limanul, V. Voiculescu) şi DEX 306-307 (Dex 305, Mircea Nedelciu). Scrie Horia Gârbea pe coperta IV: „Volumul de faţă nu este doar literatură postmodernă, el este şi o carte de istorie şi critică literară implicită. Dacă romanul anterior al lui Leon-Iosif Grapini mi-a stârnit respectul, dar nu entuziasmul, această culegere le are pe amândouă. Ca urmare, soldat neinstruit fiind, mă voi adresa de-acum autorului cu «mon colonel»”. Nu e rău, dar până la general, ca să nu spunem mareşal, mai este… ■ Teodor Sărăcuţ-Comănescu, La porţile risipei - aserţiuni incomode, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012. Scrie autorul: „Cum, adesea, efemerul aduce repede uitarea, am crezut de cuviinţă că e bine să înmănunchez sub acest titlu o parte din articolele, studiile, eseurile sau simplele «luări de poziţie» la atitudinea unor contemporani, pretinşi reformatori ai «vremurilor noi»”. Cele douăzeci de texte publicate în acest volum au apărut, în intervalul 1999-2005, în diferite reviste (Silvania, Origini. Caiete Silvane, Caiete Silvane, Tribuna învăţământului şi Limba şi literatura română). Spicuim câteva titluri din mozaicul tematic abordat: Poemul… rostire catacretică? (despre volumul lui Marcel Lucaciu, Poemul care a împuşcat metafora - n.n.), De la „romanul mitic” la „realismul artistic” (despre romanul Voievodul albastru, autor Florin Horvath - n.n.), „Lumea pe dos” vs. „circul lumii” (despre volumul lui Sorin Crişan, Circul lumii la D.R. Popescu - n.n.), Consideraţii privind evoluţia fabulei, Nevoia de lectură, E vreme colindelor!, Prevenirea unor greşeli în identificarea diatezei, Egoism şi altruism – doar două concepte morale?, Generaţia nouă, un caz?, Pentru ce sunt condamnaţi dascălii…?! Cităm din acest ultim text: „Vrem să le amintim acestor guvernanţi, dacă au uitat cumva sau dacă nu ştiu, că ne pot umili, ne pot sacrifica pe altarul jertfei, ne pot omorî, dar nu ne vor putea învinge, pentru că şcoala a fost şi rămâne singurul fundament (edificiu) esenţial al desăvârşirii fiinţei umane, oricâte sensuri şi valori s-ar dărâma în jur” (p. 102). Ei, chiar singurul nu e, mai sunt familia şi biserica, dar toate trei, în aceste vremuri „pe dos”, se clatină vizibil, din nefericire, sub loviturile viclene şi perseverente ale agenţilor disoluţiei. ■ Sud, nr. 1 (143), august 2012, revistă editată de Asociaţia pentru Cultură şi Tradiţie Istorică „Bolintineanu”, care apare cu sprijinul Primăriei oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu. Acest număr stă sub genericul unei comemorări: Bolintineanu – 140 de ani (1872-2012). Din sumar: Vasile Grigorescu, Provincia (editorial); Constanţa Crudu, Casa Manolache; Mihai Dinu, Un alt Bolintineanu; Constantin Bărbuţă, Activitatea publicistului Dimitrie Bolintineanu; Virginia-Maria Pilat, Dimitrie Bolintineanu. Trei texte, semnate de Florentin Popescu, Dumitru Dumitrică şi B. Constantin, sunt dedicate memoriei celui care a fost directorul fondator al revistei Sud, Constantin Carbarău (1939-2012). „În ultima săptămână din luna martie a.c., în casa părintească din Bolintin Vale, a încetat din viaţă Constantin Carbarău, filosof, jurnalist de talent şi scriitor, activist cultual valoros la nivel local şi naţional. Absolvent al facultăţii de filozofie, a lucrat din tinereţe în presă, fiindu-i apreciate talentul şi curajul civic, apoi la Ministerul Culturii, devenind un promotor remarcabil al relaţiilor culturale şi al valorilor româneşti în spaţiul afro-asiatic, un fin cunoscător al culturii şi civilizaţiei acestor popoare, mărturie fiind cele două cărţi publicate despre literatura Africii negre” (B. Constantin). Suntem alături de durerea apropiaţilor lui Constantin Carbarău, cu atât mai mult cu cât, redactorul-şef al Caietelor Silvane, Daniel Săuca, l-a cunoscut şi l-a apreciat în mod deosebit. Dumnezeu să-l odihnească! (D.H.)