Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de martie

Malaxorul de martie

Martie 2012

■ La Editura RAO, cu sprijinul Consiliului Judeţean Sălaj şi a Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, a apărut o nouă carte semnată de cunoscutul scriitor sălăjean Ion Piţoiu – Dragomir: „Lumini în «Apocalipsa» Sf. Ioan”. Cartea, una specială, dedicată unui public cultivat peste medie, beneficiază de coperta realizată de Ion I. Piţoiu şi de traducerea în limba engleză de Alina Cotoi. Câteva fragmente din „Precuvântul” autorului: „Cartea noastră este rezultatul unor apropieri repetate de fascinantul text al «Apocalipsei » Sf. Ioan, care au creat o viziune aparte doar pentru că s-au conturat în cele patruzeci şi cinci de grafice şi nu că am fi descoperit noi cine ştie ce sensuri unice, pe care miile de autori care s-au referit la acest text înaintea noastră nu le-ar fi intuit; nici vorbă!...Prin lectura la care am făcut trimiterile anterioare ni s-a relevat faptul că o cunoaştere ajunge mai repede la conturu-i luminic atunci când îmbrăţişarea adevărului – după căutări repetate! – se face printr-o credinţă deplină, continuă şi trudnică, îndemnând la superioare demersuri”. Ion Piţoiu – Dragomir s-a născut la 18 aprilie 1940, la Bucureşti. Licenţiat în filologie (Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca). Profesor, scriitor. Este coautor la culegerile de folclor literar „De dor şi de omenie” şi „Du-te, dor, şi vino, dor”. A publicat în: „Caiete Silvane”, „Flacăra”, „Jurnalul Sălajului”, „Orizont”, „Silvania”, „Transilvania”, „Vatra”, “Hepehupa”, „Versmondo” (Budapesta) etc. A apărut şi în culegerile colective „Arpegii”, „Silvania”, antologia naţională „Flacăra vieţii”, „Poeme – Versek - Gedichte”, „Primăvara poeziei”. A scris poeme în stil nipon (haiku, tanka, renga, katauta, sedoka, dodoitsu). Din volumele publicate: „În răs-cruci” (1999), „Ana-TEME în cântec” (2000), „În-crinări” (2001), „La-crima lui Moromete” (2001), „Tur-nul de viespi” (2002), „Prin-soare cu şoimii” (2002), „Ful-ger de irişi” (2003), „Săbii nipone de rouă” (2003), „Samurai de crini” (2004), „Scor-pioni de cleştar” (2004), „Panoplia lui Nero” (2005), „Fântâna cu flăcări” (2005), romanul Cupa lui Socrate (2006), „Coroana de spini” (2011). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. (D.S.) ■ Ion Moise, Ochiul dragonului, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2011. Un roman masiv, de 456 p., avândul ca personaj central pe Vlad Ţepeş. Scrie autorul în Precuvântare: „Acest roman este rodul unei gestaţii care a durat peste 20 de ani. Dacă ar fi fost o carte ştiinţifică, indicele bibliogra- fic ar fi ajuns desigur la o cifră astronomică. Figura lui Vlad Ţepeş m-a fascinat din copilărie, de la primele lecţii de istorie. Remarcabila personalitate a domnitorului muntean, legendar încă din timpul vieţii, m-a urmărit, poate ca şi pe alţii o lungă perioadă de timp. Dar ideea unui roman despre Vlad Ţepeş mi-a încolţit prin anii `70, înainte să aud de Bram Stoker şi de literatura «vampiristă »”. Prima ediţie a acestui roman a obţinut, în 2004, Premiul Literar al Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa Năsăud. Ion Moise este autorul romanelor: Orologiul (1982); Numai cu tine, omule (1990; Ploaia nopţii de iunie (1999). A mai publicat un Dicţionar al viselor (2001, reeditat bilingv, română-engleză, 2003). un volum de eseuri, Axiome posibile (2006) şi volumul Martiri sub Steaua lui David (2006, în colaborare cu Titus Zăgrean).. ■ Ioan Pintea, 50. Poeme alese, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011.La împlinirea a 50 de ani, autorul publică această carte cu 50 de poeme, antologare a volumelor Frigul şi frica (1992), Mormântul gol (1999), Casa teslarului (2009) şi câteva poeme inedite. Iată ce scria regretatul N. Steinhardt despre poezia lui Ioan Pintea: „Aceasta aş vrea să pot enunţa, împărtăşi: senzaţia, fidelă de-a lungul citirii poeziilor lui Ioan Pintea, a indisolubilei dedublări: cvasi existenţialista anxietate şi perfect clara neagitaţie contemplativă a izbăvitului. Tonul e dur, o singură dată nu am găsit în cuprinsul textului amprenta nefastă a unei dulcegării. Poetul e ştiutor şi nu se căinează, nu se autocompătimeşte, e slobod, e sănătos…” Şi poeta Ileana Mălăncioiu, în legătură cu volumul Casa Teslarului: „Cea mai mare bucurie o am atunci când dau peste o carte adevărată a unui poet pe care nu îl citisem încă (…). Dacă pe negaţie ori îndoială s-au scris lucruri care au rezistat, din interiorul credinţei e mai greu să poţi spune ceva care ţine efectiv de poezie (şi nu de dogmă ori de rugăciune), iar lui îi reuşeşte lucrul acesta, deşi este preot”. Pentru cititorii revistei, am ales poemul înviere: „grămăjoare de pietre funerare cu inscripţii răsăritene/ pe dealul golgotei aşezate perfect în faţa Răstignirii/ precum lutul ars în cuptoarele încinse/ precum varul stins în gropniţe nisipoase/ chiriaşi în casa lui adam/ spargem crusta şi săpăm galerii/ până aproape cât mai aproape de cruce/ ca prin ferestre deschise/ vedem deodată cu creşterea ierbii/ propriile nume pe plăcuţe de nichel/ spânzurate de gâtul Tău Doamne/ uşor ne amintim de maratonul neterminat/ de întreceri şi olimpiade de trâmbiţa îngerului/ de gloria arenei/ a venit ziua”. ■ Olimpiu Nuşfelean, Tentaţia scrisului – eseuri, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011. Câteva titluri de eseuri cuprinse în acest volum: Sinceritatea scriitorului, Cartea şi lectura, Vocaţia literară, Creaţie şi memorie, Descoperirea României prin literatură, Cărţile altora, Vremea scriitorului, Scrisul este subversiv, Poezia de piaţă, Literatura e imprevizibilă, Literatura la vreme de criză, Lectura ca amânare a morţii, Viaţa literară îşi pierde memoria, În cutarea limbajului câştigat, Sugestie şi susceptibilitate sau Omul poetic şi omul crispat, Literatura ca restabilire a ordinii lumii… Se întreba la un moment dat autorul, în eseul Lectura ca amânare a morţii: „Dar oare mai suntem în stare să punem preţ pe nobleţea câştigată prin cititul cărţilor? Dar oare mai crede cineva în nobleţea luptei cu moartea?” (p. 74). Răspunsul la aceste întrebări ţine de „sinceritatea şi autenticitatea luptei eului profund al fiecăruia”, după cum formula tot el în Sinceritatea scriitorului. Olimpiu Nuşfelean a mai scris volumele: La marginea visului (roman, 1980); Poziţia fiinţei (povestiri, 1982); Piatra soarelui (roman, 1987); Libertate de noapte (poezii, 1995); Focul irevocabil (poezii, 2000); Câinii de vânătoare (povestiri, 2004) ; Eu, celălalt (poezii, 2004); Iubeşte-mă repede şi uită-mă iar (povestiri, 2005); Poeme pentru cei care citesc în linişte (poezii, 2009); Un om fără aripi (povestiri, 2009). (D.H.)

Autor: Daniel SĂUCA, Daniel HOBLEA